design interior de mai

acasă într-o după-amiază de weekend cu cod galben
în alpha o imagine de elefant nostalgic suspendat în miere
pe tentativa de suicid a unui surdu de la dna
mă suport greu
respir greu
printre antene şi realitatea care rupsese dinţii ferăstrăului electric
cumpărat special de la bricostore în vedera unor schimbări ieftine necesare
de design interior
- un scurt imbold pasional consumat la casa de marcat -
şi animal planet
atât de natural atât de simplu de inventat dantelării
de rădăcini puternice din care cresc
tulpini suave cu frunze flori şi lupi răpiţi de vulturi aurii din cuiburile lor
ah cât aş da să am chef să imaginez o conspiraţie
să mă ţină treaz măcar o noapte ceva romantic cu masoni şi temple
cu uşi secrete şi labirint subteran cu jurăminte
trădări din iubire şi
sacrificii supreme

low dose clomid

a scris pe pampers cu un marker mov
- nimic simbolic asta a găsit -
te părăsesc e criză nu te mai iubesc
nu e suficient mai mult n-a fost în stare
tocmai ploua mărunt era cod galben s-a gândit
uite ce rafinat galben cu mov şi plouă
pe scaun şalul ei din nepal mirosea a săpun
ele respirau regulat dincolo de uşă
el grăbea aerul gros dintre pereţi
era prins într-o tonă de miere
i-ar fi plăcut s-audă cum stropii bat în geam
să vadă cum fâlfâie în vântul vânăt pânzele ceresit
agăţate de blocul de vis-a-vis în curs de renovare
gorgona lui ontanu scuipând ciocanele uitate de muncitori pe schelă
să fulgere să trăsnească al dracului de tare
i-ar fi plăcut iar să-i înmugurească
oscioare în gingii ca celei mici
te părăsesc a scris
s-a lăsat singur
pe ea cu bebeloaica
ah cât le mai iubea

HPV – PMS “femeia iti da viata, barbatul te omoara”

O noapte nedormita. Afarisit si deprimat. De-ar da o ploaie…! Simt cum intru in spleenul canicular al calugarilor de pe Athos, dupa innodarea sforilor akediei. O noapte fara tantari, cu multe vorbe principiale, dispuse in polemica inteligenta, adica inutile. Nu am facut dragoste, iar pe intelesul tuturor nu ne-am futut. In schimb, Andaa m-a futut la cap cu istoria sacra a barbatului ucigator de femei, din preistorie pana astazi. Femeia cea sacrificata pentru ca neamul masculilor feroce sa infloreasca si, astfel, sa se inmulteasca numarul pungilor cu tacamuri de dinozaur din congelator si, peste milenii, rachete nucleare sa zboare in cer.
“Stiai ca in preistorie fetitele erau ucise dupa nastere?”
Nu inteleg ce vrea sa spuna si ridic din umeri. Imi pare rau ca a murit Michael Jackson. Cristoiu asteapta carul la Gagesti (Bravo Sorin Oancea! Un barbat destept stie sa se poarte cu un altul, mai destept…)

original brand cialis

“Stiai ca in preistorie fetitele erau ucise dupa nastere. Baietii erau pastrati si fetele omorate. Nu stiu cum as fi reactionat daca as fi nascut o fetita preistorica.”

Ce-mi plac mie intreberile care incep cu “Stiai ca…?”

Stiati ca dacii faceau sacrificii umane in templul de la Sarmizegetusa? Stiati! De preferat femei… Mda… Frumos!

Stiati ca Sofia, capitala Bulgariei, inseamna “intelepciune” in limba greaca?

Totul a inceput de la campania anti-HPV, in prima zi de PMS a Andei. Habar nu am avut ca barbatul este purtatorul virusului, iar femeia il ia si se imbolnaveste de cancer la colul uterin.

Andaa a hotarat sa fie femeie principial-nervoasa o noapte intreaga pentru ca a citit niste tampenii pe net cu niste tipi care faceau rugaciuni impotriva vaccinului anti-HPV si a femeilor care au avut mai mult de un partener sexual intr-o viata de femeie. Si, cum nu a gasit un sectant misogin ca sa-l traga de mustati, m-a prins la inghesuiala si a hotarat ca are nevoie de multe noduri la sforile ei. Akedia.

Daca am dat telefon la TELVERDE 08008-00008? Da, am dat. Saptamana viitoare mergem sa ne facem testul HPV. Daca sunt purtator, m-am nenorocit. Si asta doar pentru ca era prima zi de PMS a Andei.

