Zen cu iz de benzen si Edith Piaf

Andaa s-a intors la primul barbat pe care l-a dezvirginat. Astazi trebuia sa ne vedem, aveam o caruta de treaba impreuna si am sunat-o, cum fac in fiecare dimineata. Mi-a raspuns de la mare. Eu la Bucuresti, ea la mare, niste sute de km intre noi si un rest de milioane de ani lumina. Mi-a spus ca stie ca a facut o greseala cu plecarea asta hoteasca, dar asa simte ca isi pastreaza ea independenta, fugind hoteste. Ce e la final este de la mine, nu a spus asa. Ar fi fost o replica mult prea eleganta pentru ea. Asadar, m-a mai parasit inca o data, iar eu o iubesc din ce in ce mai putin. Cu fiecare plecare o scot mai mult din sufletul meu. Asa ca nu am mai sunat-o si nici nu am mai simtit nevoia sa o fac. A reusit sa ma convinga ca iubirea noastra este imposibila si nu are niciun rost sa ne mai straduim. De fiecare data ii explic ca nu iubirea este imposibila. Poti iubi orice si pe oricine fara sa te poata nimenii opri. Altele sunt imposibile, nu iubirea. De fapt, ea incerca sa-mi sugereze ca ii este ingrozitor de lene sa ramana concentrata asupra aceluiasi lucru mai mult de 5 minute, fie ca este iubire sau altceva. Amananuntele fac intregul i-am tot spus, dar ea a continuat sa traiasca fara sa exerseze empatia decat la nivel conceptual. Nici macar nu traieste. Supravietuieste. Este exact invers decat crede. Suptavietuieste fara sa accepte nici cea mai previzibila lupta. Orice efort o secatuieste de puteri si orice lipsa de entuziasm ii adanceste angoasele. Sunt din ce in ce mai convins ca se va impotrivi vietii cu toata taria, iar singura ei lupta in care cu siguranta va iesi victorioasa va fi cea cu iesirea din inertie. Andaa se lupta cu ea-insasi pentru a-si dovedi ca nu poate lupta cu nimeni si nimic. Nu este asta specific generatiei ei?! Agresivitatea cu care tinerii raman inerti este spectaculoasa. Atata furie, atat consum de energie pentru a fi lasat sa vegetezi. Paradoxal si, cu toate astea, nimic nu ma mai mira. Andaa a reusit sa ma faca sa accept orice porcarie fara mari frustrari. E destul de zen, nu?!
Despre Natasa abia maine, daca voi mai avea putere.

interest free cash advance credit card

Pizde tinere – Sfintele antidepresive unde dragoste nu e. Nimic nu e.

Nu cred ca ati intalnit prea multi barbati care sa se trateze de depresie. Eu nu cunosc personal niciunul. Am auzit sau am citit despre cativa care au luat Seroxat, Zoloft sau Xanax dar ei sunt niste exceptii cu gura mare. Sexul puternic isi trateaza tristetile si disperarea cu vodca, pizda si prafuri. Cel mai bine cu pizda tanara. Aproape toti barbatii care isi permit anuleaza 30-40 de ani de viata cu o pizda tanara. Nu sunt misogin. Spun pizda pentru ca despre pizda este vorba. Nu la femeie si ce reprezinta ea ma refer. Ce barbat copt ati vazut voi ca isi lasa sau isi inseala nevasta cu o baba sau cu una de varsta lui? Niciunul. Toti vor copile. Nici nu conteaza prea mult daca sunt sau nu sunt frumoase. Important este sa fie tinere. Avem exemple peste tot, incepand cu VIP-urile romanesti. Basescu o arde cu Udrea (inteleg ca si cu Roberta, sefa de la camera Deputatilor), Petre Roman a lasat-o pe Mioara pentru Chifiriuc, Peter Imre e cu fata lui Melescanu, tinerica si ea, iar el mos, etc. pe afara, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc marile scandaluri Clinton – Lewinsky sau guvernatorul Eliot Spitzer – prostituata numita Kristen.

