Daca Andaa ma va parasi stiu pentru cine o va face. Pentru Ciutacu. Cu el ii dau voie pentru ca este destept si teleormanean, ca mine si Gadea. Cam asa se face jurnalismul percutant. Cititi si invatati!!!

“Auzi, fă, hai sictir şi plimbă ursul de aici!
 De: Victor Ciutacu – Categoria: Ce-mi provoaca scarba, Rezervaţia cu imbecili

Vad rauri de spume pe blogul unei inchipuite, preluate cu promptitudine, de mediul online. E OK, se cheama informare, iar daca trustul Trustul Intact, in care semianalfabeta asta arunca galeti de cacat de vreun an de zile, nu raspunde, o sa fac eu, in nume propriu, in calitate de – vorba lu’ Gigi – muncitor la Voiculescu.

1. Cucoana, matale ai devenit celebra, prin gratia lui Cristoiu si amabilitatea inexplicabila a lui Gadea, fix datorita (de fapt, din cauza) Trustului Intact. Daca astia doi nu te legitimau, in cadrul actiunii “muie Patriciu” a lui Basescu, in care tu ai fost doar unealta guresa care si-a primit rasplata prin promovarea in guvern, azi impleteai ciorapi fara calcai, la schimb cu Zavoranca, pe la Capatos prin studio.

2. Cu toti banii lu’ barbatu-tau, nu sari genunchiul broastei. Esti o taranca parvenita cu niste scoala pe puncte la particulara. Orice branduri pui pe tine, tot iti cade tarana din buletin. Te-ai nascut sa sari linia de tramvai care nu curenteaza.

3. Ma doare-n cur (ca sa fiu exact, nici macar acolo) de conflictul tau (mai exact al stapanului tau de facto) cu Voiculescu. Din punctul meu de vedere, puteti sa va luptati pe afaceri si sa va si bateti fizic, daca asta va inspira, pana va da sangele pe nas. Dar invata dracului odata (sau macar incearca) sa te comporti ca un demnitar, ca un om politic, nu ca o chivuta cu mainile-n sold. Reprezinti Romania!

4. Vad ca ameninti in stanga si-n dreapta. Pe Gabi Firea o dai in judecata, pe Dana Grecu incerci s-o discreditezi ca a avut curajul sa va dea in gat ca futeti 4 miliarde pe timp de criza ca sa-ti plimbi tu curu’ mare pe langa “

preluat http://www.ciutacu.ro/articol/auzi-fa-hai-sictir-si-plimba-ursul-de-aici/#more-6337

Prieteni, ne vedem maine seara, dupa 18, la expozitia baietilor. Intrarea in Palatul Parlamentului este cea dinspre matrou Izvor. Sa aveti buletinele la voi.

Joi 5 Martie 2009 de la ora 18, Palatul Parlamentului, Sala de Expozitii “Constantin Brancusi.” Prezinta: Mihai Oroveanu si Cristian Lascu.

Bine ati venit, Welcome … in lumea pe care v-o prezentam prin trei perechi de ochi.
Welcome este urarea de bun venit cea mai raspindita pe lume, iar cind te invit sa vezi lumea, ce alta urare as putea sa-ti adresez ?Welcome in lumea mea, a ochilor Simonei… Te miri ca intotdeauna vei privi in jos ? Asa simt eu ca putem vedea lumea, privind cu respect in jos. La locuri sculptate in bronz sau fonta, cu nume sonore si cu traditiile civilizatiei atotcuceritoare. Priveste alaturi de mine in jos, vezi virfurile timide ale picioarelor calatorului si viseaza la ceea ce era in jurul meu atunci.

Nu cred ca ati intalnit prea multi barbati care sa se trateze de depresie. Eu nu cunosc personal niciunul. Am auzit sau am citit despre cativa care au luat Seroxat, Zoloft sau Xanax dar ei sunt niste exceptii cu gura mare. Sexul puternic isi trateaza tristetile si disperarea cu vodca, pizda si prafuri. Cel mai bine cu pizda tanara. Aproape toti barbatii care isi permit anuleaza 30-40 de ani de viata cu o pizda tanara. Nu sunt misogin. Spun pizda pentru ca despre pizda este vorba. Nu la femeie si ce reprezinta ea ma refer. Ce barbat copt ati vazut voi ca isi lasa sau isi inseala nevasta cu o baba sau cu una de varsta lui? Niciunul. Toti vor copile. Nici nu conteaza prea mult daca sunt sau nu sunt frumoase. Important este sa fie tinere. Avem exemple peste tot, incepand cu VIP-urile romanesti. Basescu o arde cu Udrea (inteleg ca si cu Roberta, sefa de la camera Deputatilor), Petre Roman a lasat-o pe Mioara pentru Chifiriuc, Peter Imre e cu fata lui Melescanu, tinerica si ea, iar el mos, etc. pe afara, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc marile scandaluri Clinton – Lewinsky sau guvernatorul Eliot Spitzer – prostituata numita Kristen.

Barbatii nu recunosc cu usurinta ca au un suflet in letargie, o viata fara sens, o erectie din ce in ce mai slaba. Depresia este apanajul femeilor, ele sunt responsabile cu dereglarile hormonale, cu umorile si panica batranetii. Cel putin, asa se spune. Dealtfel, chiar daca nu reusesc sa-mi conturez foarte clar latura feminina, varul meu Dan crede, cu tarie, ca iubirea mea pentru Andaa este doar incercarea mea disperata de a scapa de aceasta panica. Panica andropauzei.

