Poate Gorgona

Nu geme, nu tipa, nu ofteaza. Imi vine sa o dau cu capul de tablia patului, sa pot scoate de la ea macar un sunet firav cum ca i-ar placea sau nu cand intru in ea. O privesc si ma imaginez lovind-o. O data, de doua ori, de trei ori. Ce-ar fi daca as lovi-o?! Poate teasta i s-ar crapa, perna s-ar umple de sange. Uneori sunt la un pas sa fac lucruri pe care le consider monstruoase. Mi se intampa sa fiu pe terasa, la etajul sapte, si sa ma gandesc ce-ar fi daca as pune un picior dincolo de balustrada si m-as arunca in gol ? Mirela, noua mea psihoterapista, imi zambeste si frazeaza calm, habar nu am ce-mi spune. Cam cum s-ar auzi daca as lovi-o pe Andaa cu capul de tablia patului. Prima data as incerca incet, as asculta vibratia lemnului de nuc, i-as privi ochii mirati, gura intredeschisa. A doua oara mai tare, din ce in ce mai tare, cu toata forta mea de barbat in puteri. Craniul ei ca o coaja de ou de sarpe, suvitele de par naclaite lipite pe obrazul meu rece. Intru si ies din ea, iar ea tace, cu ochii inchisi. Cu gura inchisa. Este inchisa toata, chiar daca ii simt pizda umeda si alunecoasa. Cutia neagra a unui avion prabusit intr-o groapa abisala. Gaoacea cuib. Ma pedepseste pentru ca mi-am dorit altceva. Un trup. Un obiect ? Am admirat armonia unui trup care nu era al ei. Nu voi intelege niciodata de ce este atat de nesigura pe ea. Poate pentru ca realizeaza ca nu poate controla totul. De aceea nu zboara cu avionul, nu urca mai sus de etajul trei, nu merge la toaleta in tren. Daca se deschide usa vagonului si cade ?! Cazi, te lovesti, te doare, ajungi la spital, vin parintii, rudele, prietenii. Acum esti neputincioasa. Sa zicem ca ai piciorul rupt si vei sta in caruciorul cu rotile niste luni. Sau mori. Cazi din tren si mori. Cade avionul si mori. Inchizi ochii, strangi din dinti si gata. Te-ai eliberat. Poti controla moartea ?! Pe mine nu ma poate controla, pe ea nu se poate controla, nici respiratia cand doarme, nici activitatea colonului sau a sinusurilor. Asta e ! Se intampla sa sforai, sa iti bolborosesca intestinele sau sa inceapa sa-ti curga nasul, brusc. Am terminat, am ejaculat fara orgasm si fara sa stiu daca ei i-a placut sau nu. Iata ca nici eu nu pot controla totul. Am nevoie de un semn de la ea pentru a iesi din ambiguitate. Suvitele ei transpirate, lipite de obrazul meu fierbinte. Poate i-a placut !

Somn usor si buna dimineata

Noaptea asta mi-o voi petrece in spital, la capataiul unuia dintre cei mai importanti oameni din viata mea.  Eu am numit-o inger. Ma va recunoaste si-mi va aduce aminte de copilarie, de sat si de iubirea neconditionata. Sau nu voi intelege nimic din ceea ce va spune. Ma va primi intr-o lume anume care nu este a mea si nici a voastra. Voi vedea cat de obosit trebuie sa fii atunci, pentru a putea crapa usa cea grea. Sau cat de puternic. Eu nu stiu nimic, nici chiar daca voi sti ceva.

Somn usor si buna dimineata!

A

Aici contempla Necsulea Petre uranian chtonian

Mama Vesela l-a născut pe Petre într-o primăvară, în semnul peştilor, Petre a avut cu Leana două fete care s-au măritat departe de sat, una – Viorica – s-a chinuit 24 de ore s-o aducă pe lume pe Camelia, iar Camelia nu s-a dilatat suficient la naşterea fiicei sale Mădălina, aşa că a avut ruptură de perineu şi a şezut 3 luni pe colac de înot pentru copii, jumătate bleu, jumătate tobe şi goarne colorate pe fond alb. Cam asta îmi povestea Camelia acum câteva seri. Eu îi sorbeam cuvintele de pe buze. Cred că vedea cu câtă pasiune o ascultăm pentru că vorbea din ce în ce mai accelerat, faţa începea să-i dogorească, ochii să-i joace în cap, mâinile să-i sară din poală ca aripile lebedei trezite din somn de puşca vânătorului în deltă.

