Reteta de coduri pentru Anca

Codurile se spala bine inainte de toate, mai ales pe spinarea lor conotativa, se oglindeste apoi in pielea lor lucioasa si se banuieste cine ar putea fi Alice si cine cutia pachetului pentru poker. Pana aici este clar, gandul bun ar putea fi benefic la reusita unui produs gustos alcatuit numai din coduri si ganduri. Mai departe, printre cei doi copaci care tin rasaritul, se sopteste ce se doreste de la timpul de coacere, cel mai des se striga sau se impune, asta nu este bine, codurile se usuca prea tare la impunere si consumarea lor devine incarcata de riscuri. Alteori, codurile nu se lasa desfacute de pe os, opun rezistenta, cum se mai spune, si nu se lasa cu niciun pret trecute de usile cu arc ale cuptorului. Am vazut coduri care s-au agatat cu mainile lor inchipuite de gratar si au impins cu picioarele lor inchipuite pana au spart usa. Altele au fugit din tava dupa ce s-au prefacut aproape convinse de feliile de protocala si morcov sa prefere un aspect vegetal. Codurile se transforma, uneori, in caracatite cu gradini si vor sa ramana in borcan pana se face seara si bucatarul se trage la vise, apoi desurubeaza capacul, ies si se transforma in niste femei foarte destepte care asteapta rasaritul dincolo de cei doi copaci printre care…

Politica sucks – Azi o sa va bucur

Daca ne-am fi intalnit ieri dimineata, Anca mi-ar fi spus “o chinezoaica a reusit sa obtina in instanta o mama de bataie pe saptamana”. Eu as fi privit-o atent si as fi intrebat-o din priviri ce vrea sa spuna. “Sa-si bata barbatul legal, o data pe saptamana, nu asa de des ca acum. Se iubesc, sa stii…”
Anca, si eu sunt varza. Imi put oasele a rugina si a frunze umede. Pustanul meu e barbat acum, isi aduce iubita acasa, dorm impreuna imbratisati si ea ii arata ca s-a lovit la deget.

Tu le vei spune “Azi o sa va bucur”. Nu vei spune “Astazi va voi bucura”. Iti intinzi picioarele, iti rafiri degetele, metatarsienele scartaie, ai un televizor cu ecran care deformeaza soldurile actritelor. In alt loc, exact in acest moment ploua in rafale, palmierii se zbat in bataia vantului, lumea intra in Publix, cepele sunt mari si raionul de cafea miroase ca in bucataria ta, dimineata.
Daca ne-am fi baut cafeaua impreuna ieri dimineata mi-ai fi spus zambind “urmasii unor canibali din Samoan Islands au oferit o fetita samoana urmasilor unor britanici pe care i-au mancat, la un moment dat”.

5 best payday loans

De ce imi spui toate astea? Ca sa te bucur.