Eu am luat pastile cu pumnul, inca de la 30 si ceva de ani. Nu am fost un adolescent emo, nu am fost introvert si trist, nu m-a interesat niciodata suicidul, decat ca obiect de studiu. Am fost mereu viu, viu, viu. Exuberant si extrovert, pasional, entuziast, gata oricand sa explodez la cea mai mica scanteie. Nu ma consider batran nici macar teoretic si nu cred ca m-a interesat vreodata ce an implinesc in fiecare iarna. Oricum, iernaticii astia sufera de sindromul Peter Pan, adica nu se coc la minte niciodata. Nu luati de buna aceasta informatie. Cred ca am citit-o undeva, pe net, in vreun zodiac.

Cand am cunoascut-o pe Andaa luam nu stiu ce substante care sa ma faca sa uit ca nu vreau nimic. Se prea poate ca panica batranetii sa iti faca o asa greata de viata, incat sa nu vrei nimic, sa nu ceri nimic, sa nu mananci nimic, sa nu bei nimic, sa nu futi nimic. Cred ca panica era ceea ce-mi lipsea, de fapt. Nu ma panicam, nu eram confuz, nu imi puneam intrebari, nici macar nu ma puteam enerva. Ce rost ar fi avut?! Nu mint si nu exagerez. Mi s-a dovedit, pe propria-mi piele, ca poti trai zile in sir, saptamani, luni, cu doua cani de cafea si doua pachete de tigari pe zi. Uneori, cate o gura de lapte care trecea cu greu de epiglota. Il inghiteam cu greutate ca pe un dumicat nemestecat. Pastila uriasa a instinctului de conservare. Asa ca, am inceput sa iau pastile.

Si, de atunci, tot iau, din timp in timp, pana voi reusi sa ma conving ca m-am nascut mort, descompus, pana ma voi obisnui cu ideea ca nimic important nu se va intampla cu mine si cu ceea ce cuprind cu ochii si ma voi culca linistit pe urechea bleaga. S-ar putea sa ma intereseze, totusi, ceva dar nu garantez. O calatorie intergalactica pe care sa o constientizez, o apoclaipsa foarte colorata, o intalnire de gradul trei sau pornirea reactorului nuclear care sa asigure energia definitiva a planetei. O cometa sau un asteroid cazand pe Palatul Parlamentului?

O intalnire de gradul III am avut, totusi. Cea cu Andaa. Si de aici, celelalte au urmat de la sine: calatoria intergalactica, reactorul nulear si iata si apocalipsa.

Nu nu ne-am despartit. Nu ne vom desparti niciodata. Nici pills nu mai iau. Reconfortant, nu?!

Astazi m-am despartit de Andaa. Nu e bine zis. Astazi, Andaa m-a parasit. Nu o sa va pice bine daca va spun din ce cauza. Inainte sa plece la Constanta a citit in zodiacul din Can-Can ca va cunoaste in perioada sarbatorilor un tip de care se va indragosti si… celelalte. Nu-mi amintesc sa se fi specificat in ziar si nunta cu dar, copiii nascuti la termen si bogatia de dupa. Nici nu ar fi important. Nici ca l-a gasit pe tipul din zodiac nu e important. Mereu gaseste pe cate cineva care sa se potriveasca vreunui zodiac de tabloid. Acum, nu a mai rezistat presiunii stomacului, rinichilor si linoleumului verde din garsoniera. Pur si simplu, are impresia ca reteta stiuta merge la fiecare tulpina de gripa. Nu intelege ca metastaza s-a imprastiat in viata noastra, in povestea noastra de iubire si a ajuns la creier. Acum, ea geme si se leagana inconstienta, exact ca matusa mea pe patul spitalului, sectia oncologie, in ultima noapte. Inconstienta, cu ochii dusi in orbite, geme, se zbate. Asistenta imi spune ca “sufletul vrea sa iasa”. Andaa era atunci in furtuna. Era 17 decembrie si era departe. In noaptea aia nu am putut vorbi. Cel putin asa a spus. Nu mai iau de bun ce spune Andaa. Nu mai am incredere in ea. Cand se imbata vrea la mare, vrea sa bage degetul in valuri, face si gestul in aer ca si cum chiar l-ar baga, adica ii e dor tare de viata ei de pana acum. Cand e treaza vrea sa fie cu mine. Ma iubeste. Sunt convins ca ma iubeste. Cand e treaza.
Eram in tramvai si rasfoiam ziarele. Luase doua. Can-Can si inca unul. A citit zodiacul din fiecare. Era, inca, sub impresia noptii de dinainte. Fusese cu R in pat si R i-a pus mana pe fund. Nu stim de ce a facut R asta. Eu zic ca face experimente indraznete cu fete care scriu porcarii pe blog si pe care le considera dragalase, Andaa zice ca R este lesbiana. Nu s-a intamplat nimic intre ele. Cel putin asa sustine Andaa. Eu nu mai pot lua de bun ce spune ea. Nu mai am incredere. Prea des a zis lucruri care nu s-au adeverit, prea des a promis si nu s-a tinut de cuvant. R s-a trezit dimineata si a plecat. Poate voi reveni asupra lui R, poate nu. Sa vad. Este si ea o… poveste.
Andaa a plecat la Constanta si s-a intalnit cu vechiul ei prieten, un fel de proxenet din zona, care tot incearca sa o reintroduca in sistem, inca de cand a plecat la Bucuresti. Cel putin asa sustine Andaa. De fiecare data cand se intoarce la Cta, V ii aduce o prospatura la care Andaa nu ar putea sa reziste, dupa parerea lui. Chiar si mintea lui V de alcoolic a realizat, in final, ca la Andaa nu mai merge ca inainte, cu baieti de companie, tigani parfumati si africani purtatori de virusi mortali, asa ca a cautat si a cautat pana a gasit pe unul de la o televiziune locala, literat, specialist in politica externa. Este din Calarasi si vrea sa se capatuiasca. Andaa a zis ca este profesor de literatura ceea ce m-a distrat chiar daca nu i-am aratat-o. A este inalt si blond, cu gura bine conturata si cu cizma care ii iese nu stiu cum din cracul blugilor. La intalnire, era pregatit ce sa spuna, unde sa atinga, cum sa se aseze pe scaun, cat de plictisit sau interesat de Andaa sa para ca sa o faca praf. Nu cred ca a facut-o praf. Era praf, deja. Nu mai suporta sa ma imparta cu Iulia, chiar daca nu ma imparte cu nimeni. I-am si zis proastei ca n-am chef acum sa fac eforturi sa o aduc urgent inapoi. Mi-ar fi atat de simplu. Chiar nu am chef si nici energie nu mai am. Ieri am stat cu F pe sms-uri, cum nu fac de obicei. Ma invitase sa luam Cismigiul cu asalt. Nu numai Andaa se plictiseste, se pare.
Daca Andaa vrea pula de profesor de literatura constantean, e invitata mea. Doar sa scape de M care i-a impus ca, de cate ori e cu el, sa nu mai raspunda la telefoane. Acum e cu el, se pare. Se imbatase la Colonadelor. Era cu ei la masa si bea ca o curva proasta si betiva in aplauzele multimii, vechii prieteni. Ei stiu ca atunci cand e treaza e cu mine si cand e beata e cu ei, asa ca trebuie sa o tina beata. Sper sa nu o bage in coma alcoolica. Eu unul sunt out. M-am saturat de Andaa si de nevrozele ei. Sunt atat de satul ca nici nu mai vreau sa aud de ea. Am zis, cumva, ca m-a parasit Andaa? Mint. Eu am parasit-o pe ea. Acum.