Tataie îşi pusese la fântână un scripete cu nişte sfori şi atarnase de ele un fel de hamac făcut dintr-un preş. Cât de caldă era scoarţa şi ţărâna, cât de aprinşi obrajii Cameliei. Ţineţi minte caldurile ălea… ?! (cum naibii să le ţinem minte ?!) Trăgea de sfoară şi cobora în fântână pe patucul lui prăfuit.

Peste această fântână se vor turna plumbi încinşi şi se va înălţa un monument de dorobant, poate, cu gardulet de fier forjat şi multe nume săpate în soclu.

Cobora, cobora încet în fântână, ca într-o ţeavă de tun dezafectat uitat în beciul unui muzeu de provincie. Aici odihnesc eroii neamului. Ei s-au bătut la Marasesti, la Marasti, la Oituz, la Calugareni, la Vidin, la Posada, la Podul Înalt, la Odessa, la Razboieni, la Kandahar, la Sadr City, la Piaţa Universităţii, la Piaţa Universităţii…

Bunicul Cameliei, Neacsu Petre, poreclit Broscoiul, cobora în fântână în zilele toride de vară. S-a răsturnat pământul, oameni buni. Ian’ te uită cum dogoarea miezului a urcat pe cer şi răcoarea a scoborat în miez. Unde trebuie să frigă începe îngheţul… Lume cu curu’n sus.

Hai, hai, hai, hai… Îi plăcea să strige din adânc, Faaai, Leanoooo, arunca-mi, fă, Marasesile’ălea ! Sunetele se loveau de pereţii fântânii, cuvintele ieşeau cavernoase şi umede la suprafaţă, la aer, se înfierbântau şi se usurau până la evaporare definitivă. Au fost, nu mai sunt. Gata…

Camelia este frumoasă când povesteşte despre tataie Petre. Nu l-a cunoscut niciodată. A murit la Odessa când curăţa arma. Prosteşte. Se numeşte sau nu că este un erou ? Mă excită Camelia când devine frumoasă ca dintr-o amintire neavuta vreodată. Mâinile ei ca nişte aripi de lebădă aşezându-se în poală, încet. Contemplă figura bunicului cu chipiu din fotografia ingalbenita.

Se făcea seară şi adormea acolo, la 10 cm de apă. Se făcea noapte şi se trezea cu cerul înstelat deasupra, rotund ca o felie de lubenita, felia lui de univers de dincolo de ghizdul fântânii. O privea din mijlocul pământului că printr-un telescop prin care urcă şi coborâ după cum îi era voia. Contemplă cerul cu stele, se întreba ce oameni pot locui acolo, pe ele, şi ce pun în grădină, primăvara. Dacă se duc la deal cu caprele, dacă au electricitate sau lampă cu gaz, dacă mor vreodată sau sunt veşnici. Felia lui de univers la care s-a dus în omenie era rotundă ca o felie de lubenita, atât cât ghizdul fântânii îi permitea să vadă.