Sfori cu noduri…  Saracii calugari tristi, in canicula Athosului

Gigi Becali sau cum se face o arestarea exemplar de prosteasca

Nu mai stiu daca Tataru se mai ocupa de imagina lui Basescu dar, odata ce EBA (un numar de masina) si l-a luat pentru campania electorala pe Tiess (cu tot cu semnaturile de independent ale lui Oprescu), se poate ca baiatul cu imaginea sa fi dat rasol pe undeva sau sa i se fi parut stofa prea ieftina. Cert este ca la o disperare, inlocuiesti un scoop cu un altul si, intre doua orgasme cu Andaa care nu a plecat in provincie cum se lauda, mai dai foc la cate o sinapsa, mai tragi o iarba de la Realitatea sau Antena 3 si halucinezi la amintirea viitoarelor alegeri. Se vede pe undeva vreun lider providential, a mai aparut vreun tatuc sau vreun tiran care sa dea cu barda in Fanarul postmodern? Niet. Geoana, linke a virgin, Crin like another one, Base, the mother fucker of all mother fuckers across Romania. Plictis mare.

Vox populi cere un conducator care sa semene cu ce se vede dimineata in oglinda de la baie, dupa o betie cu bere Bucegi si pisat pe colac, dar putintel mai destept si neaparat cu voce groasa. Cine are voce groasa acum? Crin nu are dosar si nu e cercetat de DNA, carevasazica nu a facut nici bani, nu e bun; Geoana danseaza vals de unul singur la chermezele partidului, carevasazica nu are voce groasa, iar Basescu trece prin prea multe porturi, carevasazica femeile ii vor veni de hac. Nu e rau sa ai femei, amantele tale sau amante ale altor amanti dar nu esti nebun sa le iei la meci, cu baietii, sa bei bere cu ele si sa spargi seminte in poala lor. Meciul e meci, fotbalul fotbal.

Si, cum a venit vara, peste toata nebunia trece-n zbor un fluturas care smulge firele din barba calugarilor sa ii poarte noroc la meciuri, iar acesta se numeste Gigi. Fireste ca nu am cum sa fiu in locul lui Base dar, daca as fi fost, nu cred ca as fi putut sa pun noaptea capul pe perna cu gandul ca cineva ar putea sa-l aresteze pe Becali, tocmai acum cand romanul nu are pe cine sa voteze, si, astfel, sa-l scoata de la naftalina. Stim cu totii cat de rapace sunt moliile primavara, mai ales intr-o lume a poliesterului. Cat de nebun poti fi sa dai apa la moara unui posibil lider al acestei tari de microbisti si cat de prost poate fi acesta sa nu aplice tactica victimizarii convingatoare cand, in locul Rolexului si al bratarii de aur, are o perche de catuse? Daca a fost o diversiune de-a lui Basescu?! Daca a fost o arestare exemplara?! O perdea de fum? Daca imaginea institutiilor statului este de tot rasu’-plansu’? Fireste!

Daca Becali isi joaca bine cartea, o sa fim curand o pajiste cu miei care vor suge la un licurici cu miros de lapte de oaie.
Si acum intreb: era chiar atat de secreta arhitectura vilei Ioanai Basescu ca sa ti se intunece minte in asa hal?

Pizde tinere – Sfintele antidepresive unde dragoste nu e. Nimic nu e.

Nu cred ca ati intalnit prea multi barbati care sa se trateze de depresie. Eu nu cunosc personal niciunul. Am auzit sau am citit despre cativa care au luat Seroxat, Zoloft sau Xanax dar ei sunt niste exceptii cu gura mare. Sexul puternic isi trateaza tristetile si disperarea cu vodca, pizda si prafuri. Cel mai bine cu pizda tanara. Aproape toti barbatii care isi permit anuleaza 30-40 de ani de viata cu o pizda tanara. Nu sunt misogin. Spun pizda pentru ca despre pizda este vorba. Nu la femeie si ce reprezinta ea ma refer. Ce barbat copt ati vazut voi ca isi lasa sau isi inseala nevasta cu o baba sau cu una de varsta lui? Niciunul. Toti vor copile. Nici nu conteaza prea mult daca sunt sau nu sunt frumoase. Important este sa fie tinere. Avem exemple peste tot, incepand cu VIP-urile romanesti. Basescu o arde cu Udrea (inteleg ca si cu Roberta, sefa de la camera Deputatilor), Petre Roman a lasat-o pe Mioara pentru Chifiriuc, Peter Imre e cu fata lui Melescanu, tinerica si ea, iar el mos, etc. pe afara, nu cred ca mai e nevoie sa amintesc marile scandaluri Clinton – Lewinsky sau guvernatorul Eliot Spitzer – prostituata numita Kristen.

Barbatii nu recunosc cu usurinta ca au un suflet in letargie, o viata fara sens, o erectie din ce in ce mai slaba. Depresia este apanajul femeilor, ele sunt responsabile cu dereglarile hormonale, cu umorile si panica batranetii. Cel putin, asa se spune. Dealtfel, chiar daca nu reusesc sa-mi conturez foarte clar latura feminina, varul meu Dan crede, cu tarie, ca iubirea mea pentru Andaa este doar incercarea mea disperata de a scapa de aceasta panica. Panica andropauzei.