Ipocrita lumea in care traim. Ma uit pe dosul pachetelor de tigari si vad plamanii aia dezgoliti si negri, cancere la esofag si alte variante de a muri “lent si dureros”. Este optiunea ta. Alege si astepta cuminte Apocalipsa personala. Doar un penis flasc nu am vazut, inca. Parca si avertismentul asta exista. Impotenta, o alta optiune de a muri la fel de lent si dureros. Nu ti se mai scoala, de ce dracului sa mai traiesti?! Nu mai ai entuziasm, mori! Nimic nu mai are sens, de ce sa prelungesti nonsensul?! Neputinta in fata viciului de a ramane imobilizat. Ridica-te si mergi! Nu mai fuma, nu mai bea, nu te mai droga! De-ar fi asa de simplu! Pe sticlele blue label, alea cu vodca imputita, nu a lipit nimeni o eticheta cu “ai grija de ficat, de minte, inima si omul pe care il iubesti!”. Ti se da voie sa alegi o moarte, a ta sau a altuia, la vedere, iti e scris negru pe alb, cu poze color si indicatii cu sageti, ca pentru analfabeti. Uneori, ma gandesc cam cum i-as alinia pe toti traficantii de moarte si i-as pune la zid. Mi-ar trebui o vesnicie sa le trag la toti un glont intre ochi, poate as accepta si vesnicia, numai pentru o curatenie generala ca la carte. Fara ura, fara patima. Sa ramana locul curat si, macar cateva generatii sa creasca fara malformatii, fara duhoartea tatilor betivi, fara fiice inmormantate in rochie de mireasa, dupa o supradoza. Nu am avut prieteni drogati. Andaa a avut. Acum ingrasa viermii si imbogateste industria farmaceutica sau, in cel mai fericit caz, curata alambicul pentru inca un rand de parinti care, la randul lor, vor deveni dependenti de anitdepresive sau de alcool. Poate cineva uita ca i-a murit copilul de supradoza sau de ciroza alcoolica? Exista vreun parinte care sa se poate ierta pentru faptul ca nu a avut grija sa lipeasca, pentru copilul lui, o eticheta-avertisment pe lumea asta a viciului vandut cu tonele? Sunt fumator. Pot alege sa nu mai fumez, sa nu accept “o moarte lenta si dureroasa”, sa prefer un accident de masina, un inec sau o bataie cu tiganii din Ferentari, sau din piata Chiliei, sau din Bronx. Pot alege chiar sinuciderea. Pot sa ma spanzur de lustra sau de clanta, ca sotul unei foste colege de serviciu, sa ma arunc de la etaj, sa inghit un pumn de pastile. Iata ce paleta de posibilitati mi se ofera. Sa zicem ca prefer o moarte scurta, brusca, si pot sa mi-o aleg. Langa mine sunt oameni pe care ii iubesc, care ma iubesc. De exemplu, Andaa. Cu siguranta ca s-ar intrista sa nu ma mai vada, sa nu ma mai auda, sa nu ma mai simta prin preajma. Ea ce moarte si-ar dori pentru mine? Oare ce ar alege Andaa pentru Adaam al ei?
Astazi sunt trist. Trist si neputincios, impotent. Am mai trecut eu prin paralizii de felul asta dar acum parca e mai rau ca alta data. Vineri a venit iar Marian, in Bucuresti. Nu este prima data cand vine dupa Andaa. Am tinut sa-l cunosc, Andaa a acceptat sa mi-l prezinte dar el a refuzat. Stiam ca nu-i va da pace, ca n-o va lasa pana nu ii va dovedi ca el este mai puternic si ca ea nu este decat o fetita alcoolica si rasfatata, fata lui papa. Banuiesc ca este un om singur si nefericit a carei singura placere este aceea de a-si “repera onoarea” cand o copila ii da cu tifla si il baga in pizda ma-sii. Tipul de barbat care alege si nu se lasa ales, nevicios. Are, totusi, un viciu: Andaa. Cand a plecat ultima data din Constanta, Andaa i-a promis ca va locui cu el cand se intoarce dar acum trebuie musai sa plece la Bucuresti, sa-si rezolve problemele. Nu numai lui ii promisese asta. O astepta un lung sir de barbati care vor “sa o salveze” de Bucuresti, de mine, de alcool. Cei mai multi incep “salvarea” cu o sticla de vodca.
Si-a luat camera la Intercontinental, fiind sigur ca Andaa ii va onora luxul. Sa stai la Inter full options, sa fii bine imbracat si rosu in obraji si sa nu ai nimic de futut, sa nu ai cui sa-i arati forma fantastica in care esti se numeste “fericire incompleta”. Ce rost mai are sa ma lafai daca tot nu ma vede nimeni. O curva ar fi buna. Daca ar da si curvele bon fiscal, poate ar fi lasat-o in pace pe Andaa. Dar sexul functionarului public in exercitiul functiunii nu este platit de contribuabil, nu intra in cheltuielile de protocol ale… firmei. Asa ca a sunat-o din cinci in cinci minute sa o convinga sa se duca la el, la hotel, “sa stea de vorba”, pentru ca are ceva extraordinar de important sa ii spuna. Rugaminti, ironii, amenintari, santaj, jigniri. In aceasta ordine. De fiecare data, acelasi discurs, absolut previzibil. Cu siguranta omul are nevoie de un curs de perfectionare daca tot nu-i mai functioneaza sistemele de manipulare. Deja cunoasteam toate replicile, mai putin marcile de alcool cu care o va ademeni, tarie sa fie. S-a pornit de la “am Chivas”, s-a continuat cu “aici e bufet suedez”, s-a incheiat cu “sa bagi si tu ceva in burta, nemancato” dupa care Andaa l-a bagat in pizda mamei lui, fara scuzele de rigaore, si a inchis telefonul. Data trecuta cand a venit, ii adusese whisky si a incuiat-o in masina cu intentia de a o imbata si de a o lua din Bucuresti. Rapirile sunt romantice, mai ales cand rapesti o persoana sub influenta alcoolului. Dupa doua guri de alcool, Andei i-a fost rau si a vomitat. Mancase fasole. Si, cum cine mananca fasole e sarac lipit, adica un fomist, e logic sa incerci sa-l convingi sa accepte o partida de sex contra trei bulete de cascaval si o varza de Bruxelles, la bufetul suedez de la Inter. Stie ca Andaa are o problema cu alcoolul si ca ii este foarte greu sa-l refuze. Andaa nu s-a dus dar el nu a renuntat. E inca aici.
Ieri s-au intalnit la o carciuma. Andaa a venit acasa aproape beata si cu o sticla de vodca la ea. Acum mazgalesc o eticheta cu “Pentru cei ce iubesc riscul de tristete de moarte este cu aproximativ 99% mai mare decat pentru cei ce nu iubesc”.

