Somn usor si buna dimineata

remember decembre 2007

no employment check cash advance, payday loan centrelink

Noaptea asta mi-o voi petrece in spital, la capataiul unuia dintre cei mai importanti oameni din viata mea.  Eu am numit-o inger. Ma va recunoaste si-mi va aduce aminte de copilarie, de sat si de iubirea neconditionata. Sau nu voi intelege nimic din ceea ce va spune. Ma va primi intr-o lume anume care nu este a mea si nici a voastra. Voi vedea cat de obosit trebuie sa fii atunci, pentru a putea crapa usa cea grea. Sau cat de puternic. Eu nu stiu nimic, nici chiar daca voi sti ceva.

Somn usor si buna dimineata!

A

Somn usor si buna dimineata

Noaptea asta mi-o voi petrece in spital, la capataiul unuia dintre cei mai importanti oameni din viata mea.  Eu am numit-o inger. Ma va recunoaste si-mi va aduce aminte de copilarie, de sat si de iubirea neconditionata. Sau nu voi intelege nimic din ceea ce va spune. Ma va primi intr-o lume anume care nu este a mea si nici a voastra. Voi vedea cat de obosit trebuie sa fii atunci, pentru a putea crapa usa cea grea. Sau cat de puternic. Eu nu stiu nimic, nici chiar daca voi sti ceva.

Somn usor si buna dimineata!

A

Aici contempla Necsulea Petre uranian chtonian

Mama Vesela l-a născut pe Petre într-o primăvară, în semnul peştilor, Petre a avut cu Leana două fete care s-au măritat departe de sat, una – Viorica – s-a chinuit 24 de ore s-o aducă pe lume pe Camelia, iar Camelia nu s-a dilatat suficient la naşterea fiicei sale Mădălina, aşa că a avut ruptură de perineu şi a şezut 3 luni pe colac de înot pentru copii, jumătate bleu, jumătate tobe şi goarne colorate pe fond alb. Cam asta îmi povestea Camelia acum câteva seri. Eu îi sorbeam cuvintele de pe buze. Cred că vedea cu câtă pasiune o ascultăm pentru că vorbea din ce în ce mai accelerat, faţa începea să-i dogorească, ochii să-i joace în cap, mâinile să-i sară din poală ca aripile lebedei trezite din somn de puşca vânătorului în deltă.

Tataie îşi pusese la fântână un scripete cu nişte sfori şi atarnase de ele un fel de hamac făcut dintr-un preş. Cât de caldă era scoarţa şi ţărâna, cât de aprinşi obrajii Cameliei. Ţineţi minte caldurile ălea… ?! (cum naibii să le ţinem minte ?!) Trăgea de sfoară şi cobora în fântână pe patucul lui prăfuit.

Peste această fântână se vor turna plumbi încinşi şi se va înălţa un monument de dorobant, poate, cu gardulet de fier forjat şi multe nume săpate în soclu.

Cobora, cobora încet în fântână, ca într-o ţeavă de tun dezafectat uitat în beciul unui muzeu de provincie. Aici odihnesc eroii neamului. Ei s-au bătut la Marasesti, la Marasti, la Oituz, la Calugareni, la Vidin, la Posada, la Podul Înalt, la Odessa, la Razboieni, la Kandahar, la Sadr City, la Piaţa Universităţii, la Piaţa Universităţii…

Bunicul Cameliei, Neacsu Petre, poreclit Broscoiul, cobora în fântână în zilele toride de vară. S-a răsturnat pământul, oameni buni. Ian’ te uită cum dogoarea miezului a urcat pe cer şi răcoarea a scoborat în miez. Unde trebuie să frigă începe îngheţul… Lume cu curu’n sus.

Hai, hai, hai, hai… Îi plăcea să strige din adânc, Faaai, Leanoooo, arunca-mi, fă, Marasesile’ălea ! Sunetele se loveau de pereţii fântânii, cuvintele ieşeau cavernoase şi umede la suprafaţă, la aer, se înfierbântau şi se usurau până la evaporare definitivă. Au fost, nu mai sunt. Gata…

Camelia este frumoasă când povesteşte despre tataie Petre. Nu l-a cunoscut niciodată. A murit la Odessa când curăţa arma. Prosteşte. Se numeşte sau nu că este un erou ? Mă excită Camelia când devine frumoasă ca dintr-o amintire neavuta vreodată. Mâinile ei ca nişte aripi de lebădă aşezându-se în poală, încet. Contemplă figura bunicului cu chipiu din fotografia ingalbenita.

Se făcea seară şi adormea acolo, la 10 cm de apă. Se făcea noapte şi se trezea cu cerul înstelat deasupra, rotund ca o felie de lubenita, felia lui de univers de dincolo de ghizdul fântânii. O privea din mijlocul pământului că printr-un telescop prin care urcă şi coborâ după cum îi era voia. Contemplă cerul cu stele, se întreba ce oameni pot locui acolo, pe ele, şi ce pun în grădină, primăvara. Dacă se duc la deal cu caprele, dacă au electricitate sau lampă cu gaz, dacă mor vreodată sau sunt veşnici. Felia lui de univers la care s-a dus în omenie era rotundă ca o felie de lubenita, atât cât ghizdul fântânii îi permitea să vadă.


Despre Andaa si alte pasarici, data viitoare. Sorry…

F A Z A N – Pomana Ingerului

De cate ori va canta cocosul in noaptea asta?
De cate ori greierii iti vor mai deschide tamplele si vor sari pe creierii tai, ca inainte ? Mai tii mine ? Plangea Licar si mana se intindea, palma se deschidea, iti asezai acolo obrazul si suntele prelungi ale noptii se loveau intre sanii ei, sub urma lipicioasa a limbii. Au venit noroaiele. Potopul consuma ultimele diguri. Consuma. Ce nepotrivit. Am avut paznic te-ai gandit. Am avut inger. I-ai pus calcaiul pe grumaz si ai inceput sa-i rup penele una cate una, cu migala, cu atentie. Sa nu mai zboare. Sa ramana cu mine. Sa ramana cu tine? Ce sa faca ingerul cu tine ? Uite ! Ingerului astuia i-au crescut ugere si coarne. I s-au inchis ochii si aripile. Intre coapsele lui s-au ascuns speriati ultimii fluturi. Cocosul va canta noaptea asta de 15 ori. Coitus interruptus. Vom ingheta orgasmul Continue reading

te iubesc, Andaa, stii ca te iubesc, fireste ca te iubesc, iubito

Dimineata am gasit mesajul acesta de la Andaa: “…si uite cum un scriitor banalizeaza o sintagma care a facut ca romeo sa se sinucida”.

Numai pentru Andaa: noaptea asta nu vom vorbi. Vom dormi si vom respira usor, unul fara celalalt. Avem nevoie de asta. Simti?