nu mai sunt aici si nici macar in apropiere. pe fotoliul rece imbracat in piele de vaca s-a adancit o lipsa. e rece, semn ca parasirea e lipsita de propria-i memorie. e adanca, semn ca lipsa e grea, coplesitoare.

niciodata nu m-am simtit mai parasit de mine-insumi ca acum. si asta este un semn. semnul apropierii de marea parasire, de marea crapelnita. am vrut sa evit referinta dar nu-mi pasa nici de asta atat timp cat sunt plecat din mine atat de departe. cine ma poate condamna pentru calofilie intr-o lege daca acea legea nu ma atinge? acum, departe si definitiv capata aceeasi semnificatie.

nu m-am gandit niciodata ca golul poate fi atat de coplesitor. am banuit eu ca fiecare ducem cu noi propria gaura neagra. e cert ca nu m-am parasit. m-am inghitit si m-am consumat pana nu am mai existat.

 
Nu a fost dragoste la prima vedere. As fi magar sa imi arog macar o boare de vant din vreun uragan afectiv. Am iubit-o in timp, incet, calcand apasat pe cararile fauviste ale Antenei si PROTVului. Un timp am uitat-o si alt timp mi-am amintit-o zambind si ciripind. I-am acordat o medalie de vasc jumatate uscat si o coroana din rotite de ceas vechi si bile de sticla colorate. Nu mai tin minte daca imi sugeam degetul cand o urmaream transformandu-se, ca un personaj reusit de scenariu, dar stiu sigur ca ne bucuram impreuna pentru fiecare kilogram in minus al ei si pentru fiecare minut fara plictis al meu.

Teo Trandafir nu a fost subiectul orgasmului meu sexual si a fost, deseori, motivul orgasmului meu intelectual. Ma fericeau sinapsele ei electrice si prezenta de spirit. Niciodata nu am vazut-o atat de incurcata ca ieri. Am avut o strangere de inima in momentul in care au inceput sa i se rostogoleasca dintre buze punctele de suspensie. Fireste ca o cunoastea pe Liliana Minca, “dar numai personal”.

Teo Trandafir a intrat in moarte clinica, eu am intrat in doliu. Nu stiu daca am rabdare sa o astept in aura luminitei de la capatul tunelului. Nu stiu daca  Mircea va avea. Sunt convins ca si eu si el ne-am fi gandit o vreme indelungata daca sa-i donam un rinichi, in caz ca ea ar fi avut nevoie.

Nu trebuia sa spuna ca e candidata PDL-ului la Camera Deputatilor în Colegiul 19, pentru ca iubeste copiii prea mult. E mult prea faustian.

Buzele Andei intre buzele lui.

Imi spune ca nu ii place cum sarut. Poate chiar nu stiu sa sarut. De peste 40 de ani tot sarut la femei. Zeci de femei, guri si buze sarutate de buzele mele. Poate nu stiu sa fac nimic special, poate nu stiu sa fac nimic, in general. Tot ce stiu sa fac este sa pierd. Parca as avea o reteta cu hapuri pe care le iau la ora fixa, cu pistolul la tampla. Tamplele care dor. Migrene si disfunctii. Daca nu imi place nu are sens. Asta este dovada de batranete.

Imi spune ca, de fapt, eu stiu sa sarut, doar ca ea este invatata cu sarutul murdar.

‘’Tu saruti pana in suflet, baby. Eu sarut murdar.’’ Deci, pas.

Pana in suflet, murdar.

Nu asta era problema. Dealtfel, nu exista nicio problema pentru ca o problema are, totusi, o solutie. Este o fatalitate. Cred ca am imbatranit mult prea tare pentru a-mi permite sa iubesc. M-am lasat de fumat. Sa zicem ca fumez mai putin.

