M-am dezamorasat prea repede, a nins prea repede, drumurile se scurteaza, hainele intra la apa. Fiu’meu trece cu iubita lui prin living prea repede, o tine de mana, aproape o taraste in dormitorul lui (acum este al lor), ma gandesc ca o baga acolo si mananca din ea cate o bucata, o degusta. Iar ea se lasa. E un copil bun.
Ma gandesc, intre timp, la memoria colectiva a omenirii, la subconstientul nostru colectiv, un fel de masinarie care, intr-un fel sau altul ne-a plasat tot in jungla, atat timp cat carnea noastra este comestibila, buna de hranit fiarele. Sau suntem niste fiinte secundare de care planeta asta va trebui sa se curete, la un moment dat.
Iubita lui vorbeste la telefon. Vara’mea imi zice fata asta vorbeste cu ochii. Vorbeste tare, cantat, nu are nimic de ascuns, are o problema cu o gazda sau asa ceva, iar un examen nu este luat daca are o nota mai mica de 8. E un copil bun.
Astazi am fost trist toata dimineata, m-am speriat tare ca o iau de la capat, asteptam sa nu-mi mai placa nici macar sa fumez si, la un moment dat, chiar nu mi-a mai placut.
Ancai nu i-a placut cand i-am scris ca renuntarea seamana mereu a zen, am murit de ciuda ca am suparat-o, mai ales ca ea vegheaza cumva ca sa-mi fie bine iarna asta.
Apoi, mi-am adus aminte de dementa si bolile copilariei, de sindromul din fiecare, a inceput sa ninga ceva mai moale, fulgii erau pufosi, i-am vazut si nu m-am mai gandit la moarte.
Imi place cum vorbeste iubita fiului meu. El zice “Asa e ea, vorbeste tot ce vede” si-mi face cu ochiul intr-un fel care ar trebui sa-mi spuna ca poate manca din ea de cate ori va pofti pana ea o sa mai creasca. Dar e un copil bun si imi place ca sta prin casa. A inceput sa arunce parul strans in gratarul de la scurgerea cazii, mai spala cate o farfurie mai unsuroasa de care nu se apropie nimeni altcineva si, mai ales, mi-a spus ca intentioneaza sa curete de praf scheletele de prin dulapuri.

Codurile se spala bine inainte de toate, mai ales pe spinarea lor conotativa, se oglindeste apoi in pielea lor lucioasa si se banuieste cine ar putea fi Alice si cine cutia pachetului pentru poker. Pana aici este clar, gandul bun ar putea fi benefic la reusita unui produs gustos alcatuit numai din coduri si ganduri. Mai departe, printre cei doi copaci care tin rasaritul, se sopteste ce se doreste de la timpul de coacere, cel mai des se striga sau se impune, asta nu este bine, codurile se usuca prea tare la impunere si consumarea lor devine incarcata de riscuri. Alteori, codurile nu se lasa desfacute de pe os, opun rezistenta, cum se mai spune, si nu se lasa cu niciun pret trecute de usile cu arc ale cuptorului. Am vazut coduri care s-au agatat cu mainile lor inchipuite de gratar si au impins cu picioarele lor inchipuite pana au spart usa. Altele au fugit din tava dupa ce s-au prefacut aproape convinse de feliile de protocala si morcov sa prefere un aspect vegetal. Codurile se transforma, uneori, in caracatite cu gradini si vor sa ramana in borcan pana se face seara si bucatarul se trage la vise, apoi desurubeaza capacul, ies si se transforma in niste femei foarte destepte care asteapta rasaritul dincolo de cei doi copaci printre care…

Nu o mai iubesc pe Andaa. Am vrut sa se stie si, mai ales, sa afle tinerii care o plimba noaptea prin Bucuresti, cand se simte singura si parasita. Acum va deveni disponibila, va putea fi salvata de oricine se nimereste in lungile ei ore de insomnie. Dealtfel, am facut o magarie de care imi este putin jena. Doar putin. Am intrat in ultima ei pagina de jurnal, am push edit si am adaugat un ultim paragraf pe care as fi vrut sa-l scrie chiar ea, cu mainile ei. Adio, Andaa, cu oricine te-ai afla!