Eu am luat pastile cu pumnul, inca de la 30 si ceva de ani. Nu am fost un adolescent emo, nu am fost introvert si trist, nu m-a interesat niciodata suicidul, decat ca obiect de studiu. Am fost mereu viu, viu, viu. Exuberant si extrovert, pasional, entuziast, gata oricand sa explodez la cea mai mica scanteie. Nu ma consider batran nici macar teoretic si nu cred ca m-a interesat vreodata ce an implinesc in fiecare iarna. Oricum, iernaticii astia sufera de sindromul Peter Pan, adica nu se coc la minte niciodata. Nu luati de buna aceasta informatie. Cred ca am citit-o undeva, pe net, in vreun zodiac.

Cand am cunoascut-o pe Andaa luam nu stiu ce substante care sa ma faca sa uit ca nu vreau nimic. Se prea poate ca panica batranetii sa iti faca o asa greata de viata, incat sa nu vrei nimic, sa nu ceri nimic, sa nu mananci nimic, sa nu bei nimic, sa nu futi nimic. Cred ca panica era ceea ce-mi lipsea, de fapt. Nu ma panicam, nu eram confuz, nu imi puneam intrebari, nici macar nu ma puteam enerva. Ce rost ar fi avut?! Nu mint si nu exagerez. Mi s-a dovedit, pe propria-mi piele, ca poti trai zile in sir, saptamani, luni, cu doua cani de cafea si doua pachete de tigari pe zi. Uneori, cate o gura de lapte care trecea cu greu de epiglota. Il inghiteam cu greutate ca pe un dumicat nemestecat. Pastila uriasa a instinctului de conservare. Asa ca, am inceput sa iau pastile.

Si, de atunci, tot iau, din timp in timp, pana voi reusi sa ma conving ca m-am nascut mort, descompus, pana ma voi obisnui cu ideea ca nimic important nu se va intampla cu mine si cu ceea ce cuprind cu ochii si ma voi culca linistit pe urechea bleaga. S-ar putea sa ma intereseze, totusi, ceva dar nu garantez. O calatorie intergalactica pe care sa o constientizez, o apoclaipsa foarte colorata, o intalnire de gradul trei sau pornirea reactorului nuclear care sa asigure energia definitiva a planetei. O cometa sau un asteroid cazand pe Palatul Parlamentului?

O intalnire de gradul III am avut, totusi. Cea cu Andaa. Si de aici, celelalte au urmat de la sine: calatoria intergalactica, reactorul nulear si iata si apocalipsa.

Nu nu ne-am despartit. Nu ne vom desparti niciodata. Nici pills nu mai iau. Reconfortant, nu?!

Andaa ma uraste pentru ca ma iubeste

Andaa ma iubeste. Cat am stat la 2 Mai nu am auzit tipat de pescarus. Uneori, ghiceam, in larg, dansul somptuos al meduzelor. Imi imaginam invazie de Nomura in Marea Neagra, oualele lor aruncate in valuri intr-un ultim orgasm diperat dar nici urma de tipat de pescarus nu am auzit. Andaa mi-a spus ca ma iubeste. Te iubesc total, macar de asta sa fii absolut sigur. Nu stiu ce va fi maine, daca mai vin sau raman, daca o sa ma imbat sau ma duc dracului, dar sa stii clar, absolut sigur, ca te iubesc cum n-am iubit niciodata pe nimeni. Si mai stiu ceva, ca nu mai imi trebuie iubire, in veci. Astazi am auzit pescarusi deasupra Bucurestiului. Mai précis prin Voluntari. Treceam pe langa un camp plin de berze – cred ca erau vreo 30 – si auzeam pescarusii, cum se chemau unul pe altul. M-a cuprins o sfarseala terminala. Andaa mi-a spus ca ma iubeste ingrozitor de mult si abia acum se simte, cu adevarat, in terminal. Sunt din ce in ce mai convins ca mai are doar putin de tot sa inceapa sa ma urasca pentru ca ma iubeste atat de mult. Stiti si voi ca poti uri pe cineva tocmai pentru ca il iubesti. Ea spune ca nu ma va uri niciodata. Nici macar nu conteaza asta. Tot ce vreau e sa se intoarca la mine. Oare va veni?

Din sangiurile 01 si AB4

Care este pluralul sangelui? Ea s-a intrupat de la Duhul Sfant si din preacuratele sangiuri ale unei fecioare care a ramas grea dupa ce a adormit beata in closetul de langa bufetul garii. Nu, nu are plural. Sangele e luat de-a valma si purtat prin regnuri precum aerul mangaie piatra, indoaie cel mai gros sequoia, impinge epiglota trasand sarcini clare amneziei celulelor. Euglena nu are sange. Poate, peste milioane de ani, ea va putea fi stramosul unui tovaras de-al meu pe care il voi speria in fiecare noapte, pana imi va construi o piramida numai a mea, chiar daca in cateva alte sute de ani. Dar nu cu varful in sus, spre ceea ce noi numim acum cer. In jos. O piramida goala, cu varful inflacarat de magma. Sangele. Se scurge in pamant inainte de fiecare victorie. Pana sa zicem “oa” s-a si transformat in diverse ierburi care ies din pamant in pofida iubirii acestuia pentru ele. Ma opresc aici pentru ca vad ca