…

Fara griji si fara bani, ca la 20 de ani…
Cu toate astea, am iesit la cumparaturi. Am zis: “Baby, esti in pragul unei crize de nervi, hai sa zicem ca o dam dracu’ de terasa in seara asta, iar cu banii salvati ne tratam depresiile. Cat avem de cheltuit? 20 plus minus…”. Avem in cartier un magazin cu marfa nemteasca foarte ieftina. Eu vroiam pantaloni, Andaa tricou. Am luat bete parfumate, scrumiera cu disc si Nutry… something, un fel de Nutela mustind de endorfine. Si eu si Andaa adoram chilipirurile. Toate au costat 20 plus ceva. Ne-am simtit excesiv de frivoli, mirosea a toamna iar pe mine ma bateau pantofii incaltati special de inceput de septembrie. Cred ca mai raman la sandale, o vreme. O priveam pe Andaa cum tinea borcanul apasat la piept, intre sani. Mi-ar fi placut sa-i iau un tricou dar n-a avut noroc. Erau numai tampenii. Poate ii cumpar unul de la amicii ei care predau jmekeria si vand stilul T-shirt postmodern. Daca nu gasesc la ei unul cu imprimeu infatisand pe Iisus facadu-i cunilingis Mariei-Magdalena, nu le mai fac hits. Ideea e, oricum, super. Sper sa-mi plateasca pentru copyright.

Nici nu am ajuns bine acasa si au inceput telefoanele pentru Andaa, femeia care isi petrece un sfert de viata la telefon, pentru ca in celelalte 3 se fute. Primul a fost de la A. Baiatul vroia sa imbine placutul cu utilul, adica sa faca sex si sa aiba si unde sa doarma, in acelasi timp, daca e posibil asa ceva. Andaa este in depresie post-litoral, asa ca nu se poate concentra pe zona erotica. Mai mult, nici saltea pneumatica nu si-a adus, iar in patul nostru – studio de perete, furnir lacuit, cu muchii spiralate – abia incap doi. Al treilea este, deja, prea mult. Am intrebat-o pe Andaa daca are chef de o partuza cu mine si amicul A dar ea a strambat din nas si a facut cu mana gestul ala de “hai mai lasa-ma-n pace cu prostiile… casa arde si tie iti arde de glume”. Asta o zic pentru A, ca sa nu-si cheltuie banii de hostel in Obor, pe merdenele si bere la halba, in speranta unei perne transpirate for free. Acum o sa-mi reprosati ca Oborul e demolat si nu mai are omu’ unde sa traga o halba printre mustati. Gaseste el…

Dupa, a sunat-o Corneliu, suparat ca a aparut in postul meu de acum cateva zile. Motivul a fost ca il stie lumea care citeste blogul si se face de ras, etc. Lumea nu are cum sa te stie, Corneliu, pentru ca, dupa cum vezi, numele tau nu este cel real, iar tipi scapatati care fac laba in masina sunt miliarde, pe pamant. Probabil ai vrut sa-i sugerezi Andei ca nu se cade sa povesteasca iubitului si confidentului ei, despre care stii foarte bine ca exista si sunt eu ala, scene atat de intime. Amice, mai stiai si faptul ca Andaa imi povesteste absolut tot despre tine, asa cum si tie ti-a spus absolut tot despre mine. Mai mult de atat, TOTUL ESTE O FICTIUNE. Te-ai linistit?!

