overwhelmed black hole

nu sunt aici. cineva imi e martor. cineva care nu este acolo. cumplit de singur sunt fara mine alaturi. eram ultimul care trebuia sa ma paraseasca, ultimul in care mai aveam incredere, ca in ultimul patriot planetar. nu pot decat sa banuiesc ca am murit sau am amnezie. pipai in jur si nu dau de mine. nu am murit, m-am ratacit. nu am mai gasit drumul spre casa. celula este uscata, inerta, are o lipsa de culoare care ii da o oarecare noblete, ca o crema de buna calitate, fara gust, fara miros, fara odor, fara odor.

nu mai sunt aici si nici macar in apropiere. pe fotoliul rece imbracat in piele de vaca s-a adancit o lipsa. e rece, semn ca parasirea e lipsita de propria-i memorie. e adanca, semn ca lipsa e grea, coplesitoare.

online purchase viagra

clomid male

niciodata nu m-am simtit mai parasit de mine-insumi ca acum. si asta este un semn. semnul apropierii de marea parasire, de marea crapelnita. am vrut sa evit referinta dar nu-mi pasa nici de asta atat timp cat sunt plecat din mine atat de departe. cine ma poate condamna pentru calofilie intr-o lege daca acea legea nu ma atinge? acum, departe si definitiv capata aceeasi semnificatie.

nu m-am gandit niciodata ca golul poate fi atat de coplesitor. am banuit eu ca fiecare ducem cu noi propria gaura neagra. e cert ca nu m-am parasit. m-am inghitit si m-am consumat pana nu am mai existat.

In doliu pentru Teo Trandafir – Faust Revival

“Dear friend, all theory is gray, And green the golden tree of life.”
Mephistopheles

canadian levitra

viagra cheap free shipping

 
Nu a fost dragoste la prima vedere. As fi magar sa imi arog macar o boare de vant din vreun uragan afectiv. Am iubit-o in timp, incet, calcand apasat pe cararile fauviste ale Antenei si PROTVului. Un timp am uitat-o si alt timp mi-am amintit-o zambind si ciripind. I-am acordat o medalie de vasc jumatate uscat si o coroana din rotite de ceas vechi si bile de sticla colorate. Nu mai tin minte daca imi sugeam degetul cand o urmaream transformandu-se, ca un personaj reusit de scenariu, dar stiu sigur ca ne bucuram impreuna pentru fiecare kilogram in minus al ei si pentru fiecare minut fara plictis al meu.

Teo Trandafir nu a fost subiectul orgasmului meu sexual si a fost, deseori, motivul orgasmului meu intelectual. Ma fericeau sinapsele ei electrice si prezenta de spirit. Niciodata nu am vazut-o atat de incurcata ca ieri. Am avut o strangere de inima in momentul in care au inceput sa i se rostogoleasca dintre buze punctele de suspensie. Fireste ca o cunoastea pe Liliana Minca, “dar numai personal”.

Teo Trandafir a intrat in moarte clinica, eu am intrat in doliu. Nu stiu daca am rabdare sa o astept in aura luminitei de la capatul tunelului. Nu stiu daca  Mircea va avea. Sunt convins ca si eu si el ne-am fi gandit o vreme indelungata daca sa-i donam un rinichi, in caz ca ea ar fi avut nevoie.

Nu trebuia sa spuna ca e candidata PDL-ului la Camera Deputatilor în Colegiul 19, pentru ca iubeste copiii prea mult. E mult prea faustian.

