Pe Natasa nu as apela-o niciodata cu “Bai, gagico!”. Mi se pare fortat provincial, ostentativ macho. Atat am vrut sa stiti.

Aaa… si mi-as mai dori sa fiu muzul ei. Sa-mi scrie poezii cu dedicatie, sa-mi aduca flori si praline belgiene de la Triangle d’Or, sa ma astepte ore in sir la Mon Cheri, iar eu sa uit sa o anunt ca nu pot sa vin, sa se bata pentru mine. Nu va fi in stare sa faca asta. As pune-o in postura de samurai, iar ea este invatata sa fie gheisha. E atat de simplu sa fii gheisha. cateva miscari mici si cateva acorduri de harpa.