Cine nu a sunat? Marian. De fapt, a sunat dar nu a avut reprosuri literare. O vrea pe Andaa inapoi. Andaa – le grand prix pentru formula unu. Daca o are pe ea, are totul, definitiv. Definitive pana moare, bineinteles. Dupa, chiar daca va mai avea ceva, nu isi va mai da seama. Asta si e nasol cu averile… Cand mori nu mai sti ca ai fost bogat, ca ai avut Citizen, vila cu 30 de camere, Ferrari sau Nike in cur. Atunci, vei avea in cur un taciune, viermi si un os cazut din bazin. Daca e de supraelastic, Nike rezista! vorba reclamei. Si asta pana se pun astia de la UE pe noi, cu obligativitatea hainelor de mort biodegradabile. Sper sa nu fiu inmormantat intr-o punga facuta din materiale reciclabile, iar, daca va fi asa, sper sa nu fie din hartie higienica folosita si sa scrie pe ea: “per aspera ad astra; Fabrica de Hartie Busteni”. Stai! Am uitat ca fabrica a fost demolata. Pacat! Era fondata in 1883 si era pe lista monumetelor istorice. Spar sa mai traiasca pitzipoanca pe vremea aia si sa-mi recomande ea un costum de mort travesty cu tutu si boa din pene de strut de crescatorie, margele de lemn si ciorapi plasa rosii. Sau sa o rog pe zully sa-mi aduca ea ceva din viitoarea calatorie.

Dar sa nu intram in panica! Moartea e un sfetnic bun. Sau noaptea…?!

Cea mai ingrozitoare veste am primit-o, insa, de la C, amicul noastru care are in custodie depozitul cu vibratoare si alte jucarii. Nu stiu cum a uitat usa descuiata la depozit, o rroma s-a sprijinit de ea (asa cum se sprijina, in general, rromii de usi), usa s-a deschis, iar rroma s-a rostogolit inauntru (asa cum se rostogolesc, in general, rromii in incintele ale caror usi se deschid sau se sparg cand te sprijini de ele, in forta). Probabil se astepta sa vada inauntru rafturi cu ceasuri, blanuri sau plicuri cu supe Maggi dar nesansa a facut sa se trezeasca in mijlocul unor… puli care mai de care mai motorizate, hamuri, femei gonflabile si alte catuse. Cert este ca muierea a inceput sa urle ca din gura de sarpe, s-a adunat satra, iar puradeii inca sunt sub soc, la spital, cu traume grave si imaginea tatalui castrat intiparita pe creier. Traiasca Freud al rromilor, alt labagiu cu diploma! vorba Andei. daca mai traia ii trimiteam un stimulent. Probabil, s-ar fi schimbat lumea…

Gata! Ma duc sa-mi fac 3 cafele, cate una pentru fiecare scenariu pe care-l am de scris azi. Andaa are drame metafizice. Sta la computer, suge o lingurita cu Nutryday si se gandeste la Dumnezeu. Daca o pune dracu sa-I raspunda la telefon, aia e…

…

Andaa ma iubeste. Cat am stat la 2 Mai nu am auzit tipat de pescarus. Uneori, ghiceam, in larg, dansul somptuos al meduzelor. Imi imaginam invazie de Nomura in Marea Neagra, oualele lor aruncate in valuri intr-un ultim orgasm diperat dar nici urma de tipat de pescarus nu am auzit. Andaa mi-a spus ca ma iubeste. Te iubesc total, macar de asta sa fii absolut sigur. Nu stiu ce va fi maine, daca mai vin sau raman, daca o sa ma imbat sau ma duc dracului, dar sa stii clar, absolut sigur, ca te iubesc cum n-am iubit niciodata pe nimeni. Si mai stiu ceva, ca nu mai imi trebuie iubire, in veci. Astazi am auzit pescarusi deasupra Bucurestiului. Mai précis prin Voluntari. Treceam pe langa un camp plin de berze – cred ca erau vreo 30 – si auzeam pescarusii, cum se chemau unul pe altul. M-a cuprins o sfarseala terminala. Andaa mi-a spus ca ma iubeste ingrozitor de mult si abia acum se simte, cu adevarat, in terminal. Sunt din ce in ce mai convins ca mai are doar putin de tot sa inceapa sa ma urasca pentru ca ma iubeste atat de mult. Stiti si voi ca poti uri pe cineva tocmai pentru ca il iubesti. Ea spune ca nu ma va uri niciodata. Nici macar nu conteaza asta. Tot ce vreau e sa se intoarca la mine. Oare va veni?

