In statia de tramvai am ajuns prea tarziu, tramvaiul nu m-a asteptat. El a trecut, iar eu am ramas pe insula cu Natasa si in felul asta ingrat si absolut banal am cunoscut o extraterestra cu manson.
Maine, restul. Sau o parte din el.

“Draga Adaam..

A convinge emigrantii nostrii sa ajunga la votul din 7 Iunie,sau la oricare vot care va urma de acum incolo,este o mare incercare pentru tine..

Sa o luam sistematic si fara patima politica..
Puneti intrebarea intotdeauna “de ce au plecat din Ro.”sau si mai simplu,”daca vor mai reveni in Ro.vre-o data “…

Intai sa o luam cu ”de ce au pleacat”..Ca au intampinat numai si numai greutati pe toate planurile,si de ce sa nu fim cinstiti,pentru ca nu au nimic de “oferit”nimanui care nu ii apreciaza la justa lor valoare..Uitate in jurul tau si vezi cine sunt cei din clasa politica,cine promoveaza,si cine vor fi la putere de acum inainte..Iti spun eu cu mana pe inima..”Urmasii urmasilor lor”..Asa ca scuteste dispora de aceste dureri de a ii lua la rost in privinta votului..Nu vor merge ca nu au incredere in nimeni,si ca sa iti spun pe sleau,au plecat din cauza aducerii lor la conditia de “nimeni”..Oameni de o reala valoare sunt acolo..Nici nu iti imaginezi cati profesori,doctori,scriitori,ingineri, etc.,prefera sa lucreze sub conditia lor de pregatire atata timp cat sunt desconsiderati aici..Cel putin acolo sunt respectati ca oameni “la justa valoare de OM”,li se respecta drepturile,fara a se face discriminari si fara a se eluda legea..Atata timp cat respecti statul in care locuiesti,si ii respecti drepturile,esti respectat si ti se acoarda toate drepturile..
Sa iti amintesc de Eliade?Ce a fost aici,si ce a ajuns acolo?Nu..Nu cred ca trebuie sa iti reamintesc..Citeste si vei afla…
Sa iti amintesc cati romani de valoare sunt acolo in dispora si care au putut sa se afirme ?Nu,nu iti mai reamintesc..Stii ca aici nu au reusit sa obtina un post de asistent universitar,sau de medic,sau de contabil (iau exemple la intamplare),si cand au ajuns in strinatate au fost primiti cu bratele deschise..De ce? Nu te intreba,ca stii ca in Ro.functioneaza nepotismul si inca este inradacinat..Romania nu are leac,si nu se va vindeca niciodata..Pacat de tara nostra,ca a ajuns pe maini mai mult decat ciudate..

Iti raspund si la dilema daca vor mai reveni in Ro..Poate in vacante la rude,si sa isi ia bilet cu perioada cat mai scurta de sedere in Ro…In rest?Nimic nu ii mai retine aici..Poate unii vor venii la pensie,dar si aceia sunt intr-un procent extrem de redus…
Si apropo de pensie..Stii cat de respectati sunt pensionarii in Ro..Oare merita si la pensie ca romanii din dispora sa revina si sa isi dea obstescul sfarsit pe plaiuri mioritice?…
Niciodata sper…

Stimata interlocutoare…Eu sunt Nimeni..
Si sper ca cei din dispora sa nu isi distruga weekendul pentru alegeri..sunt alegeri pentru EU..Nu pentru pamant american,sau pamant canadian,sau etc..

Zici blazare..Nu spune blazare..Spune scarba cu care ei aud vestile din tara..Durerea parintilor lor pensionari care traiesc din nimic,spune copii ramasi pe drumuri cu mame plecate la munca,spune indiferenta guvernatilor de a intelege “de ce au placat romanii de valoare”,spune ca nu ii doare de noi romanii de aici,spune ca nu trebuia sa deschizi asemenea subiect niciodata la romanii care au luat drumul pribegiei..Si ar trebuii sa iti pui un mare semn de intrebare si sa reflectezi..
Poti aduce o gramada de televiziuni si sa pui miliarde de intrebari romanilor din dispora “de ce nu vor la vot”,ca raspunsul nu vei putea sa il primesti decat ca :”tara lor este acolo unde sunt respectati ca oameni,unde li se respecta dreptul la viata si dreptul de a fi om,tara unde i-a primit neconditionat si i-a asimilat ca oameni si cetateni cu drepturi depline”..Sau mai pe scurt :”tara ta este acolo unde te simti bine si esti protejat”…