Daca ne-am fi intalnit ieri dimineata, Anca mi-ar fi spus “o chinezoaica a reusit sa obtina in instanta o mama de bataie pe saptamana”. Eu as fi privit-o atent si as fi intrebat-o din priviri ce vrea sa spuna. “Sa-si bata barbatul legal, o data pe saptamana, nu asa de des ca acum. Se iubesc, sa stii…”
Anca, si eu sunt varza. Imi put oasele a rugina si a frunze umede. Pustanul meu e barbat acum, isi aduce iubita acasa, dorm impreuna imbratisati si ea ii arata ca s-a lovit la deget.

Tu le vei spune “Azi o sa va bucur”. Nu vei spune “Astazi va voi bucura”. Iti intinzi picioarele, iti rafiri degetele, metatarsienele scartaie, ai un televizor cu ecran care deformeaza soldurile actritelor. In alt loc, exact in acest moment ploua in rafale, palmierii se zbat in bataia vantului, lumea intra in Publix, cepele sunt mari si raionul de cafea miroase ca in bucataria ta, dimineata.
Daca ne-am fi baut cafeaua impreuna ieri dimineata mi-ai fi spus zambind “urmasii unor canibali din Samoan Islands au oferit o fetita samoana urmasilor unor britanici pe care i-au mancat, la un moment dat”.

De ce imi spui toate astea? Ca sa te bucur.

remember decembre 2007

Noaptea asta mi-o voi petrece in spital, la capataiul unuia dintre cei mai importanti oameni din viata mea.  Eu am numit-o inger. Ma va recunoaste si-mi va aduce aminte de copilarie, de sat si de iubirea neconditionata. Sau nu voi intelege nimic din ceea ce va spune. Ma va primi intr-o lume anume care nu este a mea si nici a voastra. Voi vedea cat de obosit trebuie sa fii atunci, pentru a putea crapa usa cea grea. Sau cat de puternic. Eu nu stiu nimic, nici chiar daca voi sti ceva.

Somn usor si buna dimineata!

A

La Multi Ani, Andaa!

Anda doarme sub aripa mea de vreo doua zile. I s-a umplut pielea capului de paduchi dar nu pleaca. O hranesc cu biberonul. Bea adormita, ii curge pe la colturile gurii, baleste si regurgiteaza. Uneori se sufoca intre fulgi, se trezeste, stranuta si adoarme iar.

A fost bolnava si acum este in convalescenta. O voi apara de toti si de toate. De boala, de blazare, de cinism, de politica.

Pe Antene, Becali  citeste ceva de pe o foaie, in Parlamentul European. Nu intelege absolut nimic. Nici eu, pentru ca nici el. Citeste repede, ca sa termine chinul. E atent sa nu se incurce, tine ochelarii apasati la ochi cu o mana (daca va gresi este din cauza dioptriilor, cu siguranta). Eu imi tin rasuflarea pentru ca sunt un om bun.

Andaa sforaie incetisor si se pregateste pentru maine. Maine e ziua ei. Ii voi face un cadou. Ma voi lasa de fumat.

N-am mood de scris, asa ca voi copy/paste un e-mail primit acum doua zile pe adamalandei@yahoo.com. Un salt calitativ se vede, totusi, la spammers. S-au straduit sa traduca mesajul in limba romana. Cu google, probabil. Oricum, topica este bestiala. As rade cu lacrimi daca nu as fi atat de varza. Adevarul este ca ma saturasem de phishingul acerb si plictisitor Raiffeisen de care nu reusesc sa scap, orice as face.

Altceva?! Nimic. Am bantuit intre fotolii si m-am pregatit sufleteste pentru ultima seara a lui Cristoiu la Antene. Fireste ca Oprescu nu isi va anunta candidatura pentru Cotroceni. Nu e momentul acum. Eu il astept pe la mijlocul lui august, nu cu o bomba dar cu o petrada chinezeasca veche si deja fasaita…

Mi-a placut ceva, totusi, la teve, azi. Cum a reusit pustiul Popovici sa ia locul 8 mondial la sarituri in apa, dupa antrenamentele pe uscat, in timp ce Ridzi se antrena bagand banii Ministerului Sportului in buzunar. Sa vedem cine va intra la apa, acum.

Oricum, de Udrea si bancurile ei cu perdea si baldachin la patul labilor lui Basescu m-am saturat definitiv. Astept, insa, sa navighez pe cel mai scump portal din lume. Sper sa intram si in Cartea recordurilor cu asta. Culmea e ca a inceput sa-mi placa de doamna Placinta, noua doamna ministru a sportului. Nu stiu de ce. Cred ca sunt in ziua mea proasta…

Si daca tot vorbim de e-mail, va multumesc tuturor celor care ati acceptat invitatia mea pe twitter dar si celor care m-ati urmat.