…

Pe curva de Andaa am parasit-o azi. Ea sustine ca nu mai e curva. Doar confuza, ambigua si nehotarata. Acum nu va mai fi. Va fi o curva fericita si plina de bani. Cu ei isi va cumpara linistea, de acum intr-o mie de ani intuneric. Ii va dosi, subtil, sub televizor, intr-o vaza sau intr-o carte si toata lumea din jur va fi fericita. Mai putin eu. Dar eu nu sunt “in jur”. Sunt strainul de la Bucuresti, nu sunt de-al casei. Ce e al casei e sfant, tabu. Restul, vorbe… Oricum, ma bucur sa pot face atata lume fericita, chiar daca fix nu-mi pasa de ea. Ii stiu pe toti din jurul Andei. Pe unii ii stiu mai bine decat se stiu ei insisi. Cocosei marunti cu margele de curcan. Fireste ca pana si curcanul ajunge in cuptor de Ziua Recunostintei. Vesnica pomenireeeee!Gastele, la fel. Mai ales cele ce se considera lebede detronate. Ce sa-i facem?! Ne-a ramas de la impuscati rotirea cadrelor. Eu nu doream decat o pizda profesionista si nu orice pizda. Ma gandeam la pizda Andei calibrata pe penisul meu care, iata!, e deja in erectie. N-a fost sa fie. Asta e! Andaa a preferat sa ramana la Constanta si sa se imbete cu amicii ei vechi carora trebuie sa le dovedeasca, inca o data, ca tine la bautura ca oricare dintre ei, de parca asta este telul ei in viata: sa dovedeasca unor ratati ceva, indiferent ce. Mi-e teama ca a reinceput sa-i placa crasmele, pipaiturile pe sub fusta, degetelele in chilot. Corneliu, despre care v-a scris o gramada, o asasineaza, pur si simplu, cu invitatiile si propunerile.  A inteles el de undeva ca Andei ii plac expresiile neaose si barbatii neepilati enghinal, iar acum n-o scoate dintre flocii lui batrani si expresii de genul: “vreau sa te fut” etc.. Intr-o dimineata a dus-o acasa in camasa si fara boxeri si l-au vazut vecinii facand laba in masina, la gardul Andei. De ce i-ar pasa ca vuieste cartierul. Iubeste!! Iubirea intrece si traverseaza moralitate si imoralitate. Iubirea e amorala. Deci, eu vroiam pizda. Chiar ma gandeam sa dau un ban pe Curvette dar pricep ca e pe ciclu. Chiar asa, Curvette, esti o curva de felinar rosu, de hotel, dama de companie sau centurista? Nu are importanta, de fapt, dar e bine sa stiu unde te afli in diviziunea muncii.  Eu sunt 18-20, aftershave. Fireste ca nu am avut timp sa citesc pe blogul ala al tau mai mult decat prima propozitie din ultimul post si titlul blogului. So…  Nu ma pune la incercare literara, pentru ca nu literatura ma intereseaza, mai ales ca nici nu am simtit asa ceva printre genele mele diagonale. Fara suparare. OK?

Anyway, cat iei pe o felatie? Promit ca iti vorbesc in franceza in timpul sugerii. Sau in engleza… Sau in ce limba vrei tu. Rapunde-mi urgent, ca sa stiu ce fac. Dar daca te lasi greu, trag o fuga pana in Vergului si ma rezolv. Cunosc chiar si un proxenet din zona, daca nu cumva o fi cu fetele pe litoral…

Saru mana, centurionul asteapta raspuns ff urgent

Adaam

Sunt curios pe cine va alege Andaa. Cine imi va urma la pizda ei zemoasa. Pariez pe Marian. Hiena cu limba lunga si invaluitoare. Limbistul gastii! Corneliu e slab si patetic. Absolut provincial.

 Pai, bafta Mariane! Sa ne scrii cum a fost cu ea intre picioare!

Care este pluralul sangelui? Ea s-a intrupat de la Duhul Sfant si din preacuratele sangiuri ale unei fecioare care a ramas grea dupa ce a adormit beata in closetul de langa bufetul garii. Nu, nu are plural. Sangele e luat de-a valma si purtat prin regnuri precum aerul mangaie piatra, indoaie cel mai gros sequoia, impinge epiglota trasand sarcini clare amneziei celulelor. Euglena nu are sange. Poate, peste milioane de ani, ea va putea fi stramosul unui tovaras de-al meu pe care il voi speria in fiecare noapte, pana imi va construi o piramida numai a mea, chiar daca in cateva alte sute de ani. Dar nu cu varful in sus, spre ceea ce noi numim acum cer. In jos. O piramida goala, cu varful inflacarat de magma. Sangele. Se scurge in pamant inainte de fiecare victorie. Pana sa zicem “oa” s-a si transformat in diverse ierburi care ies din pamant in pofida iubirii acestuia pentru ele. Ma opresc aici pentru ca vad ca

ma privesti cu atentie. Ai pupilele marite ca dupa un drog moale (ti-a fost mereu teama de drogurile tari). Iti simt pana si firisoarele aspre de par din smocurile urechilor ascutite. Sunt un om bun. Asa imi spune Andaa. Cu toate astea, nu iti voi explica, decat pe scurt, de ce poarta asta nu se deschide cu cheie de yala, dar cu iarba fiarelor. Pentru ca este o poarta, omule. A gate. Nu o usa de apartament de bloc confort 1 sporit, cu sau fara amenajari interioare. Usile se deschid cu chei, usitele cu licori, usile glisante cu senzori, iar portile cu iarba fiarelor.

Andaa mi-a zis: “imagineaza-ti un camionagiu de TIR, la o rascruce prin Siberia, tragand o laba deloc scurta, elaborata, in cabina aproape inghetata, cu ochii la iconita care penduleaza atarnata de oglinda retrovizoare”. Cine e in icoana, omule? Nu prea se mai vede. Hartia a fost albita de soare, batuta de vanturi, stropita de bere, scorojita de dorul de nevasta. Poate sa fi fost fecioara, poate pruncul. Dar nu se mai vede absolut nimic. La o rascruce alba, fara indicatoare, undeva in Siberia sau poate in Alaska, un camionagiu in pana prostului, facea ultima laba “au revoire tristesse”, cu gandul la vehiculul perfect care il va purta intr-un loc de verdeata. Flori de import, fragile, pentru florariile de lux din capitala.