Cu distins respect..
Nimeni,care va fi om…”

Joi 5 Martie 2009 de la ora 18, Palatul Parlamentului, Sala de Expozitii “Constantin Brancusi.” Prezinta: Mihai Oroveanu si Cristian Lascu.

Bine ati venit, Welcome … in lumea pe care v-o prezentam prin trei perechi de ochi.
Welcome este urarea de bun venit cea mai raspindita pe lume, iar cind te invit sa vezi lumea, ce alta urare as putea sa-ti adresez ?Welcome in lumea mea, a ochilor Simonei… Te miri ca intotdeauna vei privi in jos ? Asa simt eu ca putem vedea lumea, privind cu respect in jos. La locuri sculptate in bronz sau fonta, cu nume sonore si cu traditiile civilizatiei atotcuceritoare. Priveste alaturi de mine in jos, vezi virfurile timide ale picioarelor calatorului si viseaza la ceea ce era in jurul meu atunci.

——————————————————-

diminutivata Says:
November 12th, 2007 at 12:55 pm

asta e opinia mea despre mine,deformata si deosebit de subiectiva:
Dimi;50 kg;stai asa, ca n-am gradatii la usa;in my 20’s.blonda oxigenata,0% natural;amatoare de senzatii tari;viitoare farmacista;ex. drug addict;o combinatie cam periculoasa,dar ma rog…sedentara convinsa;depresiva cu acte-n regula;nefumatoare pana la moarte si inca si dupa..aparatoare a drepurilor animalelor;posesoare a 4 pisici,doi caini,vreo 10 pesti si o broasca testoasa…ecologista 99,9%;visez sa ma mut din romania(Lara poate devenim vecine…);craciunu’ asta vreau sa ma duc in Caraibe…

———————————————————

sofia Says:
November 13th, 2007 at 1:49 am

cine sunt?…
pentru mine sunt embrionul care asteapta sa se nasca pe el, invelit in foite de aur, cu diviziuni putride. asa ca am sa ma nasc mai tarziu!
pentru altcineva sunt actorul-femeie, de o noapte, nu are rost sa falsezi dupa premiera, sau poate sunt cadavrul eviscerat printr-o saptamana de prostitutie benevola, m-am gasit pe mine in felul asta si am pierdut toti barbatii din lume,mi-a ramas totusi primul,saracul! incearca sa justifice toata absurditatea pe care eu o duc cu mine, nu stiu de ce drecu nu a plecat pana acum!cred ca vrea bebe;pe jumatate e ca si facut numai ca e al unuia pe care l-am vazut de cateva ori,si o sa fie foarte surprins fiindca am refuzat sa facem sex de ceva vreme!
desi eu cred ca nu e cazul, tin sa amintesc ca imi rezerv dreptul de autor pe propria-mi gestatie, pe propria nedunie,
astazi sunt o larva necrofaga care se hraneste din propria viata, care nu a intins mana dupa nimic, care lasa in urma cheratia uzata ca pe un fel de alter-ego pana la metamorfoza totala,
sper pana atunci sa nu ne vredem intr-un spital si sa fiu eu doctorul tampit care incearca sa iti spuna ceva mai mult decat ma lasa deontologia,sa te faca sa zambesti,fiindca esti pierdut dar nu o meriti, fiindca mai ai nevoie de putin timp pentu ati
naste lepidopterele.
felicitari pentru ce faci, mergi mai depate, asta asteapta cei care te citesc, sa diseci pana la capat indiferent de cat de tare o sa te murdaresi pe maini.
umila mea parere e ca sunt in multe si minunate feluri, ca si tine, ca noi toti dealtfel…