‘’Nu te poti lasa de fumat, imi zice C. Nu ai suficienta vointa sa renunti la ce iti place. Este clar si tu ai spus-o : nu trebuie sa fie bun, trebuie sa-mi placa’’. Sunt condamnat pentru hedonismul carpe diem. Batran. Prea batran sa mai iubesc. O sa-mi trag peste frunte capacul si o sa ma las taiat de magiciana. Ce mai conteaza o greseala in plus, la infinita scara universala a magiei.

Am tot mintit, am manipulat, am gresit cand am inceput sa spun adevarul. Sunt un magician in pragul concedierii. Un labagiu trist si plictisitor care se tine dupa fustele de sub care scoate iepurasul playboy cu codita roz. Colectionarul de epiderme, vrajitorul in pragul impotentei, oribilul nesatul falimentandu-si propria constiinta. Si nici macar nu stiu sa sarut. De fapt, stiu cumva, doar ca sarut pana in suflet. Adica, nu cum ar trebui. Murdar.

Mereu eram filmat in spatele scaunului. O ceafa paroasa iesind de sub spatar. Ascultam muzica simfonica, precum un mafiot obosit, dupa ce si-a ordonat sinuciderea. Fireste ca stiam ca voi ajunge aici, ca placa va relua acelasi acord de final pana imi voi zbura creierii luand ultimul algocalmin. Am o migrena groaznica si nicio sansa sa mai pot invata sa sarut murdar la peste 40 de ani ai mei. Un barbat in pragul pensionarii cu picioarele penduland in apa sambetei acesteia. Oribila tristete pierderea asistentei magicianului. Medicul de la urgenta nu mai poate face nimic. S-a lasat taiata fara cel mai mic tipat, cu zambetul pe buzele rujate ciclam.

…

Altfel, nu-mi vine nici sa mor. Maine am cate ceva sa va spun. Trebuie sa va plang pe umar, no?! Sau sa va las pe voi s-o faceti. Perioada asta s-au intamplat o multime.

…

Pai, la chef, am mancat, am baut… Nu ! Invers: am baut, am mancat, si am baut iar whisky vechi de 10 ani si Chianti, am dansat cu toate fetele la sentiment si nu stiu ce m-a apucat dar nu am iertat pe niciuna. Pe toate le-am pipait si le-am atins dinadins ba pe sani, ba pe fese. Si pe ele le stiu de ani si ani. Si cu ele am imbatranit impreuna. E bine sa te vezi, din cand in cand, cu cei pe care-i stii demult, martorii tai si tu ai lor la betii. Nae arata ok si, cum o luase putin pe ulei, era chiar simpatic. Camasa rosie ii sedea bine.

Mie mi-ar fi placut si mai tare daca ar fi fost Andaa acolo. Aveam draci pe mine si pe ea ca nu e. Mi-ar fi placut sa stea cuminte pe un fotoliu, intr-un colt, nebagata in seama, cu genunchii stransi si sa ma priveasca in exercitiul functiunii: barbatul bine care stie asta despre el, lipit de nevestele altora, muscandu-le usor de lobul urechii cand nu se uita nimeni in afara iubitei lui, iar ele… Ele sa chitaie incetisor in bratele mele, agitate si rosii in obraji de la vin si dans, curioase daca au fost sau nu observate de cineva. Andaa nu a fost acolo si nu am reusit sa uit asta nici macar o secunda, chiar daca am fost inconjurat de un stol de pasarici. Ca a ei nu va mai fi niciuna.

Nu stiu de ce a mintit. Nu i-am spus niciodata ca este taratura. Daca mi-ar iesi vreodata pe gura asa ceva despre o femeie as crapa pe loc. De ce a mintit, deci ? In privinta asta chiar nu voi fi vreodata cochon. Respect femeia chiar daca nu o respect, daca intelegeti ce vreau sa spun. Sunt un baiat educat. Iar Andaa, cu filtrul ei amagitor. Cum reuseste ea sa transforme ‘’te iubesc, minunato’’ in ‘’te urasc, taratura’’… Ar vrea ea sa pot o urasc. Ce bine s-ar simti. Cum si-ar mai pune duzini de zurgalai la sanie. Nooooo. Asta nu voi face. Nu cred ca voi fi suficient de domn ca sa devin un rahat doar pentru ca ea sa fie fericita ca nu o mai iubesc.

