Gheisha Natasa

Pe Natasa nu as apela-o niciodata cu “Bai, gagico!”. Mi se pare fortat provincial, ostentativ macho. Atat am vrut sa stiti.

Aaa… si mi-as mai dori sa fiu muzul ei. Sa-mi scrie poezii cu dedicatie, sa-mi aduca flori si praline belgiene de la Triangle d’Or, sa ma astepte ore in sir la Mon Cheri, iar eu sa uit sa o anunt ca nu pot sa vin, sa se bata pentru mine. Nu va fi in stare sa faca asta. As pune-o in postura de samurai, iar ea este invatata sa fie gheisha. E atat de simplu sa fii gheisha. cateva miscari mici si cateva acorduri de harpa.

missouri payday loan ballot initiative

Zen cu iz de benzen si Edith Piaf

Andaa s-a intors la primul barbat pe care l-a dezvirginat. Astazi trebuia sa ne vedem, aveam o caruta de treaba impreuna si am sunat-o, cum fac in fiecare dimineata. Mi-a raspuns de la mare. Eu la Bucuresti, ea la mare, niste sute de km intre noi si un rest de milioane de ani lumina. Mi-a spus ca stie ca a facut o greseala cu plecarea asta hoteasca, dar asa simte ca isi pastreaza ea independenta, fugind hoteste. Ce e la final este de la mine, nu a spus asa. Ar fi fost o replica mult prea eleganta pentru ea. Asadar, m-a mai parasit inca o data, iar eu o iubesc din ce in ce mai putin. Cu fiecare plecare o scot mai mult din sufletul meu. Asa ca nu am mai sunat-o si nici nu am mai simtit nevoia sa o fac. A reusit sa ma convinga ca iubirea noastra este imposibila si nu are niciun rost sa ne mai straduim. De fiecare data ii explic ca nu iubirea este imposibila. Poti iubi orice si pe oricine fara sa te poata nimenii opri. Altele sunt imposibile, nu iubirea. De fapt, ea incerca sa-mi sugereze ca ii este ingrozitor de lene sa ramana concentrata asupra aceluiasi lucru mai mult de 5 minute, fie ca este iubire sau altceva. Amananuntele fac intregul i-am tot spus, dar ea a continuat sa traiasca fara sa exerseze empatia decat la nivel conceptual. Nici macar nu traieste. Supravietuieste. Este exact invers decat crede. Suptavietuieste fara sa accepte nici cea mai previzibila lupta. Orice efort o secatuieste de puteri si orice lipsa de entuziasm ii adanceste angoasele. Sunt din ce in ce mai convins ca se va impotrivi vietii cu toata taria, iar singura ei lupta in care cu siguranta va iesi victorioasa va fi cea cu iesirea din inertie. Andaa se lupta cu ea-insasi pentru a-si dovedi ca nu poate lupta cu nimeni si nimic. Nu este asta specific generatiei ei?! Agresivitatea cu care tinerii raman inerti este spectaculoasa. Atata furie, atat consum de energie pentru a fi lasat sa vegetezi. Paradoxal si, cu toate astea, nimic nu ma mai mira. Andaa a reusit sa ma faca sa accept orice porcarie fara mari frustrari. E destul de zen, nu?!
Despre Natasa abia maine, daca voi mai avea putere.

interest free cash advance credit card

Natasa, extraterestra cu manson

Pe Natasa am cunoscut-o la metrou, la Muncii, iesirea de la covrigarie. Ii cazuse mansonul in zapada si, pana sa se aplece sa-l ridice, un gitan maruntel I-l suflase de sub nas si acum il flutura, ranjind, catre un altul care iesea din gura metroului. Daca s-ar fi aplecat mai repede dupa el, nu ar fi fost pusa intr-o “situatie ingrata si insolita”. Greseala ei fusese ca asteptase un gentleman sa i-l ridice si sa i-l inmaneze cu o mica plecaciune si un sarut mana abia soptit. La ora 5 dupa-masa nu se ingramadesc prea multi gentlemen la gura de metrou Muncii, dar ea nu avea de unde sa stie. Abia aterizase cu un OZN vintage pe Pamant si habar nu avea ca transportul romanesc in comun transporta domni, doamne si domnisoare, dar nu gentlemen, in niciun caz gentlemen. Cred ca m-a vazut imbracat in palton si nu in pufoaica, asa ca mi-a transmis prin telepatie sa scot sabia si sa pornesc macelul, dupa care sa-i aduc mansonul insangerat, in varful sabiei, numai ca eu eram varza de obosit, cu o sacosa de plastic cu manere rupte plina de carti grele in brate si ochelarii de aproape aburiti. Ramasesem cu ochelarii pe nas si ma irita si chestia asta, din cauza ca nu sunt invatat cu ei nici macar la citit. Asa ca m-am facut ca nu vad, ca nu aud si nici mesaje subliminale nu am primit, am inghesuit capul intre umerii paltonului si am trecut mai departe, tarandu-ma spre tramvaiul care sosea in statie.

cash advance marion iowa

In statia de tramvai am ajuns prea tarziu, tramvaiul nu m-a asteptat. El a trecut, iar eu am ramas pe insula cu Natasa si in felul asta ingrat si absolut banal am cunoscut o extraterestra cu manson.
Maine, restul. Sau o parte din el.