Barbatii nu recunosc cu usurinta ca au un suflet in letargie, o viata fara sens, o erectie din ce in ce mai slaba. Depresia este apanajul femeilor, ele sunt responsabile cu dereglarile hormonale, cu umorile si panica batranetii. Cel putin, asa se spune. Dealtfel, chiar daca nu reusesc sa-mi conturez foarte clar latura feminina, varul meu Dan crede, cu tarie, ca iubirea mea pentru Andaa este doar incercarea mea disperata de a scapa de aceasta panica. Panica andropauzei.

Eu am luat pastile cu pumnul, inca de la 30 si ceva de ani. Nu am fost un adolescent emo, nu am fost introvert si trist, nu m-a interesat niciodata suicidul, decat ca obiect de studiu. Am fost mereu viu, viu, viu. Exuberant si extrovert, pasional, entuziast, gata oricand sa explodez la cea mai mica scanteie. Nu ma consider batran nici macar teoretic si nu cred ca m-a interesat vreodata ce an implinesc in fiecare iarna. Oricum, iernaticii astia sufera de sindromul Peter Pan, adica nu se coc la minte niciodata. Nu luati de buna aceasta informatie. Cred ca am citit-o undeva, pe net, in vreun zodiac.

Cand am cunoascut-o pe Andaa luam nu stiu ce substante care sa ma faca sa uit ca nu vreau nimic. Se prea poate ca panica batranetii sa iti faca o asa greata de viata, incat sa nu vrei nimic, sa nu ceri nimic, sa nu mananci nimic, sa nu bei nimic, sa nu futi nimic. Cred ca panica era ceea ce-mi lipsea, de fapt. Nu ma panicam, nu eram confuz, nu imi puneam intrebari, nici macar nu ma puteam enerva. Ce rost ar fi avut?! Nu mint si nu exagerez. Mi s-a dovedit, pe propria-mi piele, ca poti trai zile in sir, saptamani, luni, cu doua cani de cafea si doua pachete de tigari pe zi. Uneori, cate o gura de lapte care trecea cu greu de epiglota. Il inghiteam cu greutate ca pe un dumicat nemestecat. Pastila uriasa a instinctului de conservare. Asa ca, am inceput sa iau pastile.

Si, de atunci, tot iau, din timp in timp, pana voi reusi sa ma conving ca m-am nascut mort, descompus, pana ma voi obisnui cu ideea ca nimic important nu se va intampla cu mine si cu ceea ce cuprind cu ochii si ma voi culca linistit pe urechea bleaga. S-ar putea sa ma intereseze, totusi, ceva dar nu garantez. O calatorie intergalactica pe care sa o constientizez, o apoclaipsa foarte colorata, o intalnire de gradul trei sau pornirea reactorului nuclear care sa asigure energia definitiva a planetei. O cometa sau un asteroid cazand pe Palatul Parlamentului?

O intalnire de gradul III am avut, totusi. Cea cu Andaa. Si de aici, celelalte au urmat de la sine: calatoria intergalactica, reactorul nulear si iata si apocalipsa.

Nu nu ne-am despartit. Nu ne vom desparti niciodata. Nici pills nu mai iau. Reconfortant, nu?!

