Muisti si muiste / Muistul patetic (II)

Andaa mea si-a facut un nou obicei de a intra in casa. Ii e lene sa scoata cheia sa deschida si, cum iarba fiarelor s-a ofilit inainte sa o puna la presat in Cotidianul, intre articolul lui Sutu si alte tampanii care apar prin ziare, se da cativa pasi inapoi, isi ia avant si se arunca in usa pana o darama, moment de la care tot ce se intampla in garsoniera este “spectacol la liber” pentru vecini, doamna administrator, care apare de fiecare data cu acelsi refren (“cand imi citit si mie apele?”) si ceilalti locuitori ai universului, fara deosebire de sex, planeta muma, rasa sau orientare cosmico-religioasa. Cel mai interesant este CUM se arunca Andaa in usa. In niciun caz cu umarul sau soldul, sau alte parti mai greu vatamabile ale trupului ei fragil. Se arunca cu fata, in plin, cu mainile desfacute, parul despletit si pieptul inainte, ca intr-o imbratisare a ceea ce ar putea fi dincolo, netinand cont de PAL-ul grosolan sau furnirul scorojit. Este perioada ei de gratie in care nimeni nu o poate convinge ca nu va fi in stare sa treaca prin materie solida fara sa se vatameze sau fara cheia potrivita (ea nefiind invatata, inca, cu sculele patrunzatoare sau gauritoare, fie ac de cusut, vibrator sau pickhummer).

La inceput i-am sters sangele si am pansat-o, dupa ce i-am tinut morala vreo ora, timp in care ea ma mangaia si ma lua de gat si ma saruta si ma tragea de par (adica, nu o interesa deloc morala mea), i-am bandajat ranile, i-am bandajat ranile, dragi cititori, si i le-am sarutat de cate ori i-am schimbat pansamentele. De fiecare data s-a vindecat frumos, fara cicatrici, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum lumea din jur a fost, este si va fi un spatiu fluid, mobilele sunt moi si pufoase, iar casele cu peretii de voaluri transparente nu ar avea niciodata nevoie de usi.

Ieri, a avut iar o tentativa de a da spargere la amarata aia de usa manjita cu vopsea beige de ulei, de cel putin 10 ani. Stiu ca a facut fobie la pereti si usi inchise si, de cate ori vede una, incep sa o doara toate organele, ca si cum impactul tocmai s-a infaptuit, asa ca ma grabesc sa scot repede cheia, descui, o iau in brate si sar pragul cu ea in brate, dupa care o arunc in patul care scartaie lung din arcurile lui greu incercate si oarecum ruginite de la transpiratie. Glumesc si o intreb ce pozitie prefera pentru coit, ea se supara din cauza “coitului”, eu ma supar ca se preface ca nu pricepe mica mea tentativa de gluma, ea imi reproseaza ca e satula de umorul de limbaj al grosolanului de Nelu Peiu, asa ca se lipseste de al meu si, asa, din una in alta, iar am ajuns pe site-ul ala literar unde Andaa are clienti vechi carora le aplica periodic cataplasme cu urzica vie pe chelii “ca remediu pentru caderea parului si inactivitatea creierului”, zice ea.

“Ce sa-i mai scriu batranului patetic?!”, intreaba ea retoric, zambind in coltul gurii. “Iar se ia de tine, de mine, pe mama a facut-o naparca, pe tata lichea…”. Eu rad si ii amintesc ca piesa aia trebuie terminata in doua zile, ca afara sunt exact atatea grade ca in Barbados dupa ploaie si ii promit ca, daca il lasa dracului in pace sa mai respire si el, ii vom trimite batranului muist, de ziua lui, un animal gonflabil din magazinul ei virtual, “sa se veseleasca si el la o bere cu amicii pe care nu-i va avea niciodata (bere pe care tot amicii o vor plati, fireste)”. Andei i-a intrat in cap sa-i trimita astuia un vibrator sau un ham sau mai stiu si eu ce jucarea erotica “care sa-l gadile la prostata”. Nu m-ar supara sa cumpar produsul, mai ales ca astea de pe www.amorshop.ro sunt lasate special de Andaa mai ieftine, dar stiu ca puslamaua aia batrana si zgarcita le va vinde direct din tipla, fara sa se bucure de ele si atunci, a quoi bon sa-i umflu eu buzunarele?! Ma enerveaza ca Andaa pierde vremea cu el, asmutindu-l si enervandu-l. Stiu ca pentru ea e o mare distractie sa il puna pe jar si ca ii asteapta cu nerbadare reactia, in privirile avide ale celorlalti spectatori (membri ai site-ului) care, cu mici exceptii, tac malc, dupa care ii scriu ei pe mess ca sa o felicite “ce bine i-a tras-o mahalagiului” si sa impartaseasca cu ea hohotul de ras. Si-l imagineaza spumegand de furie, dand explicatii peste explicatii, inventand replici cat mai veridice, de parca i-ar pasa cuiva de onoarea lui de familist. Stie si el, amaratul, ca nu e decat un muist batran si patetic, la sfarsit de cariera sexuala, ca se duce dracului totul cat de curand, ca pe Andaa nu o va putea avea vreodata in viata, oricat se va stradui, orice ar inventa. Si asta nu pentru ca ea ar fi mai desteapta, mai frumoasa sau mai bogata, dar pentru ca ea este TANARA. Este la inceput de drum, in fata unei usi pentru care nu are nevoie de cheie sa o descuie pentru ca o poate scoate din tatani cu propriul trup, fara sa-i ramana cicatrici.

I-am smuls Andei laptopul din mana, i-am schimbat iar parola de acces pe site-ul cu pricina si am intrat pe Scenarista sa citesc comentariilem la ultimul text, dupa reprosul ei care m-a lovit adanc “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa urasti pe cineva cu adevarat”, de parca mi-ar fi spus: “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa iubesti pe cineva cu adevarat”.

- Hai la treaba, i-am zis. Iubirea trece prin stomac. Daca vrei la mare, treci la Actul IV…

One thought on “Muisti si muiste / Muistul patetic (II)

  1. …incredibil, dar te vizitez… wouldn’t you say? nu te tin mult… vreau sa stiu daca, in ciuda faptului ca te-am parasit de-o vesnicie, ma mai iubesti vreun pic si vreau si dimensiunile “pic”ului… sper sa fie cel putin in kilometri liniari, sau de orice alte puteri stii tu. :)
    salutari andei!
    XO

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>