Fara sex, fara dramatizari inutile si fara politica. Doar un spam de zile mari de la nasii!

Aduc multumirile mele tuturor expeditorilor de e-mail-uri din anul acesta.

Tin neaparat sa-i multumesc si aceluia care mi-a trimis unul despre rahatul de soarece prezent in lipiciul plicurilor pentru ca multumita lui, am folosit un burete umed la fiecare plic ce trebuie lipit, pana cand multumita altui mail am aflat ca acesti bureti colcaie de microbi si de atunci nu mai scriu scrisori.

De asemenea, acum frec cu peria partea superioara a fiecarei conserve pe care o deschid, din acelasi motiv.

Nu mai am deloc economii deoarece le-am donat toate unei fetite bolnave de 5 anisori (Penny Brown) care este pe patul de moarte intr-un spital pentru a-l zecelea an consecutiv.

Nu mai am de fapt niciun ban, dar situatia se va schimba odata ce voi primi fondul de 15.000 $ pe care Bill Gates/Microsoft si AOL mi-l vor trimite pentru ca am participat la programul lor special de e-mail-uri.

Sau de la functionarul superior al bancii din Nigeria care vrea sa imparta cu mine 7 milioane $ pretinzand ca sunt o ruda indepartata a unui client decedat fara urmasi.

Nu-mi mai fac nicio problema legata de sufletul meu pentru ca am 363.214 ingeri pazitori care vegheaza asupra mea si Sfanta Maica Tereza imi indeplineste orice dorinta.

Si stiu ca toate dorintele mi se vor implini (chiar si aia cu vecina cara face baie cu perdeaua ne-trasa) cand Luna si Marte vor apare la fel de mari pe cer (desi Marte, abia mai mare ca Luna, e de 237 de ori mai departe chiar in cea mai apropiata faza). Oricum, stiu acum ca nebuloasa M 57 a Lirei descoperita in 1779 de Darquier este in realitate ochiul lui Dumnezeu, care vegheaza asupra mea, si, daca ma rog uitandu-ma la acea poza si uit de vecina din baie, ma va ocroti chiar daca parchez pe locul rezervat Politiei !

Iar tu, daca nu iti ceri imediat iertare pentru toate hohotele necredincioase pe care le-ai tras si pentru toate injuraturile de cand esti, Dumnezeu o va electrocuta pe vecina din baie, iar tie ti se va usca si iti va cade organul acela care isi schimba consistenta cand te gandesti la ea.

Nu mai folosesc deodorantele cauzatoare de cancer, chiar daca miros ca un bivol intr-o zi fierbinte.

Datorita informatiilor primite prin mail, nu mai beau Coca-Cola deoarece dizolva depunerile din toaleta. Nu mai cumpar benzina fara sa am un prieten care sa-mi pazeasca masina, astfel incat un criminal in serie nu se poate urca pe banca din spate in
timp ce eu alimentez.

Stiu acum ca doctorii, savantii si istoricii spun povesti, fiindca fac toti parte dintr-un complot mondial menit sa ma insele : in realitate, e destul sa tusesc tare ca sa scap de infarct, tot ce ni se pare prea reusit pentru cretinii nostri de stramosi este in realitate datorat extraterestrilor, iar Apahida este de fapt Atlantida..

Nu ma mai duc la targuieli in marile magazine, deoarece cineva ma va paraliza cu un aftershave de proba si ma va jefui.

Nu mai raspund la telefon, deoarece cineva ma va pune sa formez un numar pentru care voi primi o nota de plata pentru convorbiri cu Jamaica, Uganda, Singapore, Uzbekistan sau, si mai cumplit, Republica Moldova.

Nu-i mai spun limbii materne altfel [UTF-8?] decat â limba noastra cea frumoasaâ ca nu cumva sa risc sa jignesc pe cineva, care ar putea sa faca plangere la CEDO pentru discriminare, rasism si cuvinte injurioase.

Nu mai folosesc niciodata toaleta altuia sau publica, deoarece un
mare paianjen paros tropical sta ascuns sub colac, gata sa ma omoare instantaneu, muscandu-ma de fund.

Nu mai ridic bancnota de 50 pe care am gasit-o in parcare, pentru ca probabil a fost plasata acolo de un maniac sexual, care asteapta sub masina, sa mi-o traga pe la spate.