M-am despartit de Andaa

Astazi m-am despartit de Andaa. Nu e bine zis. Astazi, Andaa m-a parasit. Nu o sa va pice bine daca va spun din ce cauza. Inainte sa plece la Constanta a citit in zodiacul din Can-Can ca va cunoaste in perioada sarbatorilor un tip de care se va indragosti si… celelalte. Nu-mi amintesc sa se fi specificat in ziar si nunta cu dar, copiii nascuti la termen si bogatia de dupa. Nici nu ar fi important. Nici ca l-a gasit pe tipul din zodiac nu e important. Mereu gaseste pe cate cineva care sa se potriveasca vreunui zodiac de tabloid. Acum, nu a mai rezistat presiunii stomacului, rinichilor si linoleumului verde din garsoniera. Pur si simplu, are impresia ca reteta stiuta merge la fiecare tulpina de gripa. Nu intelege ca metastaza s-a imprastiat in viata noastra, in povestea noastra de iubire si a ajuns la creier. Acum, ea geme si se leagana inconstienta, exact ca matusa mea pe patul spitalului, sectia oncologie, in ultima noapte. Inconstienta, cu ochii dusi in orbite, geme, se zbate. Asistenta imi spune ca “sufletul vrea sa iasa”. Andaa era atunci in furtuna. Era 17 decembrie si era departe. In noaptea aia nu am putut vorbi. Cel putin asa a spus. Nu mai iau de bun ce spune Andaa. Nu mai am incredere in ea. Cand se imbata vrea la mare, vrea sa bage degetul in valuri, face si gestul in aer ca si cum chiar l-ar baga, adica ii e dor tare de viata ei de pana acum. Cand e treaza vrea sa fie cu mine. Ma iubeste. Sunt convins ca ma iubeste. Cand e treaza.
Eram in tramvai si rasfoiam ziarele. Luase doua. Can-Can si inca unul. A citit zodiacul din fiecare. Era, inca, sub impresia noptii de dinainte. Fusese cu R in pat si R i-a pus mana pe fund. Nu stim de ce a facut R asta. Eu zic ca face experimente indraznete cu fete care scriu porcarii pe blog si pe care le considera dragalase, Andaa zice ca R este lesbiana. Nu s-a intamplat nimic intre ele. Cel putin asa sustine Andaa. Eu nu mai pot lua de bun ce spune ea. Nu mai am incredere. Prea des a zis lucruri care nu s-au adeverit, prea des a promis si nu s-a tinut de cuvant. R s-a trezit dimineata si a plecat. Poate voi reveni asupra lui R, poate nu. Sa vad. Este si ea o… poveste.
Andaa a plecat la Constanta si s-a intalnit cu vechiul ei prieten, un fel de proxenet din zona, care tot incearca sa o reintroduca in sistem, inca de cand a plecat la Bucuresti. Cel putin asa sustine Andaa. De fiecare data cand se intoarce la Cta, V ii aduce o prospatura la care Andaa nu ar putea sa reziste, dupa parerea lui. Chiar si mintea lui V de alcoolic a realizat, in final, ca la Andaa nu mai merge ca inainte, cu baieti de companie, tigani parfumati si africani purtatori de virusi mortali, asa ca a cautat si a cautat pana a gasit pe unul de la o televiziune locala, literat, specialist in politica externa. Este din Calarasi si vrea sa se capatuiasca. Andaa a zis ca este profesor de literatura ceea ce m-a distrat chiar daca nu i-am aratat-o. A este inalt si blond, cu gura bine conturata si cu cizma care ii iese nu stiu cum din cracul blugilor. La intalnire, era pregatit ce sa spuna, unde sa atinga, cum sa se aseze pe scaun, cat de plictisit sau interesat de Andaa sa para ca sa o faca praf. Nu cred ca a facut-o praf. Era praf, deja. Nu mai suporta sa ma imparta cu Iulia, chiar daca nu ma imparte cu nimeni. I-am si zis proastei ca n-am chef acum sa fac eforturi sa o aduc urgent inapoi. Mi-ar fi atat de simplu. Chiar nu am chef si nici energie nu mai am. Ieri am stat cu F pe sms-uri, cum nu fac de obicei. Ma invitase sa luam Cismigiul cu asalt. Nu numai Andaa se plictiseste, se pare.
Daca Andaa vrea pula de profesor de literatura constantean, e invitata mea. Doar sa scape de M care i-a impus ca, de cate ori e cu el, sa nu mai raspunda la telefoane. Acum e cu el, se pare. Se imbatase la Colonadelor. Era cu ei la masa si bea ca o curva proasta si betiva in aplauzele multimii, vechii prieteni. Ei stiu ca atunci cand e treaza e cu mine si cand e beata e cu ei, asa ca trebuie sa o tina beata. Sper sa nu o bage in coma alcoolica. Eu unul sunt out. M-am saturat de Andaa si de nevrozele ei. Sunt atat de satul ca nici nu mai vreau sa aud de ea. Am zis, cumva, ca m-a parasit Andaa? Mint. Eu am parasit-o pe ea. Acum.