De exemplu, acum stit ce face ? Va spun eu : vorbeste pe messenger cu Adi Boioglu. Nu stiu de ce neaparat cu el si nici ce. Poate pentru ca tipul chiar imi place. De ce oare nu gaseste unul care imi e indiferent ?! Cand o sa incep sa chatuiescsi eu cu Elena Udrea ii va conveni, oare? Aiurea…

Maine va scriu despre Dana, avocata. Daca mie mi-a facut prima felatie, tot cu mine a facut prima data in viata sex in grup. Sunt si eu bun la ceva. Sunt mereu primul.
Primul cochon ce ma aflu.

…

Cum dracului sa-mi fie bine?! Imi e crunt, de-asta si scriu, poate imi trece, poate mi se mai subtiaza sangele sau se mai ingroasa. In orice caz, a pornit tiptil, ca un hot, s-a indepartat si a luat-o la fuga pana a prins viteza luminii. Il simt in tample cum da sa iasa. Ma si vad cu el izbucnind prin urechi, prin ochi si prin nas ca in horrorurile de serie B. Mi-ar fi placut sa inventez toate astea sau doar sa nu-mi pese. Iar ea chiar nu are nicio vina. Pur si simplu ne-am despartit. Ati avut dreptate, voi cei care ati pronosticat despartirea noastra. Va urma uitarea si lucrurile vor reintra in normal. Eu voi pleca in State, ea isi va continua periplul prin lume, se va lafai zilnic pe un pat de penisuri ca un fachir pofticios, nu va sti pe care sa il managaie prima data si va face programari fara bonuri de ordine, ca acum niste luni cand abia apuca sa manance intre doua partide de sex.

Am fost pietroiul de pe munte pe care s-a odihnit, un timp, si-a tras sufletul si a plecat iar, de data asta usoara, spalata, calcata, parfumata si pufoasa, ca un boboc de rata iesit din ou. Am fost serviciul de cleaning, cosul de gunoi unde si-a aruncat chilotii plini de sperma. Tot ce sper este ca va urma indicatoarele forestiere sau, mai bine, va sari cu parapanta si va ateriza la punct fix, alaturi de barbatul care s-o merite cu adevarat si pe care sa-l poata iubi cu toata fiinta ei. Asta este tot ce ii pot dori, prieteni, iubitei mele Andaa.

Acum voi face un mormant frumos, placat cu marmura si captusit cu cartele Cosmote, pentru a ingropa amintirea ei, si voi tine doliu un timp. Cam… toata viata. In iubire nu exista taieturi perfecte orice lama ai folosi. Nu sunt un cuceritor si, chiar daca as fi Alexandru Macedon, un astfel de nod nu poate fi taiat fara ca funia sa urle de durere, sa se zbata si sa sangereze in balti inchegate pe care nu le va putea spala nici chiarploaia atomica. Un capat al ei va muri mereu, isi va da duhul, pentru ca celalalt sa raman viu, sa se lungeasca si sa se intareasca, sa inconjoare granite pentru noi teritorii tocmai bune de luat in stapanire. In iubire, unul trebuie sa moara mereu. Mama ei de iubire…! Cine o mai fi lasat pe lume si aceasta uriasa nefericire, ortul pe ochiul fericirii care-a fost ? Bunul Dumnezeu ? Bunul ? Padurarul vanjos al carui joagar secera fara oprire trunchiurile cele mai groase si le trimite pe parau, duca-se !

Lame, cutite, sabii. Cu sabia lui Damocles am respirat deasupra capului 6 luni. Andaa a reinventat ghilotina pentru mine in timp ce eu am inventat furtunul cu care sa pot spala o constiinta. Am facut bine. Stiu asta. Stiu ca a inteles ce era de inteles sezand acolo pe piatra de mine, cu capul in maini si privind in prapastie.