Iubita lui vorbeste tot ce vede

M-am dezamorasat prea repede, a nins prea repede, drumurile se scurteaza, hainele intra la apa. Fiu’meu trece cu iubita lui prin living prea repede, o tine de mana, aproape o taraste in dormitorul lui (acum este al lor), ma gandesc ca o baga acolo si mananca din ea cate o bucata, o degusta. Iar ea se lasa. E un copil bun.
Ma gandesc, intre timp, la memoria colectiva a omenirii, la subconstientul nostru colectiv, un fel de masinarie care, intr-un fel sau altul ne-a plasat tot in jungla, atat timp cat carnea noastra este comestibila, buna de hranit fiarele. Sau suntem niste fiinte secundare de care planeta asta va trebui sa se curete, la un moment dat.
Iubita lui vorbeste la telefon. Vara’mea imi zice fata asta vorbeste cu ochii. Vorbeste tare, cantat, nu are nimic de ascuns, are o problema cu o gazda sau asa ceva, iar un examen nu este luat daca are o nota mai mica de 8. E un copil bun.
Astazi am fost trist toata dimineata, m-am speriat tare ca o iau de la capat, asteptam sa nu-mi mai placa nici macar sa fumez si, la un moment dat, chiar nu mi-a mai placut.
Ancai nu i-a placut cand i-am scris ca renuntarea seamana mereu a zen, am murit de ciuda ca am suparat-o, mai ales ca ea vegheaza cumva ca sa-mi fie bine iarna asta.
Apoi, mi-am adus aminte de dementa si bolile copilariei, de sindromul din fiecare, a inceput sa ninga ceva mai moale, fulgii erau pufosi, i-am vazut si nu m-am mai gandit la moarte.
Imi place cum vorbeste iubita fiului meu. El zice “Asa e ea, vorbeste tot ce vede” si-mi face cu ochiul intr-un fel care ar trebui sa-mi spuna ca poate manca din ea de cate ori va pofti pana ea o sa mai creasca. Dar e un copil bun si imi place ca sta prin casa. A inceput sa arunce parul strans in gratarul de la scurgerea cazii, mai spala cate o farfurie mai unsuroasa de care nu se apropie nimeni altcineva si, mai ales, mi-a spus ca intentioneaza sa curete de praf scheletele de prin dulapuri.

Magia sarutului, titlu cliseu

Imi lipseste magia. Adica, s-a dus dracului pe apa acestei sambete ultimul porumbel scos din joben. A ramas doar femeia din lada, taiata pe bune, eviscerata, siroind de sange in mijlocul scenei inalte. Fulgi si pene albe, de jur imprejur, iar el… in spatele propriei umbre cu mainile moi pe langa corp, aplecat de spate, cu buzele stranse si ochii inchisi, intelegand. Se va lasa, curand, si cortina. Va veni politia. Nicio crima nu ramane nepedepsita. S-a inventat cate o justitie pentru fiecare categorie de taiere, de spintecare, de sfasiere. Deh, greselile magicianului care s-a dovedit lipsit de profesionalism. Iata-l ! Doar un om normal, cu un stomac normal, care digera absolut normal tot felul de alimente normale. A ocupat patul de sus si, cu picioarele penduland deasupra capului celuilalt detinut, infuleca. Apoi, digera, defeca, flatuleaza si, intre timp, ii mai chioraie si intestinele. De aici inainte, pe aceasta gura normala va intra hrana normala. Buzele…

Buzele Andei intre buzele lui.

Imi spune ca nu ii place cum sarut. Poate chiar nu stiu sa sarut. De peste 40 de ani tot sarut la femei. Zeci de femei, guri si buze sarutate de buzele mele. Poate nu stiu sa fac nimic special, poate nu stiu sa fac nimic, in general. Tot ce stiu sa fac este sa pierd. Parca as avea o reteta cu hapuri pe care le iau la ora fixa, cu pistolul la tampla. Tamplele care dor. Migrene si disfunctii. Daca nu imi place nu are sens. Asta este dovada de batranete.

Imi spune ca, de fapt, eu stiu sa sarut, doar ca ea este invatata cu sarutul murdar.

‘’Tu saruti pana in suflet, baby. Eu sarut murdar.’’ Deci, pas.

Pana in suflet, murdar.

Nu asta era problema. Dealtfel, nu exista nicio problema pentru ca o problema are, totusi, o solutie. Este o fatalitate. Cred ca am imbatranit mult prea tare pentru a-mi permite sa iubesc. M-am lasat de fumat. Sa zicem ca fumez mai putin.