————————————————–

MrsSmith Says:
November 13th, 2007 at 11:26 am edit

Who am I?
“I am a woman, I am a girl…
I am lost, I am found
I am, like you, a part of the world -
and, if it matters, I am a lot more
I am sad, I am happy,
I am heart-broken & curled up on the floor
I am dancing, I am singing,
I am questioning, I am crying
I am wide awake, I am sleeping
my poses change with my every mood -
my hair flies out of place with my every day
I am not air-brushed to fit in
I am not photo-retouched to please you
I cannot digitally make my blemishes go away
I can only hope you’ll still see me
want to look in my eyes and find me
behind the physical is my true being,
carefully, expertly tucked, and kept at bay.”*

Sunt si femeie si fetita si copil…Sunt b(o)londa, ochi verzi expresivi..o figura angelica cu atatea fatete…uimesc, sochez…si-mi place la nebunie. Sunt in centrul atentiei azi, maine trec poate neobservata…E un joc, da. Imi place sa joc. Sunt schimbatoare..ca marea, ca vremea ca nimeni alta. Sunt unica. Vei spune “Toti suntem.”. Ai dreptate…dar EU sunt doar EU…sunt altfel…n-ai sa intelegi pana ai sa ma cunosti. Ai aceasta curiozitate?
Gatesc bine…prajiturele care se topesc pe buze..buzele tale…totul e posibil.
Sunt “Domnisoara” care trece mereu cu zambetul pe buze, care trezeste intrebari batranilor pe strada uimiti ca “o tanara” ii saluta, ii asculta…fara a-i cunoaste. Trebuie sa cunosti pe cineva pentru a pleca urechea la singuratate, la durere?
Zambesc frumos si cand imi vine sa injur birjareste, cand simt ca lumea se darama, ca viata n-are sens…Aici am invatat, nu in tara. Nu injur niciodata, chestie de bun simt? No lo se.
Daca ne-am intalnii pe strada…te-ar interesa ce ascunde zambetul meu?
Sunt “peste” …doi pesti ce inoata in directii opuse…dubla personalitate?.Could be.
Nu sunt realista. Nu stiu, nu pot, nu vreau! Traiesc din vise, iluzii, sperante…viata e prea cruda fara ele.
Imi place sa ma plimb in ploaie… plangi si nimeni nu observa, (daca te ajuta si mascara oricum nu observa nimeni, chiar daca nu ploua.
Iubesc ploile…iubesc la nebunie ploile de vara…furtunile in schimb imi dau fiori…ma ascund sub patura asemenea unei fetite ce se trezeste in miez de noapte pe furtuna…si daca esti langa mine..ma pitesc la pieptul tau, bataile inimii tale ma linistesc..
Sunt naiva…Cred tot ce-mi spui. Nu trebuie sa detin eu adevarul absolut. Dar cand te-am prins cu “mata-n sac”..adios.
Sunt repezita, uneori…mi s-a spus ca in pat e un atuu…
Imi plac barbatii cu priviri patrunzatoare, masculini, simtiti, mai mult sau mai putin manierati, ce stiu sa intretina o conversatie dar si sa faca dragoste nemanierat.
Imi place sa provoc, sa flirtez ..si apoi sa plec lasand in urma flacari.. Imi place sa fiu provocata. Nu raspund mereu la provocari, dar ma incanta ideea…
In pat … sunt tot ce vrei…casta, virgina, schlampe …de lux biensur Imi place sexul anal, barbatii duri, ce stiu sa muste, sa zgarie…sa iubeasca.
Depinde si de dispozitie…care la mine nu e doua minute aceeasi. Uneori plang din nimic…alteori intorc si celalalt obraz zambind..ranjind, de fapt.

