Shopping & thinking therapy

Fara griji si fara bani, ca la 20 de ani…
Cu toate astea, am iesit la cumparaturi. Am zis: “Baby, esti in pragul unei crize de nervi, hai sa zicem ca o dam dracu’ de terasa in seara asta, iar cu banii salvati ne tratam depresiile. Cat avem de cheltuit? 20 plus minus…”. Avem in cartier un magazin cu marfa nemteasca foarte ieftina. Eu vroiam pantaloni, Andaa tricou. Am luat bete parfumate, scrumiera cu disc si Nutry… something, un fel de Nutela mustind de endorfine. Si eu si Andaa adoram chilipirurile. Toate au costat 20 plus ceva. Ne-am simtit excesiv de frivoli, mirosea a toamna iar pe mine ma bateau pantofii incaltati special de inceput de septembrie. Cred ca mai raman la sandale, o vreme. O priveam pe Andaa cum tinea borcanul apasat la piept, intre sani. Mi-ar fi placut sa-i iau un tricou dar n-a avut noroc. Erau numai tampenii. Poate ii cumpar unul de la amicii ei care predau jmekeria si vand stilul T-shirt postmodern. Daca nu gasesc la ei unul cu imprimeu infatisand pe Iisus facadu-i cunilingis Mariei-Magdalena, nu le mai fac hits. Ideea e, oricum, super. Sper sa-mi plateasca pentru copyright.

Nici nu am ajuns bine acasa si au inceput telefoanele pentru Andaa, femeia care isi petrece un sfert de viata la telefon, pentru ca in celelalte 3 se fute. Primul a fost de la A. Baiatul vroia sa imbine placutul cu utilul, adica sa faca sex si sa aiba si unde sa doarma, in acelasi timp, daca e posibil asa ceva. Andaa este in depresie post-litoral, asa ca nu se poate concentra pe zona erotica. Mai mult, nici saltea pneumatica nu si-a adus, iar in patul nostru – studio de perete, furnir lacuit, cu muchii spiralate – abia incap doi. Al treilea este, deja, prea mult. Am intrebat-o pe Andaa daca are chef de o partuza cu mine si amicul A dar ea a strambat din nas si a facut cu mana gestul ala de “hai mai lasa-ma-n pace cu prostiile… casa arde si tie iti arde de glume”. Asta o zic pentru A, ca sa nu-si cheltuie banii de hostel in Obor, pe merdenele si bere la halba, in speranta unei perne transpirate for free. Acum o sa-mi reprosati ca Oborul e demolat si nu mai are omu’ unde sa traga o halba printre mustati. Gaseste el…

Dupa, a sunat-o Corneliu, suparat ca a aparut in postul meu de acum cateva zile. Motivul a fost ca il stie lumea care citeste blogul si se face de ras, etc. Lumea nu are cum sa te stie, Corneliu, pentru ca, dupa cum vezi, numele tau nu este cel real, iar tipi scapatati care fac laba in masina sunt miliarde, pe pamant. Probabil ai vrut sa-i sugerezi Andei ca nu se cade sa povesteasca iubitului si confidentului ei, despre care stii foarte bine ca exista si sunt eu ala, scene atat de intime. Amice, mai stiai si faptul ca Andaa imi povesteste absolut tot despre tine, asa cum si tie ti-a spus absolut tot despre mine. Mai mult de atat, TOTUL ESTE O FICTIUNE. Te-ai linistit?!

Cine nu a sunat? Marian. De fapt, a sunat dar nu a avut reprosuri literare. O vrea pe Andaa inapoi. Andaa – le grand prix pentru formula unu. Daca o are pe ea, are totul, definitiv. Definitive pana moare, bineinteles. Dupa, chiar daca va mai avea ceva, nu isi va mai da seama. Asta si e nasol cu averile… Cand mori nu mai sti ca ai fost bogat, ca ai avut Citizen, vila cu 30 de camere, Ferrari sau Nike in cur. Atunci, vei avea in cur un taciune, viermi si un os cazut din bazin. Daca e de supraelastic, Nike rezista! vorba reclamei. Si asta pana se pun astia de la UE pe noi, cu obligativitatea hainelor de mort biodegradabile. Sper sa nu fiu inmormantat intr-o punga facuta din materiale reciclabile, iar, daca va fi asa, sper sa nu fie din hartie higienica folosita si sa scrie pe ea: “per aspera ad astra; Fabrica de Hartie Busteni”. Stai! Am uitat ca fabrica a fost demolata. Pacat! Era fondata in 1883 si era pe lista monumetelor istorice. Spar sa mai traiasca pitzipoanca pe vremea aia si sa-mi recomande ea un costum de mort travesty cu tutu si boa din pene de strut de crescatorie, margele de lemn si ciorapi plasa rosii. Sau sa o rog pe zully sa-mi aduca ea ceva din viitoarea calatorie.

Dar sa nu intram in panica! Moartea e un sfetnic bun. Sau noaptea…?!

Cea mai ingrozitoare veste am primit-o, insa, de la C, amicul noastru care are in custodie depozitul cu vibratoare si alte jucarii. Nu stiu cum a uitat usa descuiata la depozit, o rroma s-a sprijinit de ea (asa cum se sprijina, in general, rromii de usi), usa s-a deschis, iar rroma s-a rostogolit inauntru (asa cum se rostogolesc, in general, rromii in incintele ale caror usi se deschid sau se sparg cand te sprijini de ele, in forta). Probabil se astepta sa vada inauntru rafturi cu ceasuri, blanuri sau plicuri cu supe Maggi dar nesansa a facut sa se trezeasca in mijlocul unor… puli care mai de care mai motorizate, hamuri, femei gonflabile si alte catuse. Cert este ca muierea a inceput sa urle ca din gura de sarpe, s-a adunat satra, iar puradeii inca sunt sub soc, la spital, cu traume grave si imaginea tatalui castrat intiparita pe creier. Traiasca Freud al rromilor, alt labagiu cu diploma! vorba Andei. daca mai traia ii trimiteam un stimulent. Probabil, s-ar fi schimbat lumea…

Gata! Ma duc sa-mi fac 3 cafele, cate una pentru fiecare scenariu pe care-l am de scris azi. Andaa are drame metafizice. Sta la computer, suge o lingurita cu Nutryday si se gandeste la Dumnezeu. Daca o pune dracu sa-I raspunda la telefon, aia e…

3 thoughts on “Shopping & thinking therapy

  1. Pingback: Dumnezeu, la inceput de propozitie | IMI PLAC BARBATII

  2. Pingback:   NASII DE BOTEZ — Nasii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>