‘’Nu te poti lasa de fumat, imi zice C. Nu ai suficienta vointa sa renunti la ce iti place. Este clar si tu ai spus-o : nu trebuie sa fie bun, trebuie sa-mi placa’’. Sunt condamnat pentru hedonismul carpe diem. Batran. Prea batran sa mai iubesc. O sa-mi trag peste frunte capacul si o sa ma las taiat de magiciana. Ce mai conteaza o greseala in plus, la infinita scara universala a magiei.

Am tot mintit, am manipulat, am gresit cand am inceput sa spun adevarul. Sunt un magician in pragul concedierii. Un labagiu trist si plictisitor care se tine dupa fustele de sub care scoate iepurasul playboy cu codita roz. Colectionarul de epiderme, vrajitorul in pragul impotentei, oribilul nesatul falimentandu-si propria constiinta. Si nici macar nu stiu sa sarut. De fapt, stiu cumva, doar ca sarut pana in suflet. Adica, nu cum ar trebui. Murdar.

Mereu eram filmat in spatele scaunului. O ceafa paroasa iesind de sub spatar. Ascultam muzica simfonica, precum un mafiot obosit, dupa ce si-a ordonat sinuciderea. Fireste ca stiam ca voi ajunge aici, ca placa va relua acelasi acord de final pana imi voi zbura creierii luand ultimul algocalmin. Am o migrena groaznica si nicio sansa sa mai pot invata sa sarut murdar la peste 40 de ani ai mei. Un barbat in pragul pensionarii cu picioarele penduland in apa sambetei acesteia. Oribila tristete pierderea asistentei magicianului. Medicul de la urgenta nu mai poate face nimic. S-a lasat taiata fara cel mai mic tipat, cu zambetul pe buzele rujate ciclam.

M-am lasat de fumat

ieri m-am lasat de fumat cu Andaa, la ideea Scenaristei care ne e buna prietena. Am vrut sa marchez momentul, de-aia scriu. Am impresia ca si Mrs Smith a facut-o sau, poate, ma insel.

Altfel, nu-mi vine nici sa mor. Maine am cate ceva sa va spun. Trebuie sa va plang pe umar, no?! Sau sa va las pe voi s-o faceti. Perioada asta s-au intamplat o multime.

Primul cochon ce ma aflu

M-am tuns. M-am tuns si mi-am ras barba. Mi s-a spus ca arat bine. De fapt, doamna Anca mi-a zis hai ca iar v-am intinerit si a zambit privindu-ma prin oglinda. M-a periat indelung pe umeri, m-a masat si jur ca am avut erectie doar la gandul ca nu degeaba intarzie ea cu degetele pe ceafa mea. La ea ma tund de exact 20 de ani pe 6 decembrie. Am imbatranit impreuna. Nici pe ai mei nu-i vad atat de regulat ca pe doamna Anca. Iarna aia de acum 20 de ani ma pregateam sa merg la Nae, la cheful de Mos Niculae. Eram cu Ileana si ne era frig in Trabantul bleu. La intoarcerea acasa se lasase ceata groasa, asa cum a fost si azi-noapte. Doar ca acum am fost fara Ileana. Ea este tot in State iar Trabi e pe la Amedeo, prin curte, murdar si jigarit. De cate ori trec pe la amicul meu imi e rusine de Trabi ca l-am tradat si l-am lasat in paragina. A facut parte din familie ani de zile. Pana si Parangul l-a urcat, la eclipsa, sarmanul de el. Ileana ne-a sunat pe la miezul noprii sa ne intrebe daca ascultam Maria Lataretu sau jucam Sarba, ca de imbatat stie sigur ca ne-am imbatat ca niste cochoni mediocri ce ne aflam (ea nu poate sa zica vorbe ca toata lumea, mereu inventeaza sau rasuceste, adauga sau scade litere, numai sa nu fie ca toata lumea). Si una si alta a raspuns Nae, vesel, si a grohait ca un cochon ce se afla. Am intrebat-o si eu ce-i mai face polonezul dar m-a ignorat vizibil iritata. Abia dupa ce am inchis telefonul mi-am adus aminte ca polonezul a disparut din peisajul amoros al Ilenei de ceva vreme si ea mi-a spus asta de vreo trei ori, tot mi-o intra la cap. Asa ca am reusit sa ma aflu si eu cochon ca nu mi-am adus aminte de amantii nevestei si ordinea lor cronologica. Continue reading