ma privesti cu atentie. Ai pupilele marite ca dupa un drog moale (ti-a fost mereu teama de drogurile tari). Iti simt pana si firisoarele aspre de par din smocurile urechilor ascutite. Sunt un om bun. Asa imi spune Andaa. Cu toate astea, nu iti voi explica, decat pe scurt, de ce poarta asta nu se deschide cu cheie de yala, dar cu iarba fiarelor. Pentru ca este o poarta, omule. A gate. Nu o usa de apartament de bloc confort 1 sporit, cu sau fara amenajari interioare. Usile se deschid cu chei, usitele cu licori, usile glisante cu senzori, iar portile cu iarba fiarelor.

Andaa mi-a zis: “imagineaza-ti un camionagiu de TIR, la o rascruce prin Siberia, tragand o laba deloc scurta, elaborata, in cabina aproape inghetata, cu ochii la iconita care penduleaza atarnata de oglinda retrovizoare”. Cine e in icoana, omule? Nu prea se mai vede. Hartia a fost albita de soare, batuta de vanturi, stropita de bere, scorojita de dorul de nevasta. Poate sa fi fost fecioara, poate pruncul. Dar nu se mai vede absolut nimic. La o rascruce alba, fara indicatoare, undeva in Siberia sau poate in Alaska, un camionagiu in pana prostului, facea ultima laba “au revoire tristesse”, cu gandul la vehiculul perfect care il va purta intr-un loc de verdeata. Flori de import, fragile, pentru florariile de lux din capitala.

Fiule, ai pacatuit prin malahie uitandu-te la Duhul Sfant!
Am pacatuit, parinte! Ma caiesc. Dar nu se mai vedea nimic in icoana…
Bine, lasa, esti iertat. Ia canistrele din spate si vezi ca dupa maldarul ala de zapada e o benzinarie.
Si n-o sa mor, parinte?
Ba o sa mori, fiule…
Cand?
Ei, asta-i buna! Dar cine crezi ca ma aflu? Sunt si eu un biet absolvent al facultatii de teologie-litere din Targoviste, nu oracolul din Delfi.
Am fost si eu in Targoviste. In tranzit…
Si eu tot in tranzit. Hai, te du la benzinarie, ca se face coada si o sa-ti inghete turloaiele.
Dar nu pot sa ma ridic. Am amortit aici…
E de la… stii tu.
De la Duhul Sfant?
Bravo, ma! Cum de la Duhul Sfant? E de la laba… Doamne, iarta-ma!
M-a paralizat laba, parinte?

Pe camionagiu il paralizase frica. Parintele i-a zis sa se ridice si s-a ridicat, i-a mai zis “mergi” si a mers, a incheiat cu “minunea asta e de la Dumnezeu, fiule” si a plecat in treaba lui, dupa ce si-a pus o pereche de ochelari de soare, ca avea fotofobie si nu suporta lumina puternica a soarelui pe albeata zapezii. La benziaria de dincolo de maldarul de zapada, tanarul obez cu floare alba in piept facea plinul unui Logan alb cu garoafe albe lipite pe portiere. Mireasa fuma o tigara langa masina, cum nu ar fi trebuit sa procedeze intr-o benzinarie, iar preotul ii explica ceva razand si gesticuland, cu ochelarii de soare pe varful nasului. Parintele negru in marea cea alba.

Andaa ar fi putut continua:
Ea, mireasa, ar fi trebuit sa stie ca, la un moment dat, ar putea urma dezghetul si, intr-un gest de curatenie, ar fi trebuit sa arunce mucul aprins in baltoaca de benzina fara plumb adunata langa pompa.
Imaginati-va spectacolul uluitor al exploziei. Flacarile inalte topind tone de zapada in pustietate. Fiecare pompa cu propriul ei zgomot asurzitor. Maini si picioare insangerate zburand catre ceea ce noi numim cer. Si, plutind pe deasupra, valul inrosit de mireasa care s-ar fi asternut lin pe ruinele acelei lumi miraculoase la care ar fi trebuit sa-si faca plinul Duhul Sfant.

Mi-ai promis ca voi fi iertat, parinte.
Ai fost iertat, fiule. Si eu am fost iertat. Toti vom fi iertati, pentru ca toti vom fi uitati. Iar cei care nu ne vor uita vor fi iertati si ei, la un moment dat, iar noi uitati din nou, cu aceasta ocazie, si asa mai departe…
Cum e in ceruri, parinte?
Cum ai vrea sa-ti raspund la asemenea intrebare prosteasca, fiule?! Uita-te pe Discovery daca vrei sa afli! Eu abia ca m-am dus pana la Sofia. Si asta, inainte de revolutie… Nu pot sa zic ca a fost grozav.