Fiule, ai pacatuit prin malahie uitandu-te la Duhul Sfant!
Am pacatuit, parinte! Ma caiesc. Dar nu se mai vedea nimic in icoana…
Bine, lasa, esti iertat. Ia canistrele din spate si vezi ca dupa maldarul ala de zapada e o benzinarie.
Si n-o sa mor, parinte?
Ba o sa mori, fiule…
Cand?
Ei, asta-i buna! Dar cine crezi ca ma aflu? Sunt si eu un biet absolvent al facultatii de teologie-litere din Targoviste, nu oracolul din Delfi.
Am fost si eu in Targoviste. In tranzit…
Si eu tot in tranzit. Hai, te du la benzinarie, ca se face coada si o sa-ti inghete turloaiele.
Dar nu pot sa ma ridic. Am amortit aici…
E de la… stii tu.
De la Duhul Sfant?
Bravo, ma! Cum de la Duhul Sfant? E de la laba… Doamne, iarta-ma!
M-a paralizat laba, parinte?

Pe camionagiu il paralizase frica. Parintele i-a zis sa se ridice si s-a ridicat, i-a mai zis “mergi” si a mers, a incheiat cu “minunea asta e de la Dumnezeu, fiule” si a plecat in treaba lui, dupa ce si-a pus o pereche de ochelari de soare, ca avea fotofobie si nu suporta lumina puternica a soarelui pe albeata zapezii. La benziaria de dincolo de maldarul de zapada, tanarul obez cu floare alba in piept facea plinul unui Logan alb cu garoafe albe lipite pe portiere. Mireasa fuma o tigara langa masina, cum nu ar fi trebuit sa procedeze intr-o benzinarie, iar preotul ii explica ceva razand si gesticuland, cu ochelarii de soare pe varful nasului. Parintele negru in marea cea alba.

Andaa ar fi putut continua:
Ea, mireasa, ar fi trebuit sa stie ca, la un moment dat, ar putea urma dezghetul si, intr-un gest de curatenie, ar fi trebuit sa arunce mucul aprins in baltoaca de benzina fara plumb adunata langa pompa.
Imaginati-va spectacolul uluitor al exploziei. Flacarile inalte topind tone de zapada in pustietate. Fiecare pompa cu propriul ei zgomot asurzitor. Maini si picioare insangerate zburand catre ceea ce noi numim cer. Si, plutind pe deasupra, valul inrosit de mireasa care s-ar fi asternut lin pe ruinele acelei lumi miraculoase la care ar fi trebuit sa-si faca plinul Duhul Sfant.

Mi-ai promis ca voi fi iertat, parinte.
Ai fost iertat, fiule. Si eu am fost iertat. Toti vom fi iertati, pentru ca toti vom fi uitati. Iar cei care nu ne vor uita vor fi iertati si ei, la un moment dat, iar noi uitati din nou, cu aceasta ocazie, si asa mai departe…
Cum e in ceruri, parinte?
Cum ai vrea sa-ti raspund la asemenea intrebare prosteasca, fiule?! Uita-te pe Discovery daca vrei sa afli! Eu abia ca m-am dus pana la Sofia. Si asta, inainte de revolutie… Nu pot sa zic ca a fost grozav.

Andaa: a vrut sa nu-i mai fie frica. A vrut sa fie fericit. Imagineaza-ti cum un depresiv urmeaza sa se sinucida cu antidepresive…

Rabdare, omule! Cum sa poti face un pas asa de mare cu niste picioare atat de scurte? De ce ai arunca un muc aprins intr-o balta de petrol?! Prostii…

Caminoagiul cauta un post de radio. In cabina e din ce in ce mai frig. Bateria camionului e pe duca. O va tine minte pentru asta si nu o va ierta. Dincolo de maldarul de zapada e tot zapada. Alba, imaculata, in bataia soarelui puternic de iarna. Pana si el stie ce e fata morgana. Un miraj, o inchipuire a mintilor, o vedenie, o, o… naluca. Ceva ce crezi ca e dar nu exista. Ceva ce-ti place sa crezi ca te poate salva dar nu te salveaza. Ceva ce iti da speranta sa mergi mai departe, si mai departe, cu ultimele puteri.. La radio a dat de puicutele alea doua, lesbienele de la Tatoo. Le stie si pe ele. Le-a ascultat deseori in drumul lui. Un camionagiu stie formatii de muzica, chestii politice, cine pe cine a mai omorat, de-astea… Stie ca trebuie, vrea nu vrea, sa ajunga la loc cu verdeata, la loc cu flori. La marile sere, cea mai mare corporatie internationala de sere, etc.. Asa scrie pe foaia de parcurs. Dar acum nu mai are motorina. A facut pana prostului. A fost sarac cu duhul. A lui va fi imparatia zapezii. Glumet parintele. Amin.

Pe cabina cade din cer un buchet de mireasa. Crini imperiali in fustita de tull inrosit.

Sa fie buchetul asta un semn, parinte?
E un semn dumnezeiesc, fiule. Anul asta iti vei pune cununiile.
Da’ sunt insurat de 28 de ani…
Atunci, nu stiu ce sa zic… Daca buchetul avea si lumanare aprinsa in mijloc, era semn ca imi dadeai ortul.
Iar mi-au amortit picioarele, parinte…
Hai, mai, c-am glumit, ce dracu’… Unde-ai vazut tu buchet cu lumanare aprinsa in mijloc?
Cum unde? La cununie, la botez…
Nu mai poate sa faca omu’ o gluma cu voi ca o si luati de buna. Hai, amin, ca am grabesc!
Amin!

Nici sangerete nu are un plural plauzibil, nici chiar in acest tinut al vampirilor. Pe mine digestia barbara nu ma mai intereseaza de mult timp. Am crescut, m-am facut mare. Iar tu, omule, uite care e treaba: explozia se pregateste cu migala, bomba se aseaza la temelie, iar temelia piramidei de dincolo de poarta e un concept rasturnat. Ai de deschis usa, intai. Mergi si gaseste iarba fiarelor, nu mai papa banii contribuabililor la chicken.