Despre Andaa si alte pasarici, data viitoare. Sorry…

Primul cochon ce ma aflu

M-am tuns. M-am tuns si mi-am ras barba. Mi s-a spus ca arat bine. De fapt, doamna Anca mi-a zis hai ca iar v-am intinerit si a zambit privindu-ma prin oglinda. M-a periat indelung pe umeri, m-a masat si jur ca am avut erectie doar la gandul ca nu degeaba intarzie ea cu degetele pe ceafa mea. La ea ma tund de exact 20 de ani pe 6 decembrie. Am imbatranit impreuna. Nici pe ai mei nu-i vad atat de regulat ca pe doamna Anca. Iarna aia de acum 20 de ani ma pregateam sa merg la Nae, la cheful de Mos Niculae. Eram cu Ileana si ne era frig in Trabantul bleu. La intoarcerea acasa se lasase ceata groasa, asa cum a fost si azi-noapte. Doar ca acum am fost fara Ileana. Ea este tot in State iar Trabi e pe la Amedeo, prin curte, murdar si jigarit. De cate ori trec pe la amicul meu imi e rusine de Trabi ca l-am tradat si l-am lasat in paragina. A facut parte din familie ani de zile. Pana si Parangul l-a urcat, la eclipsa, sarmanul de el. Ileana ne-a sunat pe la miezul noprii sa ne intrebe daca ascultam Maria Lataretu sau jucam Sarba, ca de imbatat stie sigur ca ne-am imbatat ca niste cochoni mediocri ce ne aflam (ea nu poate sa zica vorbe ca toata lumea, mereu inventeaza sau rasuceste, adauga sau scade litere, numai sa nu fie ca toata lumea). Si una si alta a raspuns Nae, vesel, si a grohait ca un cochon ce se afla. Am intrebat-o si eu ce-i mai face polonezul dar m-a ignorat vizibil iritata. Abia dupa ce am inchis telefonul mi-am adus aminte ca polonezul a disparut din peisajul amoros al Ilenei de ceva vreme si ea mi-a spus asta de vreo trei ori, tot mi-o intra la cap. Asa ca am reusit sa ma aflu si eu cochon ca nu mi-am adus aminte de amantii nevestei si ordinea lor cronologica. Continue reading

The Final Cut

Taietura perfecta pe care mi-o doream a fost o amputare cu briceagul de la unghiera. Probabil, in timp, o sa va povestesc despre cum s-a sfarsit totul intre mine si Andaa. Cert este ca de acum inainte nu voi mai avea prea multe de spus despre ea. Voi sti si eu ce veti sti si voi, poate voi afla mai tarziu chiar decat curtezanii ei de pe messenger ce i s-a mai intamplat, ce alte erectii a adaugat la colectie. Continue reading

Andaa!?

Nu stiu de ce o iubesc pe Andaa. Chiar nu stiu. Frumoasa, frumoasa, frumoasa. Inalta, inalta, inalta. Sani apetisanti si pizda in stare de asediu chiar si in vreme de pace. Am cunoscut-o ca si cum as fi dat mana cu destinul. Mana lui era rece. Destinul meu nu putea sa fie mort. Destinele mele sunt resuscitate de traditia faptului consumat, experienta precede esenta. Pe Andaa o vad goala mereu. Nici nu stiu ce vrea. Ma iubeste ? Sau pur si simplu iubeste. Este singurul om de care m-as debarasa altfel decat de ceilalti. Pentru simplu motiv ca Andaa va cadea mereu in picioare. Atat in picioare dar mai ales pe cele din fata.

Este o curva. Visceral asta se transforma in groapa Marianelor varianta abdomen acut. Este o curva pentru ca putin ii pasa daca prezervativul e spart sau de firma, pentru ca nu il foloseste. Este o curva pentru ca spune ce are de spus fara melci sepia in stomac. Este o curva pentru ca iubeste sfant si sanghinolant. Oferiti-i dragostea. Cersetoarea va dori nu respect-tendinta umana- va dori rasfatul atribuitut sfintelor.

Te iubesc, Andaa. Cu gratie si cu intrebari. Chestionarul groazei atunci cand iubesti. Cine dracului esti. De ce tocmai tu m-ai respectat iubindu-ma neconditionat. Tu care beata fiind ai facut inteligibil un cuvant ne cunoscut. Te iubesc. Chiar daca efortul tau te-a reconfirmat in promiscuitatea clipei pe care atat de altruist o reinventezi.

Ma intreb ce vad la tine. Poate pe mine intr-o alta existenta. Iti spun ca nu faci bine. Ce este binele. Si mie mi s-a spus ca nu fac bine. Si uite ca mi-am facut rau. Alearga Andaa.
Startul tine de pistol. Linia de sosire tine doar de tine. Si sper ca te voi prinde si te voi opri sa alergi. Poate ca daca ai sta pe loc l-ai sfinti.

Andaa, Te Iubesc. Sunt curios ce vei face pentru asta. Te vei opri ?

P.S. In ultimul timp Andaa devine ea insasi. Cufundata in coit. Eu nu am gresit cu nimic.