Andaa: a vrut sa nu-i mai fie frica. A vrut sa fie fericit. Imagineaza-ti cum un depresiv urmeaza sa se sinucida cu antidepresive…

Rabdare, omule! Cum sa poti face un pas asa de mare cu niste picioare atat de scurte? De ce ai arunca un muc aprins intr-o balta de petrol?! Prostii…

Caminoagiul cauta un post de radio. In cabina e din ce in ce mai frig. Bateria camionului e pe duca. O va tine minte pentru asta si nu o va ierta. Dincolo de maldarul de zapada e tot zapada. Alba, imaculata, in bataia soarelui puternic de iarna. Pana si el stie ce e fata morgana. Un miraj, o inchipuire a mintilor, o vedenie, o, o… naluca. Ceva ce crezi ca e dar nu exista. Ceva ce-ti place sa crezi ca te poate salva dar nu te salveaza. Ceva ce iti da speranta sa mergi mai departe, si mai departe, cu ultimele puteri.. La radio a dat de puicutele alea doua, lesbienele de la Tatoo. Le stie si pe ele. Le-a ascultat deseori in drumul lui. Un camionagiu stie formatii de muzica, chestii politice, cine pe cine a mai omorat, de-astea… Stie ca trebuie, vrea nu vrea, sa ajunga la loc cu verdeata, la loc cu flori. La marile sere, cea mai mare corporatie internationala de sere, etc.. Asa scrie pe foaia de parcurs. Dar acum nu mai are motorina. A facut pana prostului. A fost sarac cu duhul. A lui va fi imparatia zapezii. Glumet parintele. Amin.

Pe cabina cade din cer un buchet de mireasa. Crini imperiali in fustita de tull inrosit.

Sa fie buchetul asta un semn, parinte?
E un semn dumnezeiesc, fiule. Anul asta iti vei pune cununiile.
Da’ sunt insurat de 28 de ani…
Atunci, nu stiu ce sa zic… Daca buchetul avea si lumanare aprinsa in mijloc, era semn ca imi dadeai ortul.
Iar mi-au amortit picioarele, parinte…
Hai, mai, c-am glumit, ce dracu’… Unde-ai vazut tu buchet cu lumanare aprinsa in mijloc?
Cum unde? La cununie, la botez…
Nu mai poate sa faca omu’ o gluma cu voi ca o si luati de buna. Hai, amin, ca am grabesc!
Amin!

Nici sangerete nu are un plural plauzibil, nici chiar in acest tinut al vampirilor. Pe mine digestia barbara nu ma mai intereseaza de mult timp. Am crescut, m-am facut mare. Iar tu, omule, uite care e treaba: explozia se pregateste cu migala, bomba se aseaza la temelie, iar temelia piramidei de dincolo de poarta e un concept rasturnat. Ai de deschis usa, intai. Mergi si gaseste iarba fiarelor, nu mai papa banii contribuabililor la chicken.

Kamelot – “Rule the World” SPV USA

Muisti si muiste / Muistul patetic (II)

Andaa mea si-a facut un nou obicei de a intra in casa. Ii e lene sa scoata cheia sa deschida si, cum iarba fiarelor s-a ofilit inainte sa o puna la presat in Cotidianul, intre articolul lui Sutu si alte tampanii care apar prin ziare, se da cativa pasi inapoi, isi ia avant si se arunca in usa pana o darama, moment de la care tot ce se intampla in garsoniera este “spectacol la liber” pentru vecini, doamna administrator, care apare de fiecare data cu acelsi refren (“cand imi citit si mie apele?”) si ceilalti locuitori ai universului, fara deosebire de sex, planeta muma, rasa sau orientare cosmico-religioasa. Cel mai interesant este CUM se arunca Andaa in usa. In niciun caz cu umarul sau soldul, sau alte parti mai greu vatamabile ale trupului ei fragil. Se arunca cu fata, in plin, cu mainile desfacute, parul despletit si pieptul inainte, ca intr-o imbratisare a ceea ce ar putea fi dincolo, netinand cont de PAL-ul grosolan sau furnirul scorojit. Este perioada ei de gratie in care nimeni nu o poate convinge ca nu va fi in stare sa treaca prin materie solida fara sa se vatameze sau fara cheia potrivita (ea nefiind invatata, inca, cu sculele patrunzatoare sau gauritoare, fie ac de cusut, vibrator sau pickhummer).

La inceput i-am sters sangele si am pansat-o, dupa ce i-am tinut morala vreo ora, timp in care ea ma mangaia si ma lua de gat si ma saruta si ma tragea de par (adica, nu o interesa deloc morala mea), i-am bandajat ranile, i-am bandajat ranile, dragi cititori, si i le-am sarutat de cate ori i-am schimbat pansamentele. De fiecare data s-a vindecat frumos, fara cicatrici, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum lumea din jur a fost, este si va fi un spatiu fluid, mobilele sunt moi si pufoase, iar casele cu peretii de voaluri transparente nu ar avea niciodata nevoie de usi.

