Uite o intrebare decenta : daca existe sirene de ce nu ar exista si sireni ?! Eu cred ca ei exista si ca Andaa tocmai a dat peste unul. Acum este cu sirenul Mircea. Ii pieptena cositele brunetele dupa ce a intrat ca un kamikaze in stanca pe care acesta facea plaja la lampa cu ultraviolete. Imi zice leaga-ma de catarg, Adaam ! Eu am ras si inca rad. Cred ca este pentru prima oara cand rad liber, lejer, cu toata gura si tot sufletul. Andaa, Andaa ! O si vad incercand sa reziste eroic cicatricei principale sub forma de inimioara de pe spinarea masculului in calduri. Andaa isi arata si ea ranile, urmele de cutit si zgarieturile, ca in filmul ala – cum se numeste ?! – cu Mel Gibson. O sa-mi amintesc titlul, la un moment dat. Se vede treaba ca ingerul meu, care imi imbunatateste memoria, este la pascut azi. O sa pun eu biciul pe el intr-o buna zi… Nu pe siren, pe inger. Ce am eu cu sirenii ?! Ei isi fac meseria lor de sireni, emit sunete si hormoni, au o situatie buna financiara, locuiesc a cote si sunt si frumusei foc. Brunetei, asa cum ii plac Andei sirenii, cu doar cateva exceptii. Si trebuie sa recunosc ca tot ce este si a fost siren blond in viata Andei mi-a placut si imi place si mie intr-un anumit fel… Read the rest of this entry »

Azi m-am simtit ca o vedeta de cinema cu mana infipta in asfaltul Autostrazii Soarelui. Am zambit incontinuu, blitzurile privirii celorlalti scanteiau in caninul meu clink-clank, masinile se opreau, claxonau, difuzoarele erau pornite, iar Saligny se largea, se largea, schelaria lui se dilata cat sa primeasca palma mea agila de prestidigitator celebru invitat sa joace in filme de serie B. Aplauze, Ladies & Gentlemen, si nu calcati pe amprentele palmei mele ramase in asfalt!

Autostrada Soarelui, calea mea catre iubire.

Am constatat ca nicio alee din cartier nu este indeajuns de lata si lunga sa ma incapa. Pe mine si mana mea generoasa pe care o flutur de 4 luni cerand :  «dovada, dovada…» iubirii Andei pentru mine. M-am simtit vedeta. Si asta doar pentru ca am primit mail de la Andreea care bea Tequilla, se uita la meciul Steaua cu Arsenal si-mi scria ceva din care trag concluzia ca sunt… bun. Inca nu stiu la ce dar sunt, fara discutie, bun. Asa ca, astazi, nu am mers, am zburat printre oameni, am zambit doamnelor si cred ca as fi ajutat si o batranica sa treaca strada, daca as fi ajuns pana la intersectie. Mai bine ca nu am ajuns. Acolo, ma dezorientez cumplit, totul devine confuz, parca si semafoarele o iau razna. Cert este ca cea mai buna alegere a mea este stationarea in centru, ca un politist amnezic privindu-si manusile albe si intrebandu-se cu cine, oare, ar fi trebuit sa se poarte cu manusi in acea zi, in aceasta viata. Ii reprosez Andei ca nu este capabila sa faca alegeri dar eu sunt acela care nu poate sa ajunga intr-o statie RATB si sa urce intr-un autobuz, oricare ar fi el si sa porneasca la drum. Mama ei de viata, mama ei de alegere, mama ei de ubicuitate. Read the rest of this entry »