Sa murim brusc si cu mare placere !

Ipocrita lumea in care traim. Ma uit pe dosul pachetelor de tigari si vad plamanii aia dezgoliti si negri, cancere la esofag si alte variante de a muri “lent si dureros”. Este optiunea ta. Alege si astepta cuminte Apocalipsa personala. Doar un penis flasc nu am vazut, inca. Parca si avertismentul asta exista. Impotenta, o alta optiune de a muri la fel de lent si dureros. Nu ti se mai scoala, de ce dracului sa mai traiesti?! Nu mai ai entuziasm, mori! Nimic nu mai are sens, de ce sa prelungesti nonsensul?! Neputinta in fata viciului de a ramane imobilizat. Ridica-te si mergi! Nu mai fuma, nu mai bea, nu te mai droga! De-ar fi asa de simplu! Pe sticlele blue label, alea cu vodca imputita, nu a lipit nimeni o eticheta cu “ai grija de ficat, de minte, inima si omul pe care il iubesti!”. Ti se da voie sa alegi o moarte, a ta sau a altuia, la vedere, iti e scris negru pe alb, cu poze color si indicatii cu sageti, ca pentru analfabeti. Uneori, ma gandesc cam cum i-as alinia pe toti traficantii de moarte si i-as pune la zid. Mi-ar trebui o vesnicie sa le trag la toti un glont intre ochi, poate as accepta si vesnicia, numai pentru o curatenie generala ca la carte. Fara ura, fara patima. Sa ramana locul curat si, macar cateva generatii sa creasca fara malformatii, fara duhoartea tatilor betivi, fara fiice inmormantate in rochie de mireasa, dupa o supradoza. Nu am avut prieteni drogati. Andaa a avut. Acum ingrasa viermii si imbogateste industria farmaceutica sau, in cel mai fericit caz, curata alambicul pentru inca un rand de parinti care, la randul lor, vor deveni dependenti de anitdepresive sau de alcool. Poate cineva uita ca i-a murit copilul de supradoza sau de ciroza alcoolica? Exista vreun parinte care sa se poate ierta pentru faptul ca nu a avut grija sa lipeasca, pentru copilul lui, o eticheta-avertisment pe lumea asta a viciului vandut cu tonele? Sunt fumator. Pot alege sa nu mai fumez, sa nu accept “o moarte lenta si dureroasa”, sa prefer un accident de masina, un inec sau o bataie cu tiganii din Ferentari, sau din piata Chiliei, sau din Bronx. Pot alege chiar sinuciderea. Pot sa ma spanzur de lustra sau de clanta, ca sotul unei foste colege de serviciu, sa ma arunc de la etaj, sa inghit un pumn de pastile. Iata ce paleta de posibilitati mi se ofera. Sa zicem ca prefer o moarte scurta, brusca, si pot sa mi-o aleg. Langa mine sunt oameni pe care ii iubesc, care ma iubesc. De exemplu, Andaa. Cu siguranta ca s-ar intrista sa nu ma mai vada, sa nu ma mai auda, sa nu ma mai simta prin preajma. Ea ce moarte si-ar dori pentru mine? Oare ce ar alege Andaa pentru Adaam al ei?