The final cut si gata ! Am fost neprofesionisti aici. Ne-a fost mila. Am taiat cu mila. Asa ca au ramas cioturi si aschii care acum ne ranesc de cate ori apropiem mana din greseala. Sa nu taiati nicioadata cu mila o iubire, prieteni ! O amputare perfecta se face cu anestezie si cu sange rece. Eu imi mai pun 100 de vodca. Anestezie. In felul asta pare ca inca mai am ce-mi lipseste.

… 

Astazi mi-am facut ordine in biblioteca. Cartile frantuzesti miros frantuzeste, cele americane miros a spatios, larg, colorat. Niciodata nu am stiut cum sa le asez cotoarele ca sa se potriveasca in rafturi cu cele europene. N.B. – trebuie sa aflu de ce americanii scriu invers pe cotor…Sunt volume pe care le-am citit de cateva ori, care mi-au schimbat viata si din care nu mai retin nimic. Mi-am pierdut pana si interesul de colectionar. Colectia mea de femei, colectia mea de carti, colectia mea de discuri, colectia mea de incaltari de piele intoarsa si alte colectii. E suparator sa nu ramai nici macar cu amintirea.

Mi-e dor de ele.

Ileana m-a sunat si mi-a zis, vesela, ca in noaptea asta are chef sa fie frivola. Un continent si un ocean intre noi. Bridge cu Adaam mana moarta. Ma bucur ca este acolo unde ii place, ca face ce ii place, ca este admirata si dorita. Fie ! …si fesele ei naucitor de albe intre geaca galbena matlasata si pantalonii mov de schi. Sa faci fotofobie de la o pereche de fese e ceva. Facea pipi in zapada, cuminte, sub soarele crud, cu barbia in maini. Fesul ii cazuse pe ochi. Ger ca o lama de brici. La mai putin de 5 metri, eu intram in ceata si ceata intra in mine. O priveam cum incearca sa ma desluseasca, speriata. Tatiii… ! Nu pleca. Mi-e frica. Eram atat de tineri, Dumnezeule. S-a ridicat si, cu pantalonii in vine, a inceput sa alerge in cautarea mea. Coapsele ei tinere, soldurile arcuite perfect, pubisul ei cu par cret si moale. a intrat in ceturi ca intr-o alta lume. S-a lovit de mine si a chiuit. Am facut dragoste printre nameti, intre Babele si Omu, infasurati in fulare, cu manusile pe maini. I-am lins pasarica fierbinte, aburinda. Am sarutat-o si i-am supt exspiratia ca un inecat in agonie. In noaptea aia am dormit la cabana, in depozit, printre sute de sticle de Biborteni si conserve de fasole cu carnati.

Mi-am gasit intr-un sertar scrierile din adolescenta. O mapa gri de plastic, tocita si sfasiata, desenata cu pixul. Coli, file de caiet, servetele, notite, romane incepute, poeme, fise de lectura. Uite ! Portretul lui Dinu Patrurica (hehehe!), Mme Bovary, despre povestirile lui Salinger, pasaje din Le Yoga de Eliade… Pe vremea aia ma pasionau ghetarii Labradorului. Cine oare este acest om care a scris aceste cuvinte abia vizibile pe aceste hartii ? Eu ? Nu il recunosc, nu ma recunosc. Am cateva poeme care-mi par prea bune sa le fi scris eu… Si totusi, eu le-am scris. Fie !

De un timp, Andaa ma intreaba atat de des Ce mai face bebeloiul meu, fara sa astepte raspuns, incat sunt obligat sa conchid ca nu mai avem ce sa ne spunem. Stabiliseram ca am trecut la o alta etapa a relatiei noastre, ca am verificat rezistenta treptelor, iar ele tin mai mult, chiar, decat greutatea noastra imbratisati. Am zis hai sa vedem daca putem sa urcam Jepii Mari. Andaa a zis ca are rau de inaltime si stiu ca asa e. Nu stiu, insa, de ce mi-am pus mintea si sufletul sa o vindec de fobii. Probabil pentru isi doreste atat de mult sa fie libera. Ce poate face cu aceasta libertate, oare…? Asa ca, astazi am sters gratiile cu guma, fara sa-i ating vreo pana, vreun fulg. A fost vesela, m-a anuntat ca Ion Iliescu si-a facut blog, ceea ce i s-a parut absolut kriptonian, si a incercat sa ma si minta de cateva ori dar nu am lasat-o.

