Gandesc, deci exprim

“Nu ma intimideaza latura masculina a femeilor, ci sensibilitatea feminitatii lor”

“Daca frumusetea unei femei s-ar rezuma la armonia trasaturilor, culoarea buzelor si stralucirea ochilor, barbatii orbi ar fi cei mai nefericiti oameni”

kamagra online with next day shipping

“Cei mai multi dintre noi ne sacrificam pentru ceilalti nu din altruism sau din necesitate, ci din vanitate”

“Cuvantul… Cate intelesuri poate avea un simplu cuvant, cand il urli, il rostesti raspicat sau il soptesti cu dulceata in urechea potrivita”

foto Ilya Letuchev

foto: Ilya Letuchev

overwhelmed black hole

nu sunt aici. cineva imi e martor. cineva care nu este acolo. cumplit de singur sunt fara mine alaturi. eram ultimul care trebuia sa ma paraseasca, ultimul in care mai aveam incredere, ca in ultimul patriot planetar. nu pot decat sa banuiesc ca am murit sau am amnezie. pipai in jur si nu dau de mine. nu am murit, m-am ratacit. nu am mai gasit drumul spre casa. celula este uscata, inerta, are o lipsa de culoare care ii da o oarecare noblete, ca o crema de buna calitate, fara gust, fara miros, fara odor, fara odor.

nu mai sunt aici si nici macar in apropiere. pe fotoliul rece imbracat in piele de vaca s-a adancit o lipsa. e rece, semn ca parasirea e lipsita de propria-i memorie. e adanca, semn ca lipsa e grea, coplesitoare.

online purchase viagra

clomid male

niciodata nu m-am simtit mai parasit de mine-insumi ca acum. si asta este un semn. semnul apropierii de marea parasire, de marea crapelnita. am vrut sa evit referinta dar nu-mi pasa nici de asta atat timp cat sunt plecat din mine atat de departe. cine ma poate condamna pentru calofilie intr-o lege daca acea legea nu ma atinge? acum, departe si definitiv capata aceeasi semnificatie.

nu m-am gandit niciodata ca golul poate fi atat de coplesitor. am banuit eu ca fiecare ducem cu noi propria gaura neagra. e cert ca nu m-am parasit. m-am inghitit si m-am consumat pana nu am mai existat.

design interior de mai

acasă într-o după-amiază de weekend cu cod galben
în alpha o imagine de elefant nostalgic suspendat în miere
pe tentativa de suicid a unui surdu de la dna
mă suport greu
respir greu
printre antene şi realitatea care rupsese dinţii ferăstrăului electric
cumpărat special de la bricostore în vedera unor schimbări ieftine necesare
de design interior
- un scurt imbold pasional consumat la casa de marcat -
şi animal planet
atât de natural atât de simplu de inventat dantelării
de rădăcini puternice din care cresc
tulpini suave cu frunze flori şi lupi răpiţi de vulturi aurii din cuiburile lor
ah cât aş da să am chef să imaginez o conspiraţie
să mă ţină treaz măcar o noapte ceva romantic cu masoni şi temple
cu uşi secrete şi labirint subteran cu jurăminte
trădări din iubire şi
sacrificii supreme

low dose clomid

a scris pe pampers cu un marker mov
- nimic simbolic asta a găsit -
te părăsesc e criză nu te mai iubesc
nu e suficient mai mult n-a fost în stare
tocmai ploua mărunt era cod galben s-a gândit
uite ce rafinat galben cu mov şi plouă
pe scaun şalul ei din nepal mirosea a săpun
ele respirau regulat dincolo de uşă
el grăbea aerul gros dintre pereţi
era prins într-o tonă de miere
i-ar fi plăcut s-audă cum stropii bat în geam
să vadă cum fâlfâie în vântul vânăt pânzele ceresit
agăţate de blocul de vis-a-vis în curs de renovare
gorgona lui ontanu scuipând ciocanele uitate de muncitori pe schelă
să fulgere să trăsnească al dracului de tare
i-ar fi plăcut iar să-i înmugurească
oscioare în gingii ca celei mici
te părăsesc a scris
s-a lăsat singur
pe ea cu bebeloaica
ah cât le mai iubea