Kamelot – “Rule the World” SPV USA

Andaa mea si-a facut un nou obicei de a intra in casa. Ii e lene sa scoata cheia sa deschida si, cum iarba fiarelor s-a ofilit inainte sa o puna la presat in Cotidianul, intre articolul lui Sutu si alte tampanii care apar prin ziare, se da cativa pasi inapoi, isi ia avant si se arunca in usa pana o darama, moment de la care tot ce se intampla in garsoniera este “spectacol la liber” pentru vecini, doamna administrator, care apare de fiecare data cu acelsi refren (“cand imi citit si mie apele?”) si ceilalti locuitori ai universului, fara deosebire de sex, planeta muma, rasa sau orientare cosmico-religioasa. Cel mai interesant este CUM se arunca Andaa in usa. In niciun caz cu umarul sau soldul, sau alte parti mai greu vatamabile ale trupului ei fragil. Se arunca cu fata, in plin, cu mainile desfacute, parul despletit si pieptul inainte, ca intr-o imbratisare a ceea ce ar putea fi dincolo, netinand cont de PAL-ul grosolan sau furnirul scorojit. Este perioada ei de gratie in care nimeni nu o poate convinge ca nu va fi in stare sa treaca prin materie solida fara sa se vatameze sau fara cheia potrivita (ea nefiind invatata, inca, cu sculele patrunzatoare sau gauritoare, fie ac de cusut, vibrator sau pickhummer).

La inceput i-am sters sangele si am pansat-o, dupa ce i-am tinut morala vreo ora, timp in care ea ma mangaia si ma lua de gat si ma saruta si ma tragea de par (adica, nu o interesa deloc morala mea), i-am bandajat ranile, i-am bandajat ranile, dragi cititori, si i le-am sarutat de cate ori i-am schimbat pansamentele. De fiecare data s-a vindecat frumos, fara cicatrici, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum lumea din jur a fost, este si va fi un spatiu fluid, mobilele sunt moi si pufoase, iar casele cu peretii de voaluri transparente nu ar avea niciodata nevoie de usi.

Ieri, a avut iar o tentativa de a da spargere la amarata aia de usa manjita cu vopsea beige de ulei, de cel putin 10 ani. Stiu ca a facut fobie la pereti si usi inchise si, de cate ori vede una, incep sa o doara toate organele, ca si cum impactul tocmai s-a infaptuit, asa ca ma grabesc sa scot repede cheia, descui, o iau in brate si sar pragul cu ea in brate, dupa care o arunc in patul care scartaie lung din arcurile lui greu incercate si oarecum ruginite de la transpiratie. Glumesc si o intreb ce pozitie prefera pentru coit, ea se supara din cauza “coitului”, eu ma supar ca se preface ca nu pricepe mica mea tentativa de gluma, ea imi reproseaza ca e satula de umorul de limbaj al grosolanului de Nelu Peiu, asa ca se lipseste de al meu si, asa, din una in alta, iar am ajuns pe site-ul ala literar unde Andaa are clienti vechi carora le aplica periodic cataplasme cu urzica vie pe chelii “ca remediu pentru caderea parului si inactivitatea creierului”, zice ea.

“Ce sa-i mai scriu batranului patetic?!”, intreaba ea retoric, zambind in coltul gurii. “Iar se ia de tine, de mine, pe mama a facut-o naparca, pe tata lichea…”. Eu rad si ii amintesc ca piesa aia trebuie terminata in doua zile, ca afara sunt exact atatea grade ca in Barbados dupa ploaie si ii promit ca, daca il lasa dracului in pace sa mai respire si el, ii vom trimite batranului muist, de ziua lui, un animal gonflabil din magazinul ei virtual, “sa se veseleasca si el la o bere cu amicii pe care nu-i va avea niciodata (bere pe care tot amicii o vor plati, fireste)”. Andei i-a intrat in cap sa-i trimita astuia un vibrator sau un ham sau mai stiu si eu ce jucarea erotica “care sa-l gadile la prostata”. Nu m-ar supara sa cumpar produsul, mai ales ca astea de pe www.amorshop.ro sunt lasate special de Andaa mai ieftine, dar stiu ca puslamaua aia batrana si zgarcita le va vinde direct din tipla, fara sa se bucure de ele si atunci, a quoi bon sa-i umflu eu buzunarele?! Ma enerveaza ca Andaa pierde vremea cu el, asmutindu-l si enervandu-l. Stiu ca pentru ea e o mare distractie sa il puna pe jar si ca ii asteapta cu nerbadare reactia, in privirile avide ale celorlalti spectatori (membri ai site-ului) care, cu mici exceptii, tac malc, dupa care ii scriu ei pe mess ca sa o felicite “ce bine i-a tras-o mahalagiului” si sa impartaseasca cu ea hohotul de ras. Si-l imagineaza spumegand de furie, dand explicatii peste explicatii, inventand replici cat mai veridice, de parca i-ar pasa cuiva de onoarea lui de familist. Stie si el, amaratul, ca nu e decat un muist batran si patetic, la sfarsit de cariera sexuala, ca se duce dracului totul cat de curand, ca pe Andaa nu o va putea avea vreodata in viata, oricat se va stradui, orice ar inventa. Si asta nu pentru ca ea ar fi mai desteapta, mai frumoasa sau mai bogata, dar pentru ca ea este TANARA. Este la inceput de drum, in fata unei usi pentru care nu are nevoie de cheie sa o descuie pentru ca o poate scoate din tatani cu propriul trup, fara sa-i ramana cicatrici.

I-am smuls Andei laptopul din mana, i-am schimbat iar parola de acces pe site-ul cu pricina si am intrat pe Scenarista sa citesc comentariilem la ultimul text, dupa reprosul ei care m-a lovit adanc “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa urasti pe cineva cu adevarat”, de parca mi-ar fi spus: “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa iubesti pe cineva cu adevarat”.

- Hai la treaba, i-am zis. Iubirea trece prin stomac. Daca vrei la mare, treci la Actul IV…

…