Astazi sunt trist. Trist si neputincios, impotent. Am mai trecut eu prin paralizii de felul asta dar acum parca e mai rau ca alta data. Vineri a venit iar Marian, in Bucuresti. Nu este prima data cand vine dupa Andaa. Am tinut sa-l cunosc, Andaa a acceptat sa mi-l prezinte dar el a refuzat. Stiam ca nu-i va da pace, ca n-o va lasa pana nu ii va dovedi ca el este mai puternic si ca ea nu este decat o fetita alcoolica si rasfatata, fata lui papa. Banuiesc ca este un om singur si nefericit a carei singura placere este aceea de a-si “repera onoarea” cand o copila ii da cu tifla si il baga in pizda ma-sii. Tipul de barbat care alege si nu se lasa ales, nevicios. Are, totusi, un viciu: Andaa. Cand a plecat ultima data din Constanta, Andaa i-a promis ca va locui cu el cand se intoarce dar acum trebuie musai sa plece la Bucuresti, sa-si rezolve problemele. Nu numai lui ii promisese asta. O astepta un lung sir de barbati care vor “sa o salveze” de Bucuresti, de mine, de alcool. Cei mai multi incep “salvarea” cu o sticla de vodca.
Si-a luat camera la Intercontinental, fiind sigur ca Andaa ii va onora luxul. Sa stai la Inter full options, sa fii bine imbracat si rosu in obraji si sa nu ai nimic de futut, sa nu ai cui sa-i arati forma fantastica in care esti se numeste “fericire incompleta”. Ce rost mai are sa ma lafai daca tot nu ma vede nimeni. O curva ar fi buna. Daca ar da si curvele bon fiscal, poate ar fi lasat-o in pace pe Andaa. Dar sexul functionarului public in exercitiul functiunii nu este platit de contribuabil, nu intra in cheltuielile de protocol ale… firmei. Asa ca a sunat-o din cinci in cinci minute sa o convinga sa se duca la el, la hotel, “sa stea de vorba”, pentru ca are ceva extraordinar de important sa ii spuna. Rugaminti, ironii, amenintari, santaj, jigniri. In aceasta ordine. De fiecare data, acelasi discurs, absolut previzibil. Cu siguranta omul are nevoie de un curs de perfectionare daca tot nu-i mai functioneaza sistemele de manipulare. Deja cunoasteam toate replicile, mai putin marcile de alcool cu care o va ademeni, tarie sa fie. S-a pornit de la “am Chivas”, s-a continuat cu “aici e bufet suedez”, s-a incheiat cu “sa bagi si tu ceva in burta, nemancato” dupa care Andaa l-a bagat in pizda mamei lui, fara scuzele de rigaore, si a inchis telefonul. Data trecuta cand a venit, ii adusese whisky si a incuiat-o in masina cu intentia de a o imbata si de a o lua din Bucuresti. Rapirile sunt romantice, mai ales cand rapesti o persoana sub influenta alcoolului. Dupa doua guri de alcool, Andei i-a fost rau si a vomitat. Mancase fasole. Si, cum cine mananca fasole e sarac lipit, adica un fomist, e logic sa incerci sa-l convingi sa accepte o partida de sex contra trei bulete de cascaval si o varza de Bruxelles, la bufetul suedez de la Inter. Stie ca Andaa are o problema cu alcoolul si ca ii este foarte greu sa-l refuze. Andaa nu s-a dus dar el nu a renuntat. E inca aici.
Ieri s-au intalnit la o carciuma. Andaa a venit acasa aproape beata si cu o sticla de vodca la ea. Acum mazgalesc o eticheta cu “Pentru cei ce iubesc riscul de tristete de moarte este cu aproximativ 99% mai mare decat pentru cei ce nu iubesc”.

Sex cu Andaa

A venit Andaa si a plecat asa cum pleaca mereu, ca o naluca, ca un zepelin pe un cer plin de cocori care migreaza in tarile calde doar pentru a-si aminti ca trebuie sa se intoarca o data si o data la origini, in locurile unde aerul a intrat in plamani.