In doliu pentru Teo Trandafir – Faust Revival

“Dear friend, all theory is gray, And green the golden tree of life.”
Mephistopheles

canadian levitra

viagra cheap free shipping

 
Nu a fost dragoste la prima vedere. As fi magar sa imi arog macar o boare de vant din vreun uragan afectiv. Am iubit-o in timp, incet, calcand apasat pe cararile fauviste ale Antenei si PROTVului. Un timp am uitat-o si alt timp mi-am amintit-o zambind si ciripind. I-am acordat o medalie de vasc jumatate uscat si o coroana din rotite de ceas vechi si bile de sticla colorate. Nu mai tin minte daca imi sugeam degetul cand o urmaream transformandu-se, ca un personaj reusit de scenariu, dar stiu sigur ca ne bucuram impreuna pentru fiecare kilogram in minus al ei si pentru fiecare minut fara plictis al meu.

Teo Trandafir nu a fost subiectul orgasmului meu sexual si a fost, deseori, motivul orgasmului meu intelectual. Ma fericeau sinapsele ei electrice si prezenta de spirit. Niciodata nu am vazut-o atat de incurcata ca ieri. Am avut o strangere de inima in momentul in care au inceput sa i se rostogoleasca dintre buze punctele de suspensie. Fireste ca o cunoastea pe Liliana Minca, “dar numai personal”.

Teo Trandafir a intrat in moarte clinica, eu am intrat in doliu. Nu stiu daca am rabdare sa o astept in aura luminitei de la capatul tunelului. Nu stiu daca  Mircea va avea. Sunt convins ca si eu si el ne-am fi gandit o vreme indelungata daca sa-i donam un rinichi, in caz ca ea ar fi avut nevoie.

Nu trebuia sa spuna ca e candidata PDL-ului la Camera Deputatilor în Colegiul 19, pentru ca iubeste copiii prea mult. E mult prea faustian.

Charles Bukowski – An Almost Made Up Poem

An Almost Made Up Poem

I see you drinking at a fountain with tiny
blue hands, no, your hands are not tiny
they are small, and the fountain is in France
where you wrote me that last letter and
I answered and never heard from you again.
you used to write insane poems about
ANGELS AND GOD, all in upper case, and you
knew famous artists and most of them
were your lovers, and I wrote back, it’ all right,
go ahead, enter their lives, I’ not jealous
because we’ never met. we got close once in
New Orleans, one half block, but never met, never
touched. so you went with the famous and wrote
about the famous, and, of course, what you found out
is that the famous are worried about
their fame –– not the beautiful young girl in bed
with them, who gives them that, and then awakens
in the morning to write upper case poems about
ANGELS AND GOD. we know God is dead, they’ told
us, but listening to you I wasn’ sure. maybe
it was the upper case. you were one of the
best female poets and I told the publishers,
editors, “ her, print her, she’ mad but she’
magic. there’ no lie in her fire.” I loved you
like a man loves a woman he never touches, only
writes to, keeps little photographs of. I would have
loved you more if I had sat in a small room rolling a
cigarette and listened to you piss in the bathroom,
but that didn’ happen. your letters got sadder.
your lovers betrayed you. kid, I wrote back, all
lovers betray. it didn’ help. you said
you had a crying bench and it was by a bridge and
the bridge was over a river and you sat on the crying
bench every night and wept for the lovers who had
hurt and forgotten you. I wrote back but never
heard again. a friend wrote me of your suicide
3 or 4 months after it happened. if I had met you
I would probably have been unfair to you or you
to me. it was best like this.

cheap viagra without prescription usa

prednisone for sale