Noaptea asta sigur va veni cu aripa rupta si va striga dupa mine Tatiiii… Ma doare! iar eu voi aparea din ceata ca dintr-o alta lume si o voi pansa, ii voi lega atelele, cu grija. N-am vrut sa ma ranesc, imi va zice, iar eu ii voi raspunde Fie! A fost doar cataclismul de marti, 13. Trece… Da-mi sa pup.

…

Ei ies de la slujba, ne fac semne prin vitrina, unii rad, eu ma uit la fundul tipelor, imi imaginez cum erau in tinerete batranele care ne privesc pe sub borurile palariilor, fac presupuneri, in gand, unde vor fi domnii cu biblia sub brat in urmatoarea ora. Imi strecor piciorul intre pulpele tale, pe sub masa. Nicio miscare. Nu mi-l mai strangi ca inainte. Totul este inert, pana si zambetul tau desenat ca o sageata arcuita catre niciunde. Zambesti niciunde, iubito. Ceilalti ne privesc si numara tic-tac, tic-tac, tic-tac, cate secunde au mai ramas pana unul dintre noi va nimeri sah mat. Pariurile fusesera incheiate demult, noi inca asteptam sa inceapa concursul de dans, poate sa si adormim dansand unul in bratele celuilalt, ei alegeau gloantele pentru caii de rasa raniti terminal. Vom castiga, oare, acest concurs de dans caruia nici macar nu i se daduse startul? Va castiga cineva partida de sah ? Cine va castiga pariul, in final, cine va castiga locul intai la chibiti, cine a fost seful galeriei tale si cum se va trata de raguseala ? Eu nu am galerie. Doar un pahar pe buza caruia doua amprente identice ar fi trebuit sa cante acordul final din Pasarea de Foc sau de cenusa indragostita mortal de cristalul de turmalina.

O banala duminica la bodega acra a targusorului cu catedrala. Barmanul sterge pahare de mustar si fluiera hitul din Love Story. Am venit cu paharul de sampanie de acasa. Infasurat in file multe de ziare si asezat intr-o cutie de pantofi. Sa zicem ca era un obiect insufletit, nepretuit, ca o carte rara sau ca un pancreas sanatos. Un pahar ca un patefon chef d’oeuvre, imbracat in catifea rosie. Am mutat calul la intamplare. Nu sahul era important atunci. Mat. Si iata ca nu am simtit nicio bucurie. Nu a existat bucuria victoriei. Tot ce mai doream era sa fac poze dupa ce tu ai lovit paharul cand ai vrut sa scoti o tigara din pachet. Nici macar nu apucaseram sa dansam. Erai neatenta si nesigura, privirea iti fugea prin vitrina la batranele imbracate in haine de duminica. Dupa slujba vor merge la masa, vor taia o franzela alba si vor incalzi supa. Cineva, nu conteaza cine, pipaia buza de aur a paharului. La fiecare atingere a lor el scotea un marait infuriat. Pasarea ciobea cristalul cu ciocul ei puternic, inghitea pe nemestecate, acul patefonului cauta Master’s Voice. O placa rara cu o melodie de dragoste unica in interpretarea maiastra a doua amprente identice.

Andaa, hai sa dansam. Pe Love Story? Andaa, s-a spart paharul. Eu l-am spart. Andaa, il mai putem lipi, baby? Se poate lipi dar buza lui de aur va scoate un singur zgomot care se va repeta fara oprire. Banal, Andaa, ca un vinil zgariat. Hai sa dansam, Adaam! Saruta-ma ! Continuam partida, iubito? Cum sa continuam ceva ce tocmai am sfarsit din intamplare ?