 Nu am asteptat-o la gara, nu am parut interesat de ea, cu toate ca la asta m-am gandit cu obstinatia condamnatului la moarte in anticamera locului de gazare. Am vorbit la telefon si am ghidat-o spre casa mea, printre blocuri si oameni, printre masini si biserici. Isi misca nurii prin ecosistemul meu candva cast.

Ciudat sentiment. Andaa si-a cumparat tigari si tampoane exact de unde sotia mea isi cumpara painea.Andaa m-a invadat.

Masochismul care nu mai este o deviatie. E ca si cum Andaa m-a cotropit, mi-a cucerit inima aruncandu-mi sufletul in sclavaj. E ca si cum, i-as fi declarat razboi pentru a ma preda mainilor ei.

 M-a privit asa cu ochii ei vii si cu rictusul acela – arhiva al tuturor lucrurilor intamplate de la facerea lumii. Mi-a scrutat fata si mi-a scanat corpul, a vrut sa ma sarute dar e prea orgolioasa sa recunoasca sarutul meu, sarutul nostru, drept cel mai frumos si mai curat lucru din Univers. Si-a aprins o tigara. M-a privit indelung. As fi futut-o chiar atunci. Stiu ca nu i-ar fi placut. Nu pentru asta venise. Andaa te cheama la ea. Este prea comoda pentru a se transforma in sufragetele care se deplaseaza la domiciliul clientului. In sfarsit ma saruta. Limba ei se incolaceste peste limba mea. Miroase a pizda si sperma. Ea stie asta dar nu-I pasa.

 Nu stiu de ce ma grabesc sa o fut. O doresc blestemat sa fiu daca nu. Ma priveste ciudat, pare stanjenita de avansurile mele. Ce chestie ciudata, Andaa tarfa blogosferei nu imi raspunde la avansuri. Ma dezlantui ca un tigru de foc, poate ca asa simt erotismul ei in vintrele mele, poate ca vreau sa o am asa cum nimeni nu a mai avut-o. O sarut si o ling in pizda ei cu arhitectura iconoclasta. Geme usor. Are insa ochii deschisi. O trag de par si ii mestec buzele. Pare excitata dar cu Andaa nimic nu e sigur. Se aseaza pe pat. Intru in ea. Ma priveste cum ma desfac la slit. Zambeste. Am impresia ca mimeaza orice. O face cu mine din datorie doar sa nu ma raneasca. Indiferent ce s-ar spune Andaa ma iubeste fir’ar sa fie. Am facut dragoste. A tipat scurt ca o nastere, ca si cand aerul a intrat in plamani.Am ejaculat in ea. M-a intrebat cand trebuie sa ii vina ciclul. I-am spus. Parea multumita ca perioada de ovulatie a trecut. Ne-am spalat amandoi, ea deasupra WC-ului, eu in chiuveta. Apoi am vorbit despre altceva. Am mancat niste sandwichuri. Trenul o asteapta in gara. Nu am suportat sa o vad cum pleaca.

 A fost wow, mi-a spus la telefon. Am avut orgasm. Candva am sa ma intorc, mi-a spus. Am sa ma intorc acolo unde aerul a intrat prima oara in plamani.

Echilibru

Presimt o saptamana grea si asta pentru ca Andaa este in mare cataleala. Am stabilit ca trebuie sa ne-o tragem echilibrat. Cel putin asa am gandit eu cand i-am facut aceasta propunere Andeei. Nea-m inteles ca de cate ori si-o trage ea trebuie sa o fac si eu. Bineinteles ca am fost de acord. Andaa se supara daca este refuzata.

Mi-a spus ca a scris toata ziua. Voi citi sa vad ce a mai facut. Iubita mea nu scrie din imaginatie. Blogul ei imi va schimba viata. Stiu asta.

Noapte buna Andaa. Sau buna dimineata. Nu stiu de ce am ciudata senzatia ca ne vom desparti. Dar ne vom iubi mereu. Asa cum votezi tu de fiecare data, in sondajul de pe blogul meu. Stiu de ce voi face asta. E o chestie de echilibru. Plus ca tu nu vrei sa fii refuzata.

