Andaa ma iubeste. Cat am stat la 2 Mai nu am auzit tipat de pescarus. Uneori, ghiceam, in larg, dansul somptuos al meduzelor. Imi imaginam invazie de Nomura in Marea Neagra, oualele lor aruncate in valuri intr-un ultim orgasm diperat dar nici urma de tipat de pescarus nu am auzit. Andaa mi-a spus ca ma iubeste. Te iubesc total, macar de asta sa fii absolut sigur. Nu stiu ce va fi maine, daca mai vin sau raman, daca o sa ma imbat sau ma duc dracului, dar sa stii clar, absolut sigur, ca te iubesc cum n-am iubit niciodata pe nimeni. Si mai stiu ceva, ca nu mai imi trebuie iubire, in veci. Astazi am auzit pescarusi deasupra Bucurestiului. Mai précis prin Voluntari. Treceam pe langa un camp plin de berze – cred ca erau vreo 30 – si auzeam pescarusii, cum se chemau unul pe altul. M-a cuprins o sfarseala terminala. Andaa mi-a spus ca ma iubeste ingrozitor de mult si abia acum se simte, cu adevarat, in terminal. Sunt din ce in ce mai convins ca mai are doar putin de tot sa inceapa sa ma urasca pentru ca ma iubeste atat de mult. Stiti si voi ca poti uri pe cineva tocmai pentru ca il iubesti. Ea spune ca nu ma va uri niciodata. Nici macar nu conteaza asta. Tot ce vreau e sa se intoarca la mine. Oare va veni?

…