Ieri, a avut iar o tentativa de a da spargere la amarata aia de usa manjita cu vopsea beige de ulei, de cel putin 10 ani. Stiu ca a facut fobie la pereti si usi inchise si, de cate ori vede una, incep sa o doara toate organele, ca si cum impactul tocmai s-a infaptuit, asa ca ma grabesc sa scot repede cheia, descui, o iau in brate si sar pragul cu ea in brate, dupa care o arunc in patul care scartaie lung din arcurile lui greu incercate si oarecum ruginite de la transpiratie. Glumesc si o intreb ce pozitie prefera pentru coit, ea se supara din cauza “coitului”, eu ma supar ca se preface ca nu pricepe mica mea tentativa de gluma, ea imi reproseaza ca e satula de umorul de limbaj al grosolanului de Nelu Peiu, asa ca se lipseste de al meu si, asa, din una in alta, iar am ajuns pe site-ul ala literar unde Andaa are clienti vechi carora le aplica periodic cataplasme cu urzica vie pe chelii “ca remediu pentru caderea parului si inactivitatea creierului”, zice ea.

“Ce sa-i mai scriu batranului patetic?!”, intreaba ea retoric, zambind in coltul gurii. “Iar se ia de tine, de mine, pe mama a facut-o naparca, pe tata lichea…”. Eu rad si ii amintesc ca piesa aia trebuie terminata in doua zile, ca afara sunt exact atatea grade ca in Barbados dupa ploaie si ii promit ca, daca il lasa dracului in pace sa mai respire si el, ii vom trimite batranului muist, de ziua lui, un animal gonflabil din magazinul ei virtual, “sa se veseleasca si el la o bere cu amicii pe care nu-i va avea niciodata (bere pe care tot amicii o vor plati, fireste)”. Andei i-a intrat in cap sa-i trimita astuia un vibrator sau un ham sau mai stiu si eu ce jucarea erotica “care sa-l gadile la prostata”. Nu m-ar supara sa cumpar produsul, mai ales ca astea de pe www.amorshop.ro sunt lasate special de Andaa mai ieftine, dar stiu ca puslamaua aia batrana si zgarcita le va vinde direct din tipla, fara sa se bucure de ele si atunci, a quoi bon sa-i umflu eu buzunarele?! Ma enerveaza ca Andaa pierde vremea cu el, asmutindu-l si enervandu-l. Stiu ca pentru ea e o mare distractie sa il puna pe jar si ca ii asteapta cu nerbadare reactia, in privirile avide ale celorlalti spectatori (membri ai site-ului) care, cu mici exceptii, tac malc, dupa care ii scriu ei pe mess ca sa o felicite “ce bine i-a tras-o mahalagiului” si sa impartaseasca cu ea hohotul de ras. Si-l imagineaza spumegand de furie, dand explicatii peste explicatii, inventand replici cat mai veridice, de parca i-ar pasa cuiva de onoarea lui de familist. Stie si el, amaratul, ca nu e decat un muist batran si patetic, la sfarsit de cariera sexuala, ca se duce dracului totul cat de curand, ca pe Andaa nu o va putea avea vreodata in viata, oricat se va stradui, orice ar inventa. Si asta nu pentru ca ea ar fi mai desteapta, mai frumoasa sau mai bogata, dar pentru ca ea este TANARA. Este la inceput de drum, in fata unei usi pentru care nu are nevoie de cheie sa o descuie pentru ca o poate scoate din tatani cu propriul trup, fara sa-i ramana cicatrici.

I-am smuls Andei laptopul din mana, i-am schimbat iar parola de acces pe site-ul cu pricina si am intrat pe Scenarista sa citesc comentariilem la ultimul text, dupa reprosul ei care m-a lovit adanc “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa urasti pe cineva cu adevarat”, de parca mi-ar fi spus: “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa iubesti pe cineva cu adevarat”.

- Hai la treaba, i-am zis. Iubirea trece prin stomac. Daca vrei la mare, treci la Actul IV…

Muisti si muiste / Muistul poetic (I)