Am buzunarele pline cu bomboane si un penis de 20 cm in erectie. Andaa mi-a zis ca nu trebuie sa ma laud cu asta pentru ca nu e meritul meu dar ca, totusi, marimea conteaza al dracului de mult. In functie de ce mai cumpar pe langa tigari mi se da rest o bomboana drops cu fructe, un fel de jeleu impachetat, una de ciocolata cu aluna in varf, etc, samd. Asta din urma e cea mai scumpa. Costa 4 bani, sau asa ceva, inca nu m-am invatat cu ronii astia. Oricum, 4 000 lei vechi. Nu il poti cuprinde cu mana. Specific: cand este in erectie. Nici macar Andaa nu poate, iar ea are degetele lungi si subtiri si incheietura mobila si fina. Zilele trecute am constatat ca palmele noastre sunt identice si toate liniile din ele se intretaie cam in acelasi la fel la amandoi. Intr-o lume ideala asta ar putea sa insemne ca vom muri impreuna, cu creierii amestecati, precum Elsa si Jernie, la ultimul mare cutremur din LA cand a cazut o felie de tavan pe capul lui Jernie care parea ca o saruta pe Elsa. La autopsie s-a constatat ca erau amandoi in timpul orgasmului – oh my godness – in pozitia clasica el peste ea si sa ma ia dracu’ daca imi aduc aminte cum se numeste, de fapt, pozitia asta, in cartile de specialitate. Gata ! Este pozitia misionarului (am cautat pe Google si, daca tot m-am uitat, am citit si despre variatii ale pozitiei misionarului, tehnica alinierii si ce se intampla daca femeia isi ridica picioarele pe umerii partenerului). Read the rest of this entry »

Andaa facea castel. Pana sa o cunosc imi imaginam ca nu are inhibitii si face plaja topless. Nu. Ea facea castel de nisip, in costulul cuminte de baie maron-auriu. Ma uitam la ea prin ochelarii de soare si ma miram cat de bine se aseamana culoarea costumului cu pielea ei bronzata, parca era goala. Sunt convinsa ca toti care o priveau gandeau la fel. Era concentrata asupra gramezii de nisip, cu sprancenele incruntate si gura intredeschisa. Un copil mare care construia un castel urias, fragil, pentru care carase toata dimineata apa de mare, pentru care sapase dupa nisip umed. Din cand in cand ma privea, mandra de opera. Creneluri, ferestre, firide, coloane. Pana si stalactite si stalagmite avea castelul Andei. La un moment dat a aparut pustiul obraznic si invidios si a sarit cu ambele picioare pe castel, o singura data si… gata. Read the rest of this entry »

Masonerie in toata regula. Ca un castor cuminte inalt diguri direct fisurate, ca ei sa-i fie mai usor sa le darame cu orgasmul ei. Imblanzesc natura. Imi reconfirm inaltimea si luciul blanii. Nu pot sa fac altfel. De cand ma stiu am construit, urasc sa daram. Stiu ca, uneori, casele vechi au nevoie de bila uriasa, de explozibil, de pirotehnisti, de implozii premeditate. Dar gradinile lor… Colturile umbroase, teracotele albe, cariatidele scorojite, treptele cu mozaicul sarit, cazile cu picioare baroc, din fonta, si marchizele din cioburi colorate de sticla…. Pe acest teren se va contrui un mall, un zgarie-nori, un borcan inalt plin cu oameni supraetajati. Asa am facut si acum. Am sapat temelie pana am ajuns la magma. Pana m-a cuprins tristetea. Pana domnita s-a plictisit si a sarit din caruta. Eu plec la chiosc sa-mi iau un pachet de tigari. Pleaca. Nu ma tii ? Poate fi un fumator tinut din fumat ? No !

Addicted to addiction.

Mi-am zis ca experimentez dar am verificat si este doar iubire. Iubire fireasca. La un moment dat, cu siguranta mi-am zis ca experimentez. Apoi, ca sunt pervers. Habar nu am ce a fost, ce e, dar clar este iubire. Inefabila, sublimata. Eu si Andaa facem dragoste prin telefon. Read the rest of this entry »

Anda ANDA: ti-am anulat off lineurile
Anda ANDA: greseala
Anda ANDA: ai putea sa tepeti
Anda ANDA: r
adamalandei: E L: vroiai sa ne jucam putin de-a abjectia si eu nu ma prindeam?
E L: eu nu sunt in criza. tu esti?
E L: answer
E L: raspunde dracului
E L: n-am chef sa experimentez absolut nimic, baby
Anda ANDA: adica
adamalandei: de exemplu despartirea noastra
Anda ANDA: vrei sa ne despartim?
adamalandei: vreau ce vrei tu
Anda ANDA: si eu vreau ce vrei tu
Anda ANDA: ce ne facem
adamalandei: eu te vreau pe tine
Anda ANDA: eu ma vreau pe mine langa tine
Anda ANDA: te-am blocat adaam
adamalandei: eu nu te vreau pe tine.
adamalandei: fuck
adamalandei: taci dracului
adamalandei: ma enerveaza cumplit postura asta
adamalandei: nu sunt adaam si tu stii asta Read the rest of this entry »

