Muisti si muiste / Muistul patetic (II)

Andaa mea si-a facut un nou obicei de a intra in casa. Ii e lene sa scoata cheia sa deschida si, cum iarba fiarelor s-a ofilit inainte sa o puna la presat in Cotidianul, intre articolul lui Sutu si alte tampanii care apar prin ziare, se da cativa pasi inapoi, isi ia avant si se arunca in usa pana o darama, moment de la care tot ce se intampla in garsoniera este “spectacol la liber” pentru vecini, doamna administrator, care apare de fiecare data cu acelsi refren (“cand imi citit si mie apele?”) si ceilalti locuitori ai universului, fara deosebire de sex, planeta muma, rasa sau orientare cosmico-religioasa. Cel mai interesant este CUM se arunca Andaa in usa. In niciun caz cu umarul sau soldul, sau alte parti mai greu vatamabile ale trupului ei fragil. Se arunca cu fata, in plin, cu mainile desfacute, parul despletit si pieptul inainte, ca intr-o imbratisare a ceea ce ar putea fi dincolo, netinand cont de PAL-ul grosolan sau furnirul scorojit. Este perioada ei de gratie in care nimeni nu o poate convinge ca nu va fi in stare sa treaca prin materie solida fara sa se vatameze sau fara cheia potrivita (ea nefiind invatata, inca, cu sculele patrunzatoare sau gauritoare, fie ac de cusut, vibrator sau pickhummer).

La inceput i-am sters sangele si am pansat-o, dupa ce i-am tinut morala vreo ora, timp in care ea ma mangaia si ma lua de gat si ma saruta si ma tragea de par (adica, nu o interesa deloc morala mea), i-am bandajat ranile, i-am bandajat ranile, dragi cititori, si i le-am sarutat de cate ori i-am schimbat pansamentele. De fiecare data s-a vindecat frumos, fara cicatrici, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum lumea din jur a fost, este si va fi un spatiu fluid, mobilele sunt moi si pufoase, iar casele cu peretii de voaluri transparente nu ar avea niciodata nevoie de usi.

Ieri, a avut iar o tentativa de a da spargere la amarata aia de usa manjita cu vopsea beige de ulei, de cel putin 10 ani. Stiu ca a facut fobie la pereti si usi inchise si, de cate ori vede una, incep sa o doara toate organele, ca si cum impactul tocmai s-a infaptuit, asa ca ma grabesc sa scot repede cheia, descui, o iau in brate si sar pragul cu ea in brate, dupa care o arunc in patul care scartaie lung din arcurile lui greu incercate si oarecum ruginite de la transpiratie. Glumesc si o intreb ce pozitie prefera pentru coit, ea se supara din cauza “coitului”, eu ma supar ca se preface ca nu pricepe mica mea tentativa de gluma, ea imi reproseaza ca e satula de umorul de limbaj al grosolanului de Nelu Peiu, asa ca se lipseste de al meu si, asa, din una in alta, iar am ajuns pe site-ul ala literar unde Andaa are clienti vechi carora le aplica periodic cataplasme cu urzica vie pe chelii “ca remediu pentru caderea parului si inactivitatea creierului”, zice ea.