Sex contra libertatea de a nu iubi

Andaa cred ca a innebunit, altfel nu-mi explic postarile din ultimele zile. Plus superioritatea pe care o afiseaza atat de nonsalant, ca si cum ar fi un geniu neinteles, o nimfeta pe care de disparitie. Uneori ma intreb ce iubesc la ea. Faptul ca e denzinvolta si lipsita de prejudecati? Dar Andaa are o groaza de prejudecati. Poate ca este sincera si principiala? Uneori imi ascunde lucruri atat de simple, urzind povesti ca sa se eschiveze adevarului franc, incat sunt sigur ca principiul dupa care se calauzeste in viata este propriul instinct de conservare. Andaa este un copil mare si o hodoroaga in pragul senilitatii. Rapace de suflete, imi inchipui ca este un criminal in serie care juiseaza cand cutitul strapunge jugulara. Andaa este un personaj care se inventeaza la nesfarsit. Luati-o ca atare. Altfel veti regreta. Pentru ca Andaa nu uita. Si chiar daca ar uita sau ar ierta, Ciococioco, cerberul si vectorul tuturor pornirilor sale, va avea grija sa nu uite.

Sunt 7 luni si doar o singura intrebare: Cat vom mai fi impreuna? Deocamdata nu vreau sa caut niciun raspuns. Timpul ne va raspunde amandurora. Acum este vremea futaiurilor. Chiar daca nu asta ma intereseaza la Andaa. Pentru ca Andaa se fute nu din altruism asa cum ii place sa spuna. Andaa face sex cu atatia zeci de barbati pentru a-si conserva libertatea. Atat timp cat Andaa nu se implica sentimental, cat timp nu iubeste, Andaa este libera ca pasarea cerului, Dumnezeul propriului destin. Ofera sex pentru a capata, in schimb, libertatea de a nu iubi. Un troc destul de corect, daca stai sa te gandesti. Numai ca pe mine nu sexul ei ma intereseaza in mod special, asa ca a cam dat de dracu’. De dracu’ gol. A oferi inseamna a nu dori nimic in schimb. Esenta generozitatii, a iubirii.

Andaa este inger si drac atunci cand se fute. Este tandra si iubitoare, usor materna, insidios de atenta cu amanuntele, Andaa ofera placere si respect. Futaiul ei este construit in cele mai mici amanunte si chiar daca ai impresia ca tu conduci ostilitatile, constati arta de care da dovada de la primele atingeri pana cand iti linge sperma, satisfacuta de cutremurul al carui epicentru este. Andaa. Ma pufneste rasul. Andaa si-a impartit futaiurile in categorii. Am citit pe blogul ei. Si am rugat-o sa nu vorbeasca despre asta. Dar asa este ea. Deschisa ca o carte criptata. Amestec paradoxal intre exhibitionism si cele mai tainice secrete. O iubesc prea mult si nu ma pot supara pe ea, cel putin nu acum. Stiu insa ca va veni vremea scadentei. Si sincer nu stiu ce va face Andaa atunci.

Ieri m-a sunat razand. Mi-a spus ca de-abia asteapta sfarsitul de saptamana. Nu ne vom fute, mi-a spus razand. ,,Vom sta si ne vom iubi.’’ Nu stiu ce inseamna asta. Stiu doar ca suna al dracului de bine. Pentru ca indiferent ce crede ea despre iubire, eu stiu ca este singurul lucru care o poate, in sfarsit, elibera.