*“I am a woman, I am a girl…”
(©lisa arndt, february 24th 1994, 1:23 am, for Jennifer Shute’s book “LifeSize”)

————————————————

un barbat Says:

November 13th, 2007 at 1:58 pm edit

autoportret in oglinda

Intorc capul si ochiul patrunde in ea subit. Zvacneste din amorteala hipnica. Unghiul imi biciuie retina. Acum trebuie sa o patrund, sa intru in ea, nu mai am scapare. Simt cum ravasirile se imbulzesc si cad gramada in haul memoriei. Pe scrinul din spate vad deschis catastiful transmigratio ca pe o cabala rasfoita de mii de degete impletite intr-o desfranare polimorfa. Sangele in flux si reflux la fiecare fila. Unde mi-e licoarea? Trebuie sa-mi prepar prafurile, acum, acum, sarurile, altfel… Tremur, ma intorc convulsiv si zaresc Sipetul in care le stiam incarcerate. Ii ating capacul, si simt cum ma desurubez o data cu cercurile ferecate. Negociez iresponsabil, in delirium, achit fila in alb a consecintelor, il deschid. Scot foita subtire si sarurile. Le prepar, prizez. Silueta alter ego intra in mine.

Mainile se crispeaza din incheieturi. Imi scutur zgomotos palmele de prafurile intrate in epiderma, trag sertarul, asez calm la locul lor sticluta si foitele.

Ma intorc, ies din oglinda. Intre perete si coltul sipetului, Vad panza mata de paianjan cu oua grele depuse. Imi spun : « nimeni n-a mai trecut demult pe-aici… ». Sarurile incep sa strige din sange. O vad pe Maria cu pruncul in brate in fata intrarii in grota, salvata din calea lui Irod de 15 perechi de picioare incolacite pe o cruce alba, carnoasa. Vajai. Cu ochii tintuiti in panza groasa, cad dureros in genunchi. imi simt rotulele casandu-se tectonic ca intr-un clivaj. Ouale de paianjen incep sa se ciocneasca unul de altul pe retina. Incep sa pipai pardoseala cu miscari de orb in cautarea bastonului. Nu-l gasesc. Incep sa-mi sug degetul mainii stangi amusinand frenetic dupa mirosul Stiut al pernei mici. Nu, perna nu e, nu e pe nicaieri… Vad pe coltul mesei doar evantaiul, il iau, il deschid, izul de mosc putred ma izbeste. Nu am scapare. Privirea mi-e fugarita inapoi, in oglinda. Ma intorc spre ea si vad un fascicul alb, plin, dizolvandu-se in efervescenta unei gauri neagre. Privirea ma opareste dintr-un Nevazut care da in clocot peste mine. Piciorul drept trepideaza un pas scurt, fortat in spate. Luciul ei deformator vine, face acelasi pas catre mine. Urlu fara vlaga, nadajduind ca sunetele mele pulverizate isteric s-o sparga.

Cioburile din vene dispar, stergand orice urma.”

————————————————–

o femeie Says:
November 15th, 2007 at 6:54 pm

sunt nefututa. si am mina gonflabila. la o adica, n-as putea sa cuprind cu mina penisul dumeavoastra, domnule.

————————————————-

bored Says:
November 15th, 2007 at 7:33 pm   edit

Sunt un cinic mai ciudat, obisnuit din nastere cu sictirul preponderent de pe fata oamenilor, iubesc locul prin care am venit pe lumea asta si ii dedic mai mult timp decat ar trebui, tind sa fiu perfectionist dar pic dezastruos, paralel cu melancolia desi aceasta pare a se intersecta mereu cu doleantele mele fata de viata.Traiesc doar pentru a doua zi, nu fac planuri niciodata spre a nu fi dezamagit, “carpe diem” zic unii, eu zic bea cat mai poti, fa sex cat mai poti, invata cat mai mult din viata si traieste’o cum iti place tie indiferent de consecinte, nu te lasa calcat in picioare dar daca merita calca’i tu pe altii.
Explorez, verific, calculez tot ce mi se pare interesant, tot ce este interzis, tot ce altii considera dezagreabil sau obscen, prejudecatile sunt complimente.Visez la bogatii, femei, masini dar nu fac nimic spre a imi implini visul, in schimb ma multumesc cu substanta contondenta care imi creeaza iluzia de perfectie totala in care ma scufund fara nici cea mai mica remuscare.
Femeile..Pe cat sunt de interesate de mine, pe atat le tratez mai nesimtit, ma hranesc cu suferinta lor, ma droghez cu necazul si lacrimile lasate in urma unei relatii ce ar fi putut sa ajunga undeva, daca mi’as fi dat cat de cat silita..Ingamfarea nu cunoaste limite, orgoliul nici nu mai zic, egoismul de mult a depasit limitele ratiunii, dar totusi unele imi mai lasa un fir de dor si dorinta poate poate ma razgandesc si ma intorc, si totul va fi bine.Bineinteles ca eul din mine nu ma va constrange niciodata sa fac asta, si ma simt perfect asa cum sunt.Porc, magar, caine ordinar …alte complimente.

