overwhelmed black hole

nu sunt aici. cineva imi e martor. cineva care nu este acolo. cumplit de singur sunt fara mine alaturi. eram ultimul care trebuia sa ma paraseasca, ultimul in care mai aveam incredere, ca in ultimul patriot planetar. nu pot decat sa banuiesc ca am murit sau am amnezie. pipai in jur si nu dau de mine. nu am murit, m-am ratacit. nu am mai gasit drumul spre casa. celula este uscata, inerta, are o lipsa de culoare care ii da o oarecare noblete, ca o crema de buna calitate, fara gust, fara miros, fara odor, fara odor.

nu mai sunt aici si nici macar in apropiere. pe fotoliul rece imbracat in piele de vaca s-a adancit o lipsa. e rece, semn ca parasirea e lipsita de propria-i memorie. e adanca, semn ca lipsa e grea, coplesitoare.

online purchase viagra

clomid male

niciodata nu m-am simtit mai parasit de mine-insumi ca acum. si asta este un semn. semnul apropierii de marea parasire, de marea crapelnita. am vrut sa evit referinta dar nu-mi pasa nici de asta atat timp cat sunt plecat din mine atat de departe. cine ma poate condamna pentru calofilie intr-o lege daca acea legea nu ma atinge? acum, departe si definitiv capata aceeasi semnificatie.

nu m-am gandit niciodata ca golul poate fi atat de coplesitor. am banuit eu ca fiecare ducem cu noi propria gaura neagra. e cert ca nu m-am parasit. m-am inghitit si m-am consumat pana nu am mai existat.