The Final Cut

Taietura perfecta pe care mi-o doream a fost o amputare cu briceagul de la unghiera. Probabil, in timp, o sa va povestesc despre cum s-a sfarsit totul intre mine si Andaa. Cert este ca de acum inainte nu voi mai avea prea multe de spus despre ea. Voi sti si eu ce veti sti si voi, poate voi afla mai tarziu chiar decat curtezanii ei de pe messenger ce i s-a mai intamplat, ce alte erectii a adaugat la colectie. Continue reading

Marti, 13. Fie!

Ma pipai. Sunt viu. Nici un cataclism, inca. O zi de marti, 13, ca oricare alta zi in care inima mi-a batut cam de acelasi numar de ori ca ieri. Maine, alta poveste, alta istorie… Transpir si respir, urc si nu-mi pasa cu cine si-o trage Andaa in acest moment. Si nici Ileana, pe acolo pe unde e. Femeile mele miros a aluat de hormoni. Le simt de departe cum li se abureste pielea. Ies aburi dintre labiile lor ca si cum ar urina in zapada, intre Babele si Varful Omu. Chiar nu-mi pasa. Pot sa se fute cu tot ce e insufletit si neinsufletit in univers. Sa treaca planetele si pulberea prin ele precum sangele prin carotida. Fie ! Continue reading

Banal ca un vinil zgariat

S-a varsat. S-a ciobit ? Un pahar de sampanie ca o lacrima cu marigine de aur, pe un picior subtire si foarte inalt, intr-o bodega acra de targusor, printre borcane de mustar in care tulburelul se transforma in dureri de ceafa. L-am adus ca sa-l cant. Buza lui perfecta ca buza ta perfecta, sunetul imposibil de alterat de vreun zgomot. Fata de masa de polietilena cu patrate rosii/albe, tavite de carton cu resturi de mici, mustar uscat, brichete, telefoane mobile si coate inghesuite pe margini. Atat de fragil era, sticla fina din cristal de Bohemia. Cred ca ca mi-as fi dorit sa fie din turmalina acel pahar de care s-ar fi ales praful, pulberea si cenusa. Pasarea ar fi iesit din ou cu aripi de sticla si gheare de polietilena. Intre timp, noi vom continua cascand partida in care nenumaratele rocade au lasat santuri adanci in tabla de sah. Inertia unui joc masurat tic-tac, tic-tac, tic-tac, de metronomul din catedrala de vis-a-vis. Continue reading

cadavrul, tata, oglinda si portia de sushi

Andaa mi-a zis uite iti trimit un film absolut ingrozitor. Sa-mi zici daca e trucat. E cel cu arborele care cade pe chinez ? Nu. Cel cu individul care-si baga capul in vaginul tipei ? Nu. Trimite-l, dar pregateste-ma inainte, nu am chef sa vad filme absolut ingrozitoare fara sa fiu pregatit. O inmormantare. Groapa, sicriul, groparii manuiesc franghiile, ele se rup, sicriul se rostogoleste in groapa, cade peste un alt ins. De sub sicriu i se mai vad doar picioarele, de la genunchi in jos, cuminti, aliniate unul langa celalalt precum cele ale vrajitoarei strivite sub casa Doroteei. Nu este trucaj. Un sicriu a cazut peste un ins. Ai vazut cat e de ingrozitor ? Ma rog, se putea si mai rau. Pot sa te sun ? Totul tine de sistemul de referinta. Suna-ma! Continue reading