——————————————————-

vollard Says:
November 15th, 2007 at 11:17 pm   edit

Cum ar trebui sa ma vad

Poate ca atunci cand ma uit in oglinda ar trebui sa vad pe altcineva. Nu se intampla des asta.
Oglinda e slabiciunea mea cea mai mare. O evit cu orice pret, absolut orice pret. Nu ma urasc
dar razboaiele pe care trebuie sa le port atunci cand ma privesc ma dezgusta prea mult. A inceput sa fie plictisitor.

Poate ca atunci cand ma uit la familia mea nu ar trebui sa ma simt incatusat. Au facut mai mult decat era
omeneste posibil.Si totusi incoltesc zi de zi cu speranta ca plecarea mea se apropie cu pasi repezi. Iubesc asa cum cadavruk
isi iubeste sicriul ca loc de odihna. Crucile de marmura sunt redundante.

Poate ca nu ar trebui sa tin atatea secrete dar sinceritatea imi vine ca o haina prost croita. Minciuna a capatat valente
de iluzie, de vis, grefata atat de atent in realitate, nici nu se mai distinge. Vorbesc de minciuna pt ca trebuie sa-mi recunosc talentul asta.
Ca un moralist ce sunt nu o folosesc decat atunci cand e absolut necesar.Circumstanta
este cea mai buna minciuna dintre toate timpurile.

Poate pentru ca m-am trezit la o varsta inaintata, singura realizare a fost sa reusesc sa comunic cu ambele parti ale baricadei.
Cu adultii curiosi care nu m-au luat niciodata in serios, cu cei deoseama de care ma deosebesc si de care ma simt strain,
adevarata tragedie fiind ca sunt de fapt un strain pentru toata lumea.

Astea nu m-au impiedicat sa socializez, sa aspir la normal, sa voiesc, sa dorm, sa plac, si sa urasc.
Mi s-a spus ca slujba mea pe pamant e sa creez vise. Nu ma consider un plasmuitor, nici macar de nevoie,
insa daca ma rogi si vrei, pot sa te mint.

Nu cred ca mi-e frica de lucrurile de care oamenii se tem in general, si nici nu am stabilit prea bine daca simt ceva.
Rad, zambesc, disper, traiesc, toate intre 2 clipe, toate general, hibrid, dihotomic intre intuitie si desfacere.
Particip si privesc in acelasi timp.

Cum ar trebui sa ma vad,adame, cand eu am ramas orb la proprii mei ochi? Cel putin surioara mea asa considera.

maine plec la sibiu, te salut de-acolo.

————————————————-

Laura Says:
5:50 am |Edit This

inteleg ca vrei sa stii, intr-un fel, cum sunt cei care te citesc.
acum un an as fi fost uimita de ceea ce scrii, de ceea ce traiesti si as fi rosit probabil putin indignata. intre timp am mai citit astfel de texte, am trait in virtual si am inteles ca suntem spatii paralele care tind sa se apropie, sa transforme iluzia in realitate. unii, asa ca tine, spun ceea ce simt fara menajamente, lasand deoparte falsa pudibonderie (apreciez asta).
tu vorbesti aici despre un fel de iubire, mult, mult erotism si tristete.
eu sunt cea care intelege.

cum sunt eu? privesc lumea si ma uimeste sau… ma plicitiseste. mereu la extreme. cand ma uimeste e bine: e primavara, gustul si bucuria inceputurilor.
uneori minunea tine. alteori nu si atunci sufar, apoi ma plictisesc de starea asta. nu-mi place, (cui ii place)?
sunt mandra, orgolioasa, urasc manipularile si ceea ce reprezinta in relatiile interumane, la figurat vorbind, panza de paianjen.
…dar uneori se intra ea de buna voie!

—————————————————–