Iata si spam-ul! Distrati-va sanatosi!

Astept cu nerabdare sa ta de e-mail
Friday, July 24, 2009 9:43 AM
From:
“patrichan11@voila.fr”
Add sender to Contacts
To:
undisclosed-recipientsSalutări de la tine, este de înţeles că s-ar putea să fie puţin mai receptiv pentru că nu ştiu de mine, dar am o propunere de afaceri lucrative de interes comun de a împărtăşi cu tine. Am dvs. de referinţă în căutare de cineva care se potriveste afacerea mea propunere. Permiteţi-mi să încep prin introducerea mine. Eu sunt Domnul Patrick Chan Director & Chief Executive Officer al financiare Hang Seng Bank Ltd. am o sugestie acoperită de afaceri pentru tine.Am nevoie de tine pentru a va ajuta pe mine în executare un proiect de afaceri din Hong Kong pentru ţara dumneavoastră. Aceasta implică un transfer de o sumă mare de bani. Tot cu privire la această tranzacţie este legal făcut fără a se smuci. Vă rugăm să depună eforturi pentru a observa cea mai mare discreţie, în toate problemele privind această problemă.Din momentul în care fondurile au fost transferate cu succes la contul dvs., noi vom participa la raportul care urmează să fie aprobate de ambele dintre noi. În cazul în care sunteţi interesat vă rugăm să trimiteţi următoarele detalii pentru a lovi cu piciorul-a începe acest proces;

Ah… uitasem. Am un link foarte ok pentru Cabral. Pe cel al lui isabellelorelai care, de cate ori o citesc, imi aminteste de bunica mea din partea tatalui. Despre bunica va voi povesti alta data. Inca o iubesc ca pe ingerul care ma tine pe umar.

O noapte nedormita. Afarisit si deprimat. De-ar da o ploaie…! Simt cum intru in spleenul canicular al calugarilor de pe Athos, dupa innodarea sforilor akediei. O noapte fara tantari, cu multe vorbe principiale, dispuse in polemica inteligenta, adica inutile. Nu am facut dragoste, iar pe intelesul tuturor nu ne-am futut. In schimb, Andaa m-a futut la cap cu istoria sacra a barbatului ucigator de femei, din preistorie pana astazi. Femeia cea sacrificata pentru ca neamul masculilor feroce sa infloreasca si, astfel, sa se inmulteasca numarul pungilor cu tacamuri de dinozaur din congelator si, peste milenii, rachete nucleare sa zboare in cer.
“Stiai ca in preistorie fetitele erau ucise dupa nastere?”
Nu inteleg ce vrea sa spuna si ridic din umeri. Imi pare rau ca a murit Michael Jackson. Cristoiu asteapta carul la Gagesti (Bravo Sorin Oancea! Un barbat destept stie sa se poarte cu un altul, mai destept…)

“Stiai ca in preistorie fetitele erau ucise dupa nastere. Baietii erau pastrati si fetele omorate. Nu stiu cum as fi reactionat daca as fi nascut o fetita preistorica.”

Ce-mi plac mie intreberile care incep cu “Stiai ca…?”

Stiati ca dacii faceau sacrificii umane in templul de la Sarmizegetusa? Stiati! De preferat femei… Mda… Frumos!

Stiati ca Sofia, capitala Bulgariei, inseamna “intelepciune” in limba greaca?

Totul a inceput de la campania anti-HPV, in prima zi de PMS a Andei. Habar nu am avut ca barbatul este purtatorul virusului, iar femeia il ia si se imbolnaveste de cancer la colul uterin.

Andaa a hotarat sa fie femeie principial-nervoasa o noapte intreaga pentru ca a citit niste tampenii pe net cu niste tipi care faceau rugaciuni impotriva vaccinului anti-HPV si a femeilor care au avut mai mult de un partener sexual intr-o viata de femeie. Si, cum nu a gasit un sectant misogin ca sa-l traga de mustati, m-a prins la inghesuiala si a hotarat ca are nevoie de multe noduri la sforile ei. Akedia.

Daca am dat telefon la TELVERDE 08008-00008? Da, am dat. Saptamana viitoare mergem sa ne facem testul HPV. Daca sunt purtator, m-am nenorocit. Si asta doar pentru ca era prima zi de PMS a Andei.

Sfori cu noduri…  Saracii calugari tristi, in canicula Athosului