Sunt pe cale sa revolutionez arta jucariilor erotice. Voi inventa un vibrator in stare flasca – la nivel de macaroana fiarta – care sa intre in erectie la contactul cu mucoasa bucala. Un vibrator care sa ti se scoale in gura, sa il simti cum creste, cum se intareste si se ingroasa si explodeaza semet in valuri de sperma inundandu-ti gatul, stomacul si intestinele. Sperma in sange, mes amis… Ce poate fi mai fatal si mai vital ?! Protototipul i-l voi darui bunului meu amic Ionel Meiu. Ionel e poet si om civilizat. Eu l-am numit mereu Nelu, asa cum ii zic parintii si vecinii. La inceput nu i-a placut. Nelu nu e nume de poet, mi-a zis cu amaraciune, blamandu-si nasa lipsita de imaginatie. “Mai bine ma botezau Ion. E un nume puternic si percutant”. dar cum, pentru mine, pana si Iliescu e tot “nea Nelu” si, vorba aia, a fost presedintele unei tarii, de ce n-ar fi Nelu si poetul Ionel Meiu ?! Cuminte, cuminte, tata bun si sot exemplar. Are casa de lemn model pe plus unu si multe frustrari. Intre noi fie vorba, este un nemernic libidinos si misogin, suparat pe lume si lipsit total de caracter. O sa vedeti de ce. Cert este ca nu auzi niciodata din gura lui un cuvant “urat”. Este exact stilul de mascul cu mari probleme erectile care nu mai poate dar tace cand le face, dupa care merge la cumparaturi cu bani numarati, curata ceapa pentru ciorba nevestei pe care nu-mi mai amintesc precis cum o alinta (cred ca Mami sau asa ceva…), dupa care isi sufleca manecile camasii chinezesti de piele si intra pe internet la agatat idioate. Fireste ca sunt mii de idioate de agatat asa cum sunt si milioane de idioti gata sa intre intr-o romanta curata ca lacrima care sa se transforme, de la a doua intalnire, intr-un futai pe cinste intr-un veceu public sau in vreo garsoniera sordida, fara flori si sampanie, fara pre si postludiu. Aproape toti poeti de net, surrealisti ai viselor cu polutii nocturne peste vremea majoratului, destul de mult catre cea a andro si menopauzei.

Fireste ca Ionel Meiu, amicul meu, sau, mai bine zis, fostul meu amic, e nefericit si singur, chiar daca insurat cu Mami, sau asa ceva. Munceste de mic si scrie poezii pentru a-si rezolva dramele metafizice. Uneori le dedica duducilor internaute ranjind satisfacut la monitor. Se vede in el de lucios ce e. I-l sterge mereu mami de praf cu servetel de masa inmuiat in spirt medicinal. Pe ea n-o intereseaza prostiile astea. Stie ca barbatul ei a avut liber la banii pentru un ISBN chiar daca nu pricepe prea bine ce dracu e ala, numai ca il vede materializat in teancuri de volume cu aceeasi coperta, sub patul conjugal si il vizualizeaza, uneori, la cate o zi de nastere, cand teancul se mai micsoareaza cu o carte. Cate o ora, pe putin, sta poetul Nelu cu pixul in gura gandindu-se ce dedicatie sa mazgaleasca pe carte. Rasufla usurat cand gaseste citatul potrivit pentru categoriile sociala si de venit ale sarbatoritului. De cele mai multe ori, citeaza un filosof mai putin celebru ca sa dea impresia ca si pana pe astia ii citeste (ailalti sunt fumati din generala, odata cu Alice in tara minunilor si Cuore… Poetul Ionel nu se fute chiar daca ar vrea sa faca dragoste. El nu da muie chiar daca ar vrea sa i se suga pula. El se fute singur in gura si uita ca a facut-o ca sa nu se sinucida de rusine. E un fel de caine al carui stapan este tot el. Pana la Victorieni nu era o problema sa iei muie sau sa defeci in piata publica si sa o recunosti fata de mama, prieteni si preot. Puteai sa te futi si sa o si spui clar, fara jena. Acelasi sex in celalalt sex, nimic mai abject sau mai minunat ca acum sau ca maine. Catacombele erau pline de perechi ecvestre. Se inghesuiau prin tuneluri, se tranteau in firidele cimitirele suspendate, faceau praf scheletele cuminti. Se auzeau cum le trosneau oasele. Oasele vii si oasele moarte. Ei se futeau si oasele scartiau sub gemete si gafaieli. Sperma curgea pe la colturile gurilor, se rafata in pavilionul urechilor, urmarea linia gatului nespalat de luni de zile, infunda narile. Proteina pura ingurgitata in orgasm lung, nechezat. Azi nu mai poti lua sau da muie fara sa-ti fie rusine. Este mai suplu si mai elegant sa faci felatie sau sex oral. Muia e interzisa de toate vocabularele lumii noi, de morala, de dictionare si invatamantul primar sau/si ministerul sanatatii. Eu dau si iau muie. Uneori imi place, alteori ii place Andei si mie mai putin. Dau si iau muie dar niciodata nu am fost muist. In schimb, am intalnit muisti si muiste. Am intalnit muisti labagii care-si sug pula toata ziua din diverse motive. Nu o fac la lumina soarelui. Se inchid in pivnita, chiar daca sunt singuri acasa, si nu raman langa usa. Merg cat mai in spate, cat mai in colt, printre borcane de muraturi si damigene cu vin acru si se apleca. Se apleaca pana intepenesc cu propria pula in gura.