Am tipat la Andaa de s-a auzit 5 minute ecoul pe holul de la unu al televiziunii. Noroc ca, in afara de o femeie de serviciu care tara doua baxuri de hartie higienica si care s-a facut ca nu aude (posibil chiar sa nu fi auzit obisnuita fiind cu astfel de manifestari), nu se plimba nimeni pe usi. Tineam telefonul apasat de urechea mea stanga, cea ranita, Andaa nici nu mai respira, eu crapam de draci ca transpirasem tipand, iar eu nu transpir de fel sau mi se intampla extrem de rar. Aveam dreptate dar asta era lipsit de importanta. Andaa promisese ceva si nu s-a tinut de promisiune si eu ma transformam in alt om, in alt barbat, cel pe care-l detestam, patimas si slab. Incepusem sa-mi doresc s-o iau in posesie pe Andaa ?! Sa ii impun vointa mea… ?! Nu mai conteaza. Am luat o hotarare si o voi respecta. Dar nu despre asta doream sa scriu…

Spre seara, Florina, editor la sport, mi-a adus al patrulea pahar cu cafea. Nu mi-a mai spus ca ma iubeste pentru ca nu era nimeni in birou in afara de mine. Ii place sa-i socheze pe ceilalti cu chestia asta. Intra, intinde bratele teatral si declama exagerat de sexy : « te iubesc, Adaam, dear ». Ii plac sintagmele in engleza. Crede ca o fac dezirabila si greu de abordat. Read the rest of this entry »

Joi la 4 dimineata, a murit fratele Andei. Vineri la 4 dupa-masa, Enghin a implorat-o pe Andaa sa plece cu el in Spania. Astazi, incepand de la ora 0, este ziua de nastere a Andei. A fost la inmormantare. A fost la pomana. Am incercat sa o iau de mana si simteam cum se trage, cum o inghit nisipurile miscatoare si nu puteam sa fac nimic pentru ea. Refuza sa ma apuce, sa se tina, sa lupte. Mi-o imaginam acolo, cu nodul in gat si privirea voit trufasa, tamaiata de popi si barfita de rude, privind trupul acela cianotic inconjurat de garoafe si lumanari, intrebandu-se cum va fi cand va fi, de ce si ce poate face ca sa nu, care este sensul si cat va mai dura pana atunci. Read the rest of this entry »

Mi-au disparut consoanele. Limba mea lunga si lata nu ma mai ajuta. A intepenit intre dintii Andei, lingua captiva moale si usoara ca un gaz roz a e i o u care te inunda, te ineaca fara sa intelegi nimic si te adoarme, fantoma aurolacilor indragostiti care si-o trag prin canale, a sinucigasilor cu capul in cuptor. Sylvia, Sylvia, cat l-ai mai iubit tu ! Pana la dementa, draga mea. Vocale si lipici, ambrozie si nectar, miere zaharisita si sirop de artar, soapte soptite in soapta… Ce poate fi mai dulce ?!
Iata cum graieste un barbat indragostit. Nu mai sasaie, nu mai raraie, nu mai tataie. Isi toceste caninii de pragul iubitei, prag in care si-a crestat AMR-ul. A cata zi este, cate mai sunt, mai taiem o linioara, un kilometru, o ora, o nerabdare.
Cum este in tine, iubito ! Am locuit in tine fastuos, luxos, olimpic. Am intrat si am iesit in tine din tine incet, cu grija, atent, sa nu pierd nici macar o stea. Read the rest of this entry »

dialoguri  

Ramona, Ramona… Offf, Doamne !
Este a cincea oara cand ma suni si e abia zece…
…ca de fiecare data. Stiu.
Oho, iata ca e ceva serios de data asta. Ascult. Inteleg ca nu sufera amanare…
Nu, stai linistita, nu ma deranjezi, numai ca…
Nu sunt iritat, numai ca…
E bine ca ai inte…
Da, Ramona, muncesc asa cum muncesc si parintii tai.
Nu asta am vrut sa sugerez.
Ba chiar asta am vrut sa zic. Iti pot fi tata, Ramona. Read the rest of this entry »