“Ce sa-i mai scriu batranului patetic?!”, intreaba ea retoric, zambind in coltul gurii. “Iar se ia de tine, de mine, pe mama a facut-o naparca, pe tata lichea…”. Eu rad si ii amintesc ca piesa aia trebuie terminata in doua zile, ca afara sunt exact atatea grade ca in Barbados dupa ploaie si ii promit ca, daca il lasa dracului in pace sa mai respire si el, ii vom trimite batranului muist, de ziua lui, un animal gonflabil din magazinul ei virtual, “sa se veseleasca si el la o bere cu amicii pe care nu-i va avea niciodata (bere pe care tot amicii o vor plati, fireste)”. Andei i-a intrat in cap sa-i trimita astuia un vibrator sau un ham sau mai stiu si eu ce jucarea erotica “care sa-l gadile la prostata”. Nu m-ar supara sa cumpar produsul, mai ales ca astea de pe www.amorshop.ro sunt lasate special de Andaa mai ieftine, dar stiu ca puslamaua aia batrana si zgarcita le va vinde direct din tipla, fara sa se bucure de ele si atunci, a quoi bon sa-i umflu eu buzunarele?! Ma enerveaza ca Andaa pierde vremea cu el, asmutindu-l si enervandu-l. Stiu ca pentru ea e o mare distractie sa il puna pe jar si ca ii asteapta cu nerbadare reactia, in privirile avide ale celorlalti spectatori (membri ai site-ului) care, cu mici exceptii, tac malc, dupa care ii scriu ei pe mess ca sa o felicite “ce bine i-a tras-o mahalagiului” si sa impartaseasca cu ea hohotul de ras. Si-l imagineaza spumegand de furie, dand explicatii peste explicatii, inventand replici cat mai veridice, de parca i-ar pasa cuiva de onoarea lui de familist. Stie si el, amaratul, ca nu e decat un muist batran si patetic, la sfarsit de cariera sexuala, ca se duce dracului totul cat de curand, ca pe Andaa nu o va putea avea vreodata in viata, oricat se va stradui, orice ar inventa. Si asta nu pentru ca ea ar fi mai desteapta, mai frumoasa sau mai bogata, dar pentru ca ea este TANARA. Este la inceput de drum, in fata unei usi pentru care nu are nevoie de cheie sa o descuie pentru ca o poate scoate din tatani cu propriul trup, fara sa-i ramana cicatrici.

I-am smuls Andei laptopul din mana, i-am schimbat iar parola de acces pe site-ul cu pricina si am intrat pe Scenarista sa citesc comentariilem la ultimul text, dupa reprosul ei care m-a lovit adanc “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa urasti pe cineva cu adevarat”, de parca mi-ar fi spus: “Tu chiar nu vei fi in stare vreodata sa iubesti pe cineva cu adevarat”.

- Hai la treaba, i-am zis. Iubirea trece prin stomac. Daca vrei la mare, treci la Actul IV…

