Magia sarutului, titlu cliseu

Imi lipseste magia. Adica, s-a dus dracului pe apa acestei sambete ultimul porumbel scos din joben. A ramas doar femeia din lada, taiata pe bune, eviscerata, siroind de sange in mijlocul scenei inalte. Fulgi si pene albe, de jur imprejur, iar el… in spatele propriei umbre cu mainile moi pe langa corp, aplecat de spate, cu buzele stranse si ochii inchisi, intelegand. Se va lasa, curand, si cortina. Va veni politia. Nicio crima nu ramane nepedepsita. S-a inventat cate o justitie pentru fiecare categorie de taiere, de spintecare, de sfasiere. Deh, greselile magicianului care s-a dovedit lipsit de profesionalism. Iata-l ! Doar un om normal, cu un stomac normal, care digera absolut normal tot felul de alimente normale. A ocupat patul de sus si, cu picioarele penduland deasupra capului celuilalt detinut, infuleca. Apoi, digera, defeca, flatuleaza si, intre timp, ii mai chioraie si intestinele. De aici inainte, pe aceasta gura normala va intra hrana normala. Buzele…

Buzele Andei intre buzele lui.

Imi spune ca nu ii place cum sarut. Poate chiar nu stiu sa sarut. De peste 40 de ani tot sarut la femei. Zeci de femei, guri si buze sarutate de buzele mele. Poate nu stiu sa fac nimic special, poate nu stiu sa fac nimic, in general. Tot ce stiu sa fac este sa pierd. Parca as avea o reteta cu hapuri pe care le iau la ora fixa, cu pistolul la tampla. Tamplele care dor. Migrene si disfunctii. Daca nu imi place nu are sens. Asta este dovada de batranete.

Imi spune ca, de fapt, eu stiu sa sarut, doar ca ea este invatata cu sarutul murdar.

‘’Tu saruti pana in suflet, baby. Eu sarut murdar.’’ Deci, pas.

Pana in suflet, murdar.

Nu asta era problema. Dealtfel, nu exista nicio problema pentru ca o problema are, totusi, o solutie. Este o fatalitate. Cred ca am imbatranit mult prea tare pentru a-mi permite sa iubesc. M-am lasat de fumat. Sa zicem ca fumez mai putin.

‘’Nu te poti lasa de fumat, imi zice C. Nu ai suficienta vointa sa renunti la ce iti place. Este clar si tu ai spus-o : nu trebuie sa fie bun, trebuie sa-mi placa’’. Sunt condamnat pentru hedonismul carpe diem. Batran. Prea batran sa mai iubesc. O sa-mi trag peste frunte capacul si o sa ma las taiat de magiciana. Ce mai conteaza o greseala in plus, la infinita scara universala a magiei.

Am tot mintit, am manipulat, am gresit cand am inceput sa spun adevarul. Sunt un magician in pragul concedierii. Un labagiu trist si plictisitor care se tine dupa fustele de sub care scoate iepurasul playboy cu codita roz. Colectionarul de epiderme, vrajitorul in pragul impotentei, oribilul nesatul falimentandu-si propria constiinta. Si nici macar nu stiu sa sarut. De fapt, stiu cumva, doar ca sarut pana in suflet. Adica, nu cum ar trebui. Murdar.

Mereu eram filmat in spatele scaunului. O ceafa paroasa iesind de sub spatar. Ascultam muzica simfonica, precum un mafiot obosit, dupa ce si-a ordonat sinuciderea. Fireste ca stiam ca voi ajunge aici, ca placa va relua acelasi acord de final pana imi voi zbura creierii luand ultimul algocalmin. Am o migrena groaznica si nicio sansa sa mai pot invata sa sarut murdar la peste 40 de ani ai mei. Un barbat in pragul pensionarii cu picioarele penduland in apa sambetei acesteia. Oribila tristete pierderea asistentei magicianului. Medicul de la urgenta nu mai poate face nimic. S-a lasat taiata fara cel mai mic tipat, cu zambetul pe buzele rujate ciclam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>