Atentie ! daca nu trimiti acest e-mail la cel putin 144.000 de persoane in urmatoarele 70 de minute, un porumbel urias suferind de diaree va ateriza pe capul tau, la ora 17.00 in dupa amiaza urmatoare, iar mustele de la 12 camile iti vor
infecta spatele si va duce la cresterea unei cocoase paroase. În schimb, daca dai mai departe mailul catre sapte dintre prietenii mei si-ti pun o dorinta in urmatoarele cinci minute, aceasta se va implini precis la ora 17 si 45, marti 8 decembrie 2658, odata cu trecerea cometei Tales-Shamatti intre Pamant si Luna.

Apropo un cercetator Sud-American, dupa studii indelungate, a descoperit ca oamenii cu un coeficient de inteligenta scazut si care au activitate sexuala monotona rara citesc mailurile cu mana pe maus (engl. : mouse).

Nu te mai obosi s-o ridici acum….

E prea tarziu !!!

N-am mood de scris, asa ca voi copy/paste un e-mail primit acum doua zile pe adamalandei@yahoo.com. Un salt calitativ se vede, totusi, la spammers. S-au straduit sa traduca mesajul in limba romana. Cu google, probabil. Oricum, topica este bestiala. As rade cu lacrimi daca nu as fi atat de varza. Adevarul este ca ma saturasem de phishingul acerb si plictisitor Raiffeisen de care nu reusesc sa scap, orice as face.

Altceva?! Nimic. Am bantuit intre fotolii si m-am pregatit sufleteste pentru ultima seara a lui Cristoiu la Antene. Fireste ca Oprescu nu isi va anunta candidatura pentru Cotroceni. Nu e momentul acum. Eu il astept pe la mijlocul lui august, nu cu o bomba dar cu o petrada chinezeasca veche si deja fasaita…

Mi-a placut ceva, totusi, la teve, azi. Cum a reusit pustiul Popovici sa ia locul 8 mondial la sarituri in apa, dupa antrenamentele pe uscat, in timp ce Ridzi se antrena bagand banii Ministerului Sportului in buzunar. Sa vedem cine va intra la apa, acum.

Oricum, de Udrea si bancurile ei cu perdea si baldachin la patul labilor lui Basescu m-am saturat definitiv. Astept, insa, sa navighez pe cel mai scump portal din lume. Sper sa intram si in Cartea recordurilor cu asta. Culmea e ca a inceput sa-mi placa de doamna Placinta, noua doamna ministru a sportului. Nu stiu de ce. Cred ca sunt in ziua mea proasta…

Si daca tot vorbim de e-mail, va multumesc tuturor celor care ati acceptat invitatia mea pe twitter dar si celor care m-ati urmat.

Iata si spam-ul! Distrati-va sanatosi!

Astept cu nerabdare sa ta de e-mail
Friday, July 24, 2009 9:43 AM
From:
“patrichan11@voila.fr”
Add sender to Contacts
To:
undisclosed-recipientsSalutări de la tine, este de înţeles că s-ar putea să fie puţin mai receptiv pentru că nu ştiu de mine, dar am o propunere de afaceri lucrative de interes comun de a împărtăşi cu tine. Am dvs. de referinţă în căutare de cineva care se potriveste afacerea mea propunere. Permiteţi-mi să încep prin introducerea mine. Eu sunt Domnul Patrick Chan Director & Chief Executive Officer al financiare Hang Seng Bank Ltd. am o sugestie acoperită de afaceri pentru tine.Am nevoie de tine pentru a va ajuta pe mine în executare un proiect de afaceri din Hong Kong pentru ţara dumneavoastră. Aceasta implică un transfer de o sumă mare de bani. Tot cu privire la această tranzacţie este legal făcut fără a se smuci. Vă rugăm să depună eforturi pentru a observa cea mai mare discreţie, în toate problemele privind această problemă.Din momentul în care fondurile au fost transferate cu succes la contul dvs., noi vom participa la raportul care urmează să fie aprobate de ambele dintre noi. În cazul în care sunteţi interesat vă rugăm să trimiteţi următoarele detalii pentru a lovi cu piciorul-a începe acest proces;

Ah… uitasem. Am un link foarte ok pentru Cabral. Pe cel al lui isabellelorelai care, de cate ori o citesc, imi aminteste de bunica mea din partea tatalui. Despre bunica va voi povesti alta data. Inca o iubesc ca pe ingerul care ma tine pe umar.