pentru Daria

Dragi prieteni,

Am fi vrut ca aceasta scrisoare să nu aibă atâţia destinatari, să rămână printre amintiri, fără să se transforme într-un strigat de ajutor. Suntem doi tineri părinţi Florentina (asist. univ dr. la Univ Tehnică „Gh. Asachi” Iasi) şi Florin Sîrbu (lector univ dr. la Univ „Al. I Cuza” Iaşi) şi avem doi copii minunaţi Traian, un băieţel de 4 ani şi Daria o fetiţa de 11 luni, pe care-i iubim mai mult decât orice pe lumea asta. Ziua de 10 iunie 2008 ne-a marcat în mod dramatic vieţile. Trecem prin momente cumplite de disperare, de teamă, de speranţă, de rugăciune, de nesomn, de permanentă nelinişte sufletească. Coşmarul vieţii noastre. Motivul: La un control dermatologic de rutină (fetiţa noastră avea 2 dunguliţe galbene deasupra călcâiului drept) ni s-a recomandat să facem o analiză de profil lipidic pentru că ni s-a spus că s-ar putea ca acele dunguliţe să fie depuneri de colesterol care se numesc xantoame. Am făcut analiza şi odată cu rezultatul ei a început coşmarul nostru. Fetiţa noastră avea colesterolul de 950 mg/dl în condiţiile în care, un copil de vârsta ei ar trebui sa aibă colesterolul situat între 50 şi 100. Am vorbit în acea seară la telefon cu foarte mulţi medici. Toţi mi-au spus acelaşi lucru (aşa valori ale colesterolului nu au mai întâlnit, nu există, sigur este greşită analiza). A doua zi m-am internat cu fetiţa la Spitalul Sfânta Maria unde am repetat analiza şi ni s-au făcut numeroase alte investigaţii. Rezultatul a fost aproape acelaşi. Colesterolul era de 1036 mg/dl. Am plecat de urgenţă la Bucureşti unde am fost internată la IOMC la doamna profesor dr. Ciofu. Nici dumneaei nu mai întâlnise un asemenea caz. I-a pus Dariei diagnosticul de hipercolesterolemie familială homozigotă. O boală genetică extrem de rară care afectează 1 la 1 milion de persoane în condiţiile în care ambii părinţi sunt bolnavi. Dar noi suntem amândoi sănătoşi (avem colesterolul de 160 si 180) şi nimeni în familiile noastre nu are/a avut colesterolul ridicat. De aici vine ciudăţenia si raritatea acestei boli căreia noi încercăm să îi facem faţă şi despre care citim zi şi noapte diferite tratate, articole etc pe Internet. M-am internat apoi la spitalul Fundeni la dr Constantinescu A. Rezultatul la analize a fost acelaşi colesterol mai mare de 1000. Diagnosticul acelaşi. Acel un singur caz la un milion, despre care vorbesc toate sursele medicale, e al nostru. INDICATIA TERAPEUTICA: transplant hepatic Descrierea pe scurt a bolii: colesterolul ajunge în organismul nostru pe 2 căi: alimentaţie (25%) şi produs de ficat (75%). Acest colesterol trebuie metabolizat cu ajutorul receptorilor LDL. Daria nu are aceşti receptori sau sunt bolnavi……. De aceea tot colesterolul (grăsimea) îi rămâne în organism, în sânge, şi se depune pe organele interne, pe pereţii vaselor de sânge, provocând inclusiv moarte subită prin stop cardiac. Medicamentele care se dau pentru a reduce colesterolul (statine) nu-l reduc decât cu maxim 25% şi nu se dau la bebeluşi, ci după vârsta de 10 ani. Se mai face afereza sângelui (un fel de dializă prin care sângele îi este scos din corp si curăţat de grăsimi). Această procedură ar trebui făcută o dată pe săptămână dar nu se face la bebeluşi pentru ca ar trebui să stea nemişcaţi 6 ore. Acest aparat nu există la noi în ţară. Costul în Italia este de 1000 de euro săptămânal. Singura soluţie este transplantul de ficat. Din fericire, eu (mama) am aceiaşi grupă sanguina cu a Dariei şi sper să fiu eu donatorul.. Norocul nostru este că am descoperit această boală la timp şi că organele interne ale Dariei nu sunt încă afectate. Dar, am fost înscrişi pe lista naţională de transplant de ficat la numărul 134. În condiţiile în care, la un spital din România, pentru a i se face analizele Dariei am aşteptat câteva ore pe holul spitalului cu ea în braţe stau şi mă gândesc cât trebuie să aşteptăm pentru transplant. …Si Daria nu are timp. Daca nu facem nimic acum, la 4-5 anişori va trebui sa-i facem 2 operaţii: un transplant de inimă şi unul de ficat. Dacă ficat, să sperăm că îi pot da eu, cine oare îi va da inima? În România mortalitatea în urma transplantului de ficat este cu 14% mai mare decât oriunde în Europa (conform studiilor efectuate pe baza statisticilor Registrului European de Transplant de Ficat, www.eltr.org). Şansele de a duce o viata normală după transplant la bebeluşi sunt de peste 90%. Ne-a fost recomandată de medici români şi străini o clinică din Belgia, Saint Luc. Deja corespondăm cu ei. Costul transplantului efectiv 85.000 de euro. Este cel mai ieftin din Europa. Am fost programaţi pentru o consultaţie la începutul lunii august şi avem speranţa că o putem opera pe Daria în următoarele luni. Iată de ce dorim să vă povestim ceea ce ni se întâmplă. Pentru că sperăm în înţelegere şi ajutor. Vrem să ne facem cunoscut cazul fiindcă doar aşa toţi cei care ar putea să ne sprijine o pot face. Orice ajutor (material, rugăciune pentru sănătatea Dariei, informaţii, recomandări pe care ni le puteţi face la firme care pot să ne sponsorizeze fiind scutite astfel de la plata impozitului pe profit cu până la 20%) pe care ni-l puteţi oferi îi va creşte Dariei şansa de a trăi.

Vă mulţumim pentru că ne ajutaţi, fie şi numai citind aceste rânduri!
Conturi deschise la BRD Iaşi (cod SWIFT: BRDEROBU): – RO96BRDE240SV01597572400 pentru RON – RO88BRDE240SV01597732400 pentru EUR – RO46BRDE240SV24567202400 pentru USD Titular cont: SÎRBU CONSTANTIN FLORIN Cont paypal: florinsarbu@yahoo.com

preluat de pe http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/07/leapsa-pentru-daria.html