O sa facem iubire cum spunem noi. O sa ,,ciugulim’’ fiecare dimineata. O sa ne ,,inghesuim’’ intre clipe, vom face ,,aerobic’’pentru a ne odihni intr-un futai ,,asezat’’.
Nimic interzis, nimic pervers. Cutumele oamenilor ne sunt straine. Lumea noastra se raporteaza la alti zei. Nimeni nu v-a intelege vreodata. Acesta este misterul. Oricat am fi de departe unul de altul Andaa este in mine iar eu sunt in Andaa. O sfera si o supernova.
Indiferent ce va fi pe pamant. Oricate razboaie si molime. Oricati Dumnezei se vor fi inventat, oricati ar fi omorati. Felul nostru de a iubi se va scrie la nesfarsit. Cu lacrimi de fericire. Cam patetic finalul dar las asa…

Atlas Jazz

Am trimis-o la pascut. Pe o felie de camp verde intre colinele unei ierni. Iarba era grasa si inalta. La varfuri se desfacea, se tocea, mirosea a uger zemos, a balega proaspata si a primavara. Era si un mar acolo. Ba era un nuc. Incarcat cu nuci mici si verzi, tocmai bune de pus la dulceata. Poate putin prea mici. S-a inhaitat cu celelalte si a plecat in cireada leganandu-se. Talanga canta grav ca un clopot de manastire inhainte de vecernie. Soarele luneca in flacari in spatele padurii, dincolo de nameti. Zapada parea ca sfaraie, batea in rosu incins. Incet, a inceput sa ninga rar, cu fulgi mari cat un pumn de copil de doi ani. Dintre fire rasareau lujeri grosi, cupele de crin pocneau, narcisele se deschideau, ghioceii erau inalti cat brazii cei inalti. Poate ceva mai inalti. In urma ei se coceau caisele, gutuile dadeau in parg, boabele brumarii de struguri se tavaleau in colb. Carnea galbena a florilor de bostan pe loc se schimba in trompete scanteietoare. Vesteau ceva. Ingerii sau intrarea Cenusaresei in palat.

Andaa asculta jazz. Cerurile sunt grele. Ploua cu alice si varfuri de lance. Ploua cu spini. Canalele s-au infundat. Sobolani metalici plutesc cu burtile in sus in baltile noptii. Organele lor se lovesc intre ele, mecanisme defecte rasuna scurt, ascutit.

Apoi.

Iese pe poarta de fier forjat si pleaca sa-si demoleze cetatea, cu bila in spinare. Abia o duce. O are legata de glezna cu un lant gros dar o duce pe un umar. Un inger supraponderal, un inger sumo atarnat de umarul rotund si alb. E o simfonie pasul ei pe macadam. Merge schiopatand, pastreaza ritmul, urca spre cruce cu toate pacatele strivindu-i coloana. E noapte, e frig si ploua. Pianul e obosit de atatea muzici celeste. Isi umfla coada si o plesneste peste fata. Andaa, nu fa asta, baby. Nu darama ce ai construit in 6 luni. Te-ai straduit sa cari pana cu pana, caramida dupa caramida, tigla cu tigla. Ti-ai construit cuib in varful stalpului, Andaa stalpnico. Ai aparut in ziare. Lumea intreaga a venit in pelerinaj sa te vada rugandu-te, sa atinga discul de bronz al scutului tau. Femeie, cat poate fi de greu sa rupi zalele, sa le tai cu forfecuta de unghii, sa arunci bila aia uriasa in fossa ?!

Are obrazul rosu. Il intinde si pe celalalt ? Rasuna metalic. Ecou. Clapele pianului se varsa in balta de langa bordura ca niste dinti cariati in scuipatoarea dentistului. Andaa urca spre cruce cu bila in spinare. Ingerul obez sare pe grumazul ei si rade. Si-a infipt ghearele de corb in pletele ei bogate. Sare, rade si canta fals, iar coloana ei vertebrala este din ce in ce mai scurta, mai tasata, mai ondulata. Masinile trec, o stropesc, soferii fluiera, o plesnesc peste fund, o intreaba cat ia pentru o felatie.

Andaa urca schiopatand spre crucea de piatra si saxofonul incepe sa planga.

Andaa Jazz