Iubita lui vorbeste tot ce vede

M-am dezamorasat prea repede, a nins prea repede, drumurile se scurteaza, hainele intra la apa. Fiu’meu trece cu iubita lui prin living prea repede, o tine de mana, aproape o taraste in dormitorul lui (acum este al lor), ma gandesc ca o baga acolo si mananca din ea cate o bucata, o degusta. Iar ea se lasa. E un copil bun.
Ma gandesc, intre timp, la memoria colectiva a omenirii, la subconstientul nostru colectiv, un fel de masinarie care, intr-un fel sau altul ne-a plasat tot in jungla, atat timp cat carnea noastra este comestibila, buna de hranit fiarele. Sau suntem niste fiinte secundare de care planeta asta va trebui sa se curete, la un moment dat.
Iubita lui vorbeste la telefon. Vara’mea imi zice fata asta vorbeste cu ochii. Vorbeste tare, cantat, nu are nimic de ascuns, are o problema cu o gazda sau asa ceva, iar un examen nu este luat daca are o nota mai mica de 8. E un copil bun.
Astazi am fost trist toata dimineata, m-am speriat tare ca o iau de la capat, asteptam sa nu-mi mai placa nici macar sa fumez si, la un moment dat, chiar nu mi-a mai placut.
Ancai nu i-a placut cand i-am scris ca renuntarea seamana mereu a zen, am murit de ciuda ca am suparat-o, mai ales ca ea vegheaza cumva ca sa-mi fie bine iarna asta.
Apoi, mi-am adus aminte de dementa si bolile copilariei, de sindromul din fiecare, a inceput sa ninga ceva mai moale, fulgii erau pufosi, i-am vazut si nu m-am mai gandit la moarte.
Imi place cum vorbeste iubita fiului meu. El zice “Asa e ea, vorbeste tot ce vede” si-mi face cu ochiul intr-un fel care ar trebui sa-mi spuna ca poate manca din ea de cate ori va pofti pana ea o sa mai creasca. Dar e un copil bun si imi place ca sta prin casa. A inceput sa arunce parul strans in gratarul de la scurgerea cazii, mai spala cate o farfurie mai unsuroasa de care nu se apropie nimeni altcineva si, mai ales, mi-a spus ca intentioneaza sa curete de praf scheletele de prin dulapuri.

Nu o mai iubesc pe Andaa

Nu o mai iubesc pe Andaa. Am vrut sa se stie si, mai ales, sa afle tinerii care o plimba noaptea prin Bucuresti, cand se simte singura si parasita. Acum va deveni disponibila, va putea fi salvata de oricine se nimereste in lungile ei ore de insomnie. Dealtfel, am facut o magarie de care imi este putin jena. Doar putin. Am intrat in ultima ei pagina de jurnal, am push edit si am adaugat un ultim paragraf pe care as fi vrut sa-l scrie chiar ea, cu mainile ei. Adio, Andaa, cu oricine te-ai afla!

no teletrack payday loans from direct lenders

Politica sucks – Azi o sa va bucur

Daca ne-am fi intalnit ieri dimineata, Anca mi-ar fi spus “o chinezoaica a reusit sa obtina in instanta o mama de bataie pe saptamana”. Eu as fi privit-o atent si as fi intrebat-o din priviri ce vrea sa spuna. “Sa-si bata barbatul legal, o data pe saptamana, nu asa de des ca acum. Se iubesc, sa stii…”
Anca, si eu sunt varza. Imi put oasele a rugina si a frunze umede. Pustanul meu e barbat acum, isi aduce iubita acasa, dorm impreuna imbratisati si ea ii arata ca s-a lovit la deget.

Tu le vei spune “Azi o sa va bucur”. Nu vei spune “Astazi va voi bucura”. Iti intinzi picioarele, iti rafiri degetele, metatarsienele scartaie, ai un televizor cu ecran care deformeaza soldurile actritelor. In alt loc, exact in acest moment ploua in rafale, palmierii se zbat in bataia vantului, lumea intra in Publix, cepele sunt mari si raionul de cafea miroase ca in bucataria ta, dimineata.
Daca ne-am fi baut cafeaua impreuna ieri dimineata mi-ai fi spus zambind “urmasii unor canibali din Samoan Islands au oferit o fetita samoana urmasilor unor britanici pe care i-au mancat, la un moment dat”.

5 best payday loans

De ce imi spui toate astea? Ca sa te bucur.

Somn usor si buna dimineata

remember decembre 2007

no employment check cash advance, payday loan centrelink

Noaptea asta mi-o voi petrece in spital, la capataiul unuia dintre cei mai importanti oameni din viata mea.  Eu am numit-o inger. Ma va recunoaste si-mi va aduce aminte de copilarie, de sat si de iubirea neconditionata. Sau nu voi intelege nimic din ceea ce va spune. Ma va primi intr-o lume anume care nu este a mea si nici a voastra. Voi vedea cat de obosit trebuie sa fii atunci, pentru a putea crapa usa cea grea. Sau cat de puternic. Eu nu stiu nimic, nici chiar daca voi sti ceva.