Ionel Meiu reuseste asta aproape zilnic. Trece cu greutate de crizele de lumbago dar nu se lasa. I-a intrat in cap ca daca isi suge pula vine muza si-l blagosloveste cu inspiratie poetica geniala. Am aflat asta despre el de curand. Nelu Meiu isi scoate al doilea voulum de poezii. M-a rugat sa-i fac o coperta pentru el. I-am facut-o fireste, gratis, ca de-aia suntem amici. Uneori, ma gandesc ca, daca tot suntem amici, ar fi trebuit nu numai sa ma plateasca dar sa-mi dea chiar mai mult pe coperta. Interesanta chestia asta cu “esti prietenul meu, doar n-o sa-mi iei bani…”. am pornit spre el cu CD-ul pregatit, doar sa-l dea la tipar. Maine va scriu ce mi-au vazut ochisorii in pivnita aluia… Va spun ca sigur exista nu numai oameni-lupi dar si oameni-caini care se transforma in oameni-porci.

va urma

Celula calugarita, planeta clipa

Ma cheama, ma cere, ma doreste, ma uraste. Cu siguranta ma uraste. Asa cum urasti un nou rid, vergeturile sau firele de par alb. Ura adanca si definitiva pentru tot ce pare irecuperabil. Tu si cu mine ne privim prin aceeasi oglida cu doua fete. Ridici mana dreapta, o ridic pe stanga, te strambi, zambesc, plangi, rad. Oglinda se chirceste de durere sau de mare fericire la fiecare ridicare a buzei de sus, la fiecare deschidere a pleoapelor noastre. Trecem prin ea ingemanati ca prin propria noastra holograma. M-as bucura sa intelegi ce scriu aici. Te-ar ajuta sa scoti din dulap salul verde de matase si sa acoperi partea ta de oglinda. Din stratul de argint poti modela o pereche de catuse pe care sa le tii mereu in sertarul de la noptiera, alaturi de vibrator si crema de noapte. Sa le tii acolo si sa le privesti uneori si, apoi, sa cercetezi incheieturile mainilor, curate si netede, fara urme, fara vanatai, fara cicatrici. Apoi, sa privesti iar catusele si sa razi. Sa te bucuri ca nu te mai supara ca nu le mai poti folosi. Daca intelegi ce scriu eu aici… Mai trebuie sa stii ca mereu la masa numarul 13 nu inseamna ‘’mereu’’. Inseamna o permanenta relativa a tesuturilor. ‘’Mereu’’ inseamna atat cat ne mai suporta celula inlauntrul ei. Ea ne scuipa, ne omoara dupa ce ne-a futut. Noi o reproducem si ea ne omoara. Celula calugarita, sa o ia dracu’. Dreptate e asta ?! Asa ca fiecare clipa e permanenta si definitiva, o planeta cu nucleu propriu, cu oceane si biosfera. Big-Bang si clipele se nasc puzderie, ding-dong si incepe un alt act. Alta piesa, alti actori, acelasi regizor. Esti un actor, sunt un actor, e o actrita. Nici macar intr-un triunghi erotic. Dispusi in linie dreapta, doar foarte putin curbata, atat cat eu sa te pot vedea din profil de cate ori imi doresc. Stiu ca ma chemi, ma ceri, ma doresti, ma urasti. Urasti un actor de la masa numarul 14 care priveste marea. Uite ! sa zicem ca esti pe plaja, pana sa-ti atinga valul talpile si o privesti, privesti marea, zic. Cativa centimentri va despart. Te intorci si privesti marea care e acum in spatele tau. Zeci de kilometri intre tine si ea. Nu intelegi ? Nu intelegi unde a fost eroarea, daca a fost vreuna si daca ea poate fi reparata. Nu intelegi ca perfectiunea este doar un concept, ca noi-insine suntem proiectati eronat. Dar, mai ales, nu intelegi ca aici nu exista invingator si invins. Exista doar fericit si nefericit. E mai bine acum ?! Stiu ca nu e. Stiu cum e sa nu fie mai bine. Hai sa ramana secretul nostru, mai ales ca azi am aflat un alt mare secret. Si anume, ca, la ora actuala, problemele din Bucuresti sunt traficu’. Atata amar de ani am trait fara sa ma lumineze cineva asa de minunat cum o face Vanghelie. Ai zambit ?! Spune-mi… Vreau sa zambesti. Stii, doar soarta supernovelor. Celulele mor.

Andaa si sexul ei ROGVAIV

Ma uit in sexul Andei cu lanterna mea Garrity de care nu ma despart niciodata. Un tub metalic finisat magistral, de dimensiunile unui falus marisor. O port mereu cu mine, asa cum alti barbati tin cu ei pieptenul, unghiera, tabachera sau sisul. Recunosc ca am stat sa ma gandesc daca sa scriu «sex» sau «pizda». Cam ce ar zice Andaa, cam ce parere ar avea Ileana, cam cum ar reactiona mama, cam ce vei gandi tu, cititorule si ce ai alege ?! «Sex» sau «pizda» ? Continue reading