Masturbare. Sex la autoservire. Nu te costa nimic dar te poate costa totul daca accepti si bonusul. In hypermarket-uri, daca intri lihnit de foame, poti iesi satul. Doar sa accepti ca nu te intereseaza faptul ca fetele care impart esantioane alimentare for free, insirate pe masuta si infipte in scobitori, s-ar putea sa fie nespalate pe maini dupa ce si-au schimbat tamponul. Am evitat mereu sa gust pentru ca mesele nu sunt foarte inalte iar minuturile gratis sunt prea expuse matretii. Cine trece pe langa masuta lasa cate ceva din el. O materie cornoasa, un strop de saliva, un gand rau, o oboseala, o tristete.

Un fir de par in zbor invizibil peste sandwichul cu pasta de icre.

Fetele cu esantioane for free, la masutele din capul sirului de galantare, acolo unde sunt produsele on sale, ieftinite sau doua la acelasi pret, manuiesc, 8 ore pe zi, minusculele felii, le aseaza in ordine, isi aranjeaza zulufii sub bonete. Fetele care te indeamna sa gusti, dantelaresele hypermarket-urilor, la masutele lor joase ca cele de alba-neagra.

Masturbarea, malahia, laba. Autoservirea si bonusul: o camera care filmeaza totul si transforma totul intr-o pornografie. Este rusinos, ai vot de blam, trebuie sa te caiesti in singuratate, intr-o chilie intunecata, umeda si stramta ca un vagin si sa nu mai scoti capul la lumina decat cand vei fi fost uitat de toti.

Nouazeci la suta dintre pamanteni se masturbeaza. Eu ma masturbez, m-am masturbat si, cu siguranta, o voi mai face. M-am masturbate si i-am privit pe altii facand-o. M-am masturbat, am fumat si am baut, fara teama de ciroza, diabet, cancer sau infarct. M-am masturbat in fata Andei, in prezenta altor femei sau a prietenilor, in singuratate sau in imaginatie. M-am masturbat in veceuri de birt, in toalete elegante, in lift, pe plaja, in fata webcam-ului. Exhibitii de barbat potent si viril, cu o scula mare si tare, mandrie fara prejudecata.

So what?
Ah, da! Iertati-ma, va rog frumos, ca nu sunt suficient de ipocrit sa va mint. Va ranesc sentimentele?! Va dezgust? Imi pare extrem de bine ca voi nu va masturbati, ca nu rispiti samanta lasata de Dumnezeu, cu litera de ordonanta de urgenta, pentru a va inmulti, pentru a umple pamantul cu alti si alti tristi, ca o tineti acolo, in voi, sa se imputa. Dar sunteti fericiti si curati, macar. Cand va intreaba constiinta daca sunteti niste labagii va imaginati mereu ca, dupa labagii, urmeaza… tristi. E bine ca voi. E bine sa fii trist fara a fi labagiu. E bine asa, trust me! Plus ca, dupa bonus, urmeaza intotdeauna o scadere bruusca si o lunga perioada de stagnare, ca la criza. Dupa bonus, urmeaza pornografia politica, criza autoservirii din carnea poporului asta cuminte, dantelareasa Europei.

Ce inseamna pornografia politica? Un politician care se maturbeaza in fata webcam-ului, pentru a excita o fetita emancipata? No.

Pornografie politica inseamna un politician care reorienteaza in buzunarul propriu banii veniti de la UE, bani destinati construirii de adaposturi pentru copiii strazii, si isi face cu ei o casa inalta, trainica si frumoasa, cu multe camere in care nu va apuca sa doarma niciodata.

Pornografia? Promisiunea deputatului ca va face in acel targusor uitat de lume un dispensar dar stie foarte bine, inca dinainte sa deschida gura, ca nu va face asta niciodata pentru simplul motiv ca nu il intereseaza sa fie un dispensar in acel targ uitat de lume.

Pornografia? Prefectul care vrea spaga de la un investitor austriac de origine romana, plecat sarac, intors bogat si hotarat sa modernizeze un sat, satul lui natal, un sat aproape mort, cu ulitele napadite de buruieni, garduri cazute si batrani necajiti care bantuie noroaiele pana la fantana sleita.

