Sa murim brusc si cu mare placere !

Ipocrita lumea in care traim. Ma uit pe dosul pachetelor de tigari si vad plamanii aia dezgoliti si negri, cancere la esofag si alte variante de a muri “lent si dureros”. Este optiunea ta. Alege si astepta cuminte Apocalipsa personala. Doar un penis flasc nu am vazut, inca. Parca si avertismentul asta exista. Impotenta, o alta optiune de a muri la fel de lent si dureros. Nu ti se mai scoala, de ce dracului sa mai traiesti?! Nu mai ai entuziasm, mori! Nimic nu mai are sens, de ce sa prelungesti nonsensul?! Neputinta in fata viciului de a ramane imobilizat. Ridica-te si mergi! Nu mai fuma, nu mai bea, nu te mai droga! De-ar fi asa de simplu! Pe sticlele blue label, alea cu vodca imputita, nu a lipit nimeni o eticheta cu “ai grija de ficat, de minte, inima si omul pe care il iubesti!”. Ti se da voie sa alegi o moarte, a ta sau a altuia, la vedere, iti e scris negru pe alb, cu poze color si indicatii cu sageti, ca pentru analfabeti. Uneori, ma gandesc cam cum i-as alinia pe toti traficantii de moarte si i-as pune la zid. Mi-ar trebui o vesnicie sa le trag la toti un glont intre ochi, poate as accepta si vesnicia, numai pentru o curatenie generala ca la carte. Fara ura, fara patima. Sa ramana locul curat si, macar cateva generatii sa creasca fara malformatii, fara duhoartea tatilor betivi, fara fiice inmormantate in rochie de mireasa, dupa o supradoza. Nu am avut prieteni drogati. Andaa a avut. Acum ingrasa viermii si imbogateste industria farmaceutica sau, in cel mai fericit caz, curata alambicul pentru inca un rand de parinti care, la randul lor, vor deveni dependenti de anitdepresive sau de alcool. Poate cineva uita ca i-a murit copilul de supradoza sau de ciroza alcoolica? Exista vreun parinte care sa se poate ierta pentru faptul ca nu a avut grija sa lipeasca, pentru copilul lui, o eticheta-avertisment pe lumea asta a viciului vandut cu tonele? Sunt fumator. Pot alege sa nu mai fumez, sa nu accept “o moarte lenta si dureroasa”, sa prefer un accident de masina, un inec sau o bataie cu tiganii din Ferentari, sau din piata Chiliei, sau din Bronx. Pot alege chiar sinuciderea. Pot sa ma spanzur de lustra sau de clanta, ca sotul unei foste colege de serviciu, sa ma arunc de la etaj, sa inghit un pumn de pastile. Iata ce paleta de posibilitati mi se ofera. Sa zicem ca prefer o moarte scurta, brusca, si pot sa mi-o aleg. Langa mine sunt oameni pe care ii iubesc, care ma iubesc. De exemplu, Andaa. Cu siguranta ca s-ar intrista sa nu ma mai vada, sa nu ma mai auda, sa nu ma mai simta prin preajma. Ea ce moarte si-ar dori pentru mine? Oare ce ar alege Andaa pentru Adaam al ei?
Astazi sunt trist. Trist si neputincios, impotent. Am mai trecut eu prin paralizii de felul asta dar acum parca e mai rau ca alta data. Vineri a venit iar Marian, in Bucuresti. Nu este prima data cand vine dupa Andaa. Am tinut sa-l cunosc, Andaa a acceptat sa mi-l prezinte dar el a refuzat. Stiam ca nu-i va da pace, ca n-o va lasa pana nu ii va dovedi ca el este mai puternic si ca ea nu este decat o fetita alcoolica si rasfatata, fata lui papa. Banuiesc ca este un om singur si nefericit a carei singura placere este aceea de a-si “repera onoarea” cand o copila ii da cu tifla si il baga in pizda ma-sii. Tipul de barbat care alege si nu se lasa ales, nevicios. Are, totusi, un viciu: Andaa. Cand a plecat ultima data din Constanta, Andaa i-a promis ca va locui cu el cand se intoarce dar acum trebuie musai sa plece la Bucuresti, sa-si rezolve problemele. Nu numai lui ii promisese asta. O astepta un lung sir de barbati care vor “sa o salveze” de Bucuresti, de mine, de alcool. Cei mai multi incep “salvarea” cu o sticla de vodca.
Si-a luat camera la Intercontinental, fiind sigur ca Andaa ii va onora luxul. Sa stai la Inter full options, sa fii bine imbracat si rosu in obraji si sa nu ai nimic de futut, sa nu ai cui sa-i arati forma fantastica in care esti se numeste “fericire incompleta”. Ce rost mai are sa ma lafai daca tot nu ma vede nimeni. O curva ar fi buna. Daca ar da si curvele bon fiscal, poate ar fi lasat-o in pace pe Andaa. Dar sexul functionarului public in exercitiul functiunii nu este platit de contribuabil, nu intra in cheltuielile de protocol ale… firmei. Asa ca a sunat-o din cinci in cinci minute sa o convinga sa se duca la el, la hotel, “sa stea de vorba”, pentru ca are ceva extraordinar de important sa ii spuna. Rugaminti, ironii, amenintari, santaj, jigniri. In aceasta ordine. De fiecare data, acelasi discurs, absolut previzibil. Cu siguranta omul are nevoie de un curs de perfectionare daca tot nu-i mai functioneaza sistemele de manipulare. Deja cunoasteam toate replicile, mai putin marcile de alcool cu care o va ademeni, tarie sa fie. S-a pornit de la “am Chivas”, s-a continuat cu “aici e bufet suedez”, s-a incheiat cu “sa bagi si tu ceva in burta, nemancato” dupa care Andaa l-a bagat in pizda mamei lui, fara scuzele de rigaore, si a inchis telefonul. Data trecuta cand a venit, ii adusese whisky si a incuiat-o in masina cu intentia de a o imbata si de a o lua din Bucuresti. Rapirile sunt romantice, mai ales cand rapesti o persoana sub influenta alcoolului. Dupa doua guri de alcool, Andei i-a fost rau si a vomitat. Mancase fasole. Si, cum cine mananca fasole e sarac lipit, adica un fomist, e logic sa incerci sa-l convingi sa accepte o partida de sex contra trei bulete de cascaval si o varza de Bruxelles, la bufetul suedez de la Inter. Stie ca Andaa are o problema cu alcoolul si ca ii este foarte greu sa-l refuze. Andaa nu s-a dus dar el nu a renuntat. E inca aici.
Ieri s-au intalnit la o carciuma. Andaa a venit acasa aproape beata si cu o sticla de vodca la ea. Acum mazgalesc o eticheta cu “Pentru cei ce iubesc riscul de tristete de moarte este cu aproximativ 99% mai mare decat pentru cei ce nu iubesc”.