Somn usor si buna dimineata!

A

Celula calugarita, planeta clipa

Ma cheama, ma cere, ma doreste, ma uraste. Cu siguranta ma uraste. Asa cum urasti un nou rid, vergeturile sau firele de par alb. Ura adanca si definitiva pentru tot ce pare irecuperabil. Tu si cu mine ne privim prin aceeasi oglida cu doua fete. Ridici mana dreapta, o ridic pe stanga, te strambi, zambesc, plangi, rad. Oglinda se chirceste de durere sau de mare fericire la fiecare ridicare a buzei de sus, la fiecare deschidere a pleoapelor noastre. Trecem prin ea ingemanati ca prin propria noastra holograma. M-as bucura sa intelegi ce scriu aici. Te-ar ajuta sa scoti din dulap salul verde de matase si sa acoperi partea ta de oglinda. Din stratul de argint poti modela o pereche de catuse pe care sa le tii mereu in sertarul de la noptiera, alaturi de vibrator si crema de noapte. Sa le tii acolo si sa le privesti uneori si, apoi, sa cercetezi incheieturile mainilor, curate si netede, fara urme, fara vanatai, fara cicatrici. Apoi, sa privesti iar catusele si sa razi. Sa te bucuri ca nu te mai supara ca nu le mai poti folosi. Daca intelegi ce scriu eu aici… Mai trebuie sa stii ca mereu la masa numarul 13 nu inseamna ‘’mereu’’. Inseamna o permanenta relativa a tesuturilor. ‘’Mereu’’ inseamna atat cat ne mai suporta celula inlauntrul ei. Ea ne scuipa, ne omoara dupa ce ne-a futut. Noi o reproducem si ea ne omoara. Celula calugarita, sa o ia dracu’. Dreptate e asta ?! Asa ca fiecare clipa e permanenta si definitiva, o planeta cu nucleu propriu, cu oceane si biosfera. Big-Bang si clipele se nasc puzderie, ding-dong si incepe un alt act. Alta piesa, alti actori, acelasi regizor. Esti un actor, sunt un actor, e o actrita. Nici macar intr-un triunghi erotic. Dispusi in linie dreapta, doar foarte putin curbata, atat cat eu sa te pot vedea din profil de cate ori imi doresc. Stiu ca ma chemi, ma ceri, ma doresti, ma urasti. Urasti un actor de la masa numarul 14 care priveste marea. Uite ! sa zicem ca esti pe plaja, pana sa-ti atinga valul talpile si o privesti, privesti marea, zic. Cativa centimentri va despart. Te intorci si privesti marea care e acum in spatele tau. Zeci de kilometri intre tine si ea. Nu intelegi ? Nu intelegi unde a fost eroarea, daca a fost vreuna si daca ea poate fi reparata. Nu intelegi ca perfectiunea este doar un concept, ca noi-insine suntem proiectati eronat. Dar, mai ales, nu intelegi ca aici nu exista invingator si invins. Exista doar fericit si nefericit. E mai bine acum ?! Stiu ca nu e. Stiu cum e sa nu fie mai bine. Hai sa ramana secretul nostru, mai ales ca azi am aflat un alt mare secret. Si anume, ca, la ora actuala, problemele din Bucuresti sunt traficu’. Atata amar de ani am trait fara sa ma lumineze cineva asa de minunat cum o face Vanghelie. Ai zambit ?! Spune-mi… Vreau sa zambesti. Stii, doar soarta supernovelor. Celulele mor.

Masochism de sezon

De data asta am scapat. Nu am murit sufocat intre coapsele Andei dar voi retine acest final pentru cand imi va suna ceasul, in cazul in care voi mai putea face vreo alegere in acel moment. Se spune ca atunci, pe una dintre acele usi se iese inauntru. Atunci poti sa o alegi, nu stiu dupa ce criterii, si sari prin ea vuuuum… intr-un pantec de mama. Eu alunec prin vaginul Andei in toata fiinta ei, o impregnez cu fiinta mea pana devenim una si aceeasi entitate. Un inger sau un drac? Poate un om. Adam. Sexul acestei femei care imi zambeste ghidus de sub cearsaf va fi poarta mea de rai catre iad. Continue reading

Cand m-am visat Andaa

Noaptea trecuta m-am visat Andaa. Se facea ca era o ghilotina adusa in oras. Mergeam catre ea cu mintea aiurea. Era la un colt de strada si imi ziceam ca omul asta, barbatul asta, adica eu Adaam, imi va confisca toate amintirile. Ma impiedicam. Ma loveam de borduri. Ea astepta acolo, in paragina, cu lama ruginita iar eu ma gandeam la el cum se gandeste la mine. Lungeam ideile, lungeam frazele nepermis, analizam gesturile in relanti ca intr-un vis in care nu puteam sa alerg atat de tare cat mi-as fi dorit. Eram goala in centrul orasului, casele ma priveau, oamenii disparusera, intersectia se intretaia intre sanii mei cu sfarcurile intarite. Continue reading