Pornografie este  pretul pe care-l platesc aproape toti politicienii pentru a-si construi casa in Snagov si a se inghesui in traforul puterii, in vederea castigarii unei diagonale de Miss sau Mr. “Politicianul lunii”. Lipsirea de libertate a spiritului infrant de moda de a te plictisi ingrozitor in spleenul pitzipoancelor politice care nu-si platesc angajatii (pe cei care le fac toata munca; alte dantelarese si ei…)  pentru a avea mai multi bani pentru mall si coafor.
Pornografia politica inseamna mese intinse pe banii statului, adica pe banii nostri, in restaurantele din propriile hoteluri sau in cele mai scumpe ale altora,

Pornografia politica inseamna cinismul de a te fotografia pe marginea unui patut de spital, sectia oncologie, alaturi de o teasta rasa, pentru a ajunge in prima pagina a unui cotidian de succes, inseamna necesitatea fiziologica de a conta numai si numai tu pe aceasta marunta planeta de gandaci umani, in acest univers nesfarsit.

M-a sunat Andaa astazi dimineata. Parea beata. Mi-a zis ,,dragule’’, lucru care mi-a sugerat clar ca gresise numarul pentru ca Andaa nu-mi spune niciodata dragule. Intr-un final mi-a recunoscut vocea si a inchis telefonul. Am incercat sa o sun pe fix, pe Vodafone pe Cosmote. Andaa nu va raspunde. Se inchide in propria ei lume taind toate legaturile cu exteriorul. Isi face propriul cocoon tapetat cu icnituri, gemete si umori. Gogoasa in care va hiberna mult si bine. Andaa este o curva. Astazi o urasc. Nu stiu de ce astazi vreau sa beau. Sunt suficient de nervos ca sa nu ma imbat. Sunt neputincios in fata ei si a mea, sunt un handicapat psihomotor care viseaza ca a castigat proba de maraton.

Intru intr-un bar. Desfac ziarul la fata de la pagina 5. Vreau sa beau orice, vin, bere sau votca. Si mai vreau sa fut. Sa fut pe oricine altcineva decat Andaa. Sa fiu iar ce am fost si nu un accesoriu al tarfei. Pentru ca Andaa este o curva nenorocita. O catea libidinoasa. Un mop imbibat in latrina. Andaa sau diavolul topless.Andaa sau blestemul iubirii. De astazi nu ma voi gandi la tine niciodata.

Era minunat pana sa te cunosc. Nevasta-mea era mai fericita. Eu imi vedeam de viata mea terna. Fetele inca ma cautau pentru o muie scurta. Uite, spre exemplu ospatarita asta, cum o cheama, aa Nicole, as fute-o fara sa ma fortez. As merge cu ea intr-o camera de hotel, as saruta-o pe gura, m-as urca peste ea si as fute-o pana dimineata. Apoi m-as spala si as ajunge acasa. Acelasi alibi. Munca in televiziune presupune sacrificii. Ileana care ar fi fericita sa ma vada fericit. Ileana care probabil astazi va face si ea sex si mie fireste nu mi-ar trece prin cap. Meciurile vazute. Berea cu amicii. Plimbarile prin casele de pariuri.
Betiile pana dimineata si fututul ca si sport national. Viata fara Andaa.

Ce dracului o face? De ce nu raspunde? Nu vreau sa-mi raspunda. Haide, fetita raspunde.
Ies din bar. La dracu azi trebuia sa ne vedem. Numai plec la Constanta. Raman aici in viata mea. Si totul devine incetosat, metroul ma duce in infern. Arunc biletul de tren. Hotarasc ca asa e mai bine. Cobor la Muncii. Urc pe scara rulanta. Nu stiu de ce am senzatia ca eu cobor in adancuri. Suna telefonul. Este ea. ,,Ce faci baby?’’ Si viata revine in mine, asa sunt eu caine de prost, dependenta de Andaa mai rea decat dependenta de drog. Scarile ma duc spre cer. Vocea Andeei ca un deltaplan in forma de zmeu.
Am adormit, baby. Dar m-ai sunat si apoi ai inchis. S-a terminat bateria. Minti, i-am zis si sunetul de apel imi bombardeaza stomacul. Astazi nu va suna. Astazi va iesi in oras. Astazi se va fute. Asa e Andaa. O iluzie si o realitate cruda. Odata intrata in sange nu poti trai fara ea. Voi face dragoste astazi. Apoi ma voi gandi la ea. Cum e sarutata si linsa, penetrata, infectata. Cine va fi astazi, ce nume va fi rostit de buzele ei? Mi-am inchis telefonul. Si asta pentru a crede ca ea a sunat de multe ori pentru a-si cere iertare.
Doamne cat sunt de prost. Andaa nu isi va cere niciodata iertare.