…

Mi-a fost dor de tine. Mi-a fost dor de tine. Sincer, acum. Si eu sunt sincer. De ce ar trebui sa fii numai tu sincera ?! Am zis asa… Ma iubesti? Azi m-am intalnit cu un domn, o cunostinta. Avea in jurul gurii seminte uscate de rosii. I-am zis vedeti ca aveti ceva la gura… Unde? Acolo, da. Mai am? Andaa, divaghezi, cum faci intotdeauna. 

Ieri am fost la spital, la tata. L-au operat iar. Profesorul cu doctorul Munteanu, de data asta. Era atat de cald in salon incat imi picurau stropi de sudoare din sprancene pe pieptul lui. Te-a durut ?! Cum dacu’ sa nu ma doara ?! Sigur ca m-a durut. Nu ti-au facut anestezie ? Mi-au facut, atunci nu am simtit, dar acum ma doare si imi vine sa urinez incontinuu. Oricum urinezi incontinuu. I-am facut vant cu gazeta sporturilor. El, intins pe patul metalic, cu picioarele slabute patate de rivanol iesindu-i de sub camasa spintecata, cu punga plina cu urina atarnata de sonda, cu perfuzia in vena. Mai bine nu ma operam iar. Mai bine nu… 

Daca nu vedeam textul nu te cautam. Ce-are-a face textul cu cautatul? Toti ma intreaba de tine. Am Vezuviul in plex. Minunata lava lui incandescenta. Imi prinde vintrele ca o caracatita de foc. Andaa. Da ! Ce mai faci ? Cat de suav ai putea raspunde tu, voce ? Mi-au zis ca sunt patetic. Nu esti. Cum imi sade asa patetic ? Nu mai rade. Nu am fost buna de nimic azi. De cate ori suna telefonul mi se casca un gol in stomac.  

Uite cate un banut de salba pentru fiecare cuvant al tau zornaitor. Oglinda, oglinjoara, cine esti tu, Andaa ? Convexa sau concava ? Iar bati campii… Dar tu, Adaam?

Sunt un cadavru ambulant. Sunt in cavou, am un fir de trestie prin care respir, teve si biblioteca, terasa cu bere si amici langa casa, nevasta si copil in casa, iar luptele mele se dau inlauntrul meu personal. O reduta dupa alta reduta, un drapel infipt in gramada de eroi necunoscuti, iar eu – Generalul Zombi pe frontul intins intre cele doua emisfere ca un hamac insangerat. In fata, gradina cu gardulet de fier forjat si crini. Plus o tufa de iasomie. Nu sunt un cadavru ambulant. Sunt doar un cadavru. Put. Viermii colcaie prin mine, imi mananca ochii, imi ies din nas, sub spinarea mea serpii si-au facut cuib. Andaa, tu esti vie, baby ? Nu stiu. Eu sunt mort iar tu esti vie. Asa mi-a zis unul care te iubeste. Lasa-l sa zica. Fireste ca-l las. De unde-ai tras concluzia ca nu-l las… ?! Te sun mai incolo. Sa fii cuminte.  

Si nu uita sa tii abacul cu tine. Una s-a dus. Mai ai doua. Intre timp iti voi deschide gustul pentru sushi.

*

mai incolo:

13:10 h 

poem foarte scurt si foarte simplu pentru Andaa 

« de ce n-ar fi bine sa zic e 13 dimineata

noaptea sa cada peste lacuri cand soarele rasare ? » 

am iubit ce am iubit

am dat cu tesla in contor

s-a oprit acul am sarit pe ceas

am indoit fiecare piesa cu patentul

am vrut si vreau sa zic e ora 13 noaptea

cine ce-mi poate face asta vreau sa zic

te las un timp sa stai pe marginea patului

in aceasta camera cu felinar la fereastra

cu capul in maini sa-i ingani scancetul

sa-i faci loc langa tine

intr-un 69 perfect

amin

sunt aici, iubito, nu mai plange