Strugurii s-au copt in lipsa ei

Noaptea trecuta am terminat de citit romanul lui Zully. L-am citit impreuna cu Andaa cu care am stabilit ca, de acum inainte, vom citi totul impreuna, mai putin cartile ei de avocatura si scrisorile romantice de la Victorita, cele scrise cu mana stanga si in care nu mai poti strecura nicio virgula – atat de incarcate sunt de inimioare, pansele si ghirlande.

Am baut romanul lui Zully ca pe o cana cu apa de delta care se limpezea, treptat, in creierul meu si devenea Lacrima Chiristi. Ca pe un must tulbure care devenea vin de podgorie. Un vin bun si curat, tare cat se te ia ameteala, la final. Aceasta a fost senzatia care m-a strabatut in timpul lecturii : de limpezire matura a experientelor.

Am citit romanul unui «martor», chiar daca, in prim-plan, avem de-a face cu o poveste de dragoste. Romanul oglinzii intoarse catre noi intai cu stratul de smoala, apoi cu argintul. Pe parcurs, ea se roteste – sau ne indeamna sa ne rotim noi in jurul ei – pana chipurile noastre ne apar in fata si ne iau prin surprindere. Oare eu asa arat ? Semanam ?

Autoarea nu ne informeaza si nu deformeaza. Ea reformeaza. Ia persoanjele de umeri, ia obiectele in maini si ni le arata incarcate de amprentele ei. Le umbreste sau le lumineaza. Se joaca serios cu ele, apoi le sorteaza si le pune in album sau in cutia de pantofi pe care o leaga cu funda rosie. Cum sunt ele in realitate ? Si, pana la urma, care este realitatea si cat conteaza ea ? Din primele pagini am stiut ca voi cunoaste cel putin un personaj pe care mi-l voi dori de prieten.

Acum va scrie Andaa. Am citit romanul in format electronic si, cu siguranta il voi cumpara curand. Menirea unei carti este aceea de a fi citita dar si cumparata. ”Strugurii s-au copt in lipsa ei” va fi pe un raft al bibliotecii mele.

Povestea lui Zully e simpla, complexa, epidermica si adanca, calda si rece, umeda si uscata. Este povestea fetei care merge pe camp, pe langa linia ferata in timp ce trenul trece. Face cu mana pasagerilor, le zambeste si tipa dupa unul care a aruncat o cutie goala de bere. Iata ca incepe sa alerge ! Trenul trece. Ea sta pe ultimele tampoane, cu pletele in vant, si canta. A prins trenul, cititori. A prins avionul, a prins vaporul, visul, esenta si tot ce poate fi prins cu palma perfect intinsa.
…

Am tipat la Andaa de s-a auzit 5 minute ecoul pe holul de la unu al televiziunii. Noroc ca, in afara de o femeie de serviciu care tara doua baxuri de hartie higienica si care s-a facut ca nu aude (posibil chiar sa nu fi auzit obisnuita fiind cu astfel de manifestari), nu se plimba nimeni pe usi. Tineam telefonul apasat de urechea mea stanga, cea ranita, Andaa nici nu mai respira, eu crapam de draci ca transpirasem tipand, iar eu nu transpir de fel sau mi se intampla extrem de rar. Aveam dreptate dar asta era lipsit de importanta. Andaa promisese ceva si nu s-a tinut de promisiune si eu ma transformam in alt om, in alt barbat, cel pe care-l detestam, patimas si slab. Incepusem sa-mi doresc s-o iau in posesie pe Andaa ?! Sa ii impun vointa mea… ?! Nu mai conteaza. Am luat o hotarare si o voi respecta. Dar nu despre asta doream sa scriu…

Spre seara, Florina, editor la sport, mi-a adus al patrulea pahar cu cafea. Nu mi-a mai spus ca ma iubeste pentru ca nu era nimeni in birou in afara de mine. Ii place sa-i socheze pe ceilalti cu chestia asta. Intra, intinde bratele teatral si declama exagerat de sexy : « te iubesc, Adaam, dear ». Ii plac sintagmele in engleza. Crede ca o fac dezirabila si greu de abordat. Read the rest of this entry »