Pizdele mele in Ajunul Craciunului ( partea a II-a – Sartre in postludiu )

Niciodata n-am vazut un brad de Craciun mai prost asezat. Intre usa batanta a holisorului care dadea spre toaleta si una dintre mese, cea la care se asezase Corina P. Ajunsese ultima la petrecere, era blonda acum, frumoasa si inalta, aproape neschimbata in cei doi ani de la ultima noastra partida de sex. De cate ori cineva venea satisfacut de la baie, cu mainile inca umede, usa se lovea de brad, bradul se apleca periculos peste scaunul pe care statea Corina, iar ea incerca sa-l prinda si sa-l reaseze in echilibru, din ce in ce mai iritata, cu parul plin de conffetti si sclipici de beteala. Am urmarit un timp tot acest dans penibil al bradului, intrebandu-am cand ii va trece Corinei prin cap sa schimbe locul cu al barbatului ei. Idiotul izbucnea in ras, de fiecare data, ca uite ce succes ai, femeie, pana si pomul de iarna vrea sa te calareasca. Un stupid. Eu crapam de draci. Hai, Corina, o indemnam in gand, ridica-te si toarna-i in cap cretinului salata a la boeuf sau, macar, paharul cu cognac.

De cate ori ma intrebam cu care dintre aceste femei de la mese, frumoasele mele, dragele mele, pizdele mele, as fi vrut sa raman, raspunsul era Corina P., invariabil. Era era iubita mea sartreana. In postludiu ne giugiuleam tandri si dezbateam problema libertatii absolute. Eram condamnati la sex inteligent, de calitate, pentru ca si ea, ca si mine, era preocupata si de satisfacerea partenerului. Acum o priveam cum sprijinea, amarata, bradul ala ciufulit si imi ziceam ca eu chiar am iubit-o pe aceasta fata. Cam cum ar fi fost viata mea alaturi de ea ? Cat timp m-as fi bucurat de susurul graseiat al vocii ei, de ifosele ei de femeie frumoasa care citeste despre behaviorismul antropologic. Recunosc ca  imi placeau la nebunie, mai ales ca ma puneau cu botul pe labe, la picioarele ei unde ramaneam incolacit zile si nopti, maraind usor.

*

Prima data am intins-o pe barul unui bun amic, intr-o noapte spre dimineata, dupa un chef de pomina. Ceilalti plecasera pe la casele lor sau pe la ale altora. Bebe – patronul localului si unul dintre pretenarii mei buni mi-a lasat totusi cheia, dupa indelungi rugaminti. M-as fi asezat si in genunchi ca sa o capat daca as fi fost in stare, atata de beat eram. O tinea una si buna ca o sa-i sparg paharele si, oricum, cu muierea asta nu am sanse, ca nu si-o trage cu betivi ordinari si porci de caini si sa ma uit in oglinda cum arat, parca sunt fantoma lui Poe. Eu stiam ca ea o va face cu mine dar nu eram sigur ca eu o voi face cu ea. Abia ma tineam pe picioare. Corina a asteptat la toaleta sa plece toti. Tinea la conveniente chiar si cand era pilita, pentru ca era pilita. A stins lumina. Eu incercam sa ma tin in echilibru pe unul dintre scaunele inalte de la bar. Evitam sa vorbesc pentru ca stiam ca nu imi vor iesi din gura cuvinte inteligibile, dar mugete, ragete si alte onomatopee. Culmea e ca mintea imi ramasese treaza, atat de treaza incat din dorinta mea atat de puternica la inceputul petrecerii nu mai ramasese nimic. Era pentru prima data cand ma aflam intr-un restaurant gol, la acea ora – cred ca era 4 – pe intuneric, iar acest sentiment nu l-am mai avut decat in generala, in iarna in care am lucrat frescele pentru cresa din cartierul unde se afla scoala mea. Asteptam sa fie luati copilasii acasa, noi ne deschideam borcanele cu guase, ne aranjam pensulele. Cresa era pustie, mesele erau mici, scaunele la fel de mici, patuturile asezate in sir ca in «Alba ca Zapada si cei sapte pitici», iar jucariile asteptau cuminti pe rafturi. Era cald si bine ca intr-un cuib. Mirosea amestecat a gris cu lapte si guase, mirosea a somn de prunc si fericirea culorilor. Acest miros ma napadise si atunci, in localul lui Bebe putind a tutun si alcool,  in timp ce Corina se catara pe bar, isi descheia nasturii la bluza si isi ridica fusta. O priveam cu un pahar in mana. Habar nu aveam ce beau, ce vreau de la ea, ce vrea ea de la mine. Ea si-a ridicat bazinul suplu, si-a scos chilotul, a indoit picioarele si si-a desfacut larg coapsele. Fara sa ma priveasca, a inceput sa geama incet, cu mainile inclestate de marginile blatului de otel. Asa imi imaginaam ca ar sta femeile la ginecolog.

Mi-am aprins o tigara si am stins-o imediat in pahar, dupa care am facut vreo 3 minute cu el pana la cea mai apropiata masa unde l-am si lasat de teama sa nu-l sparg, iar a doua zi sa-mi zica Bebe ai vazut ca am avut dreptate ?! mi-ai spart paharul… Ce se intampla cu mine ?! Aveam trofeul in fata, ma chinuisem sa vanez aceasta superba felina saptamani in sir si acum nu ma mai interesa ? Chiar aratam ca fantoma lui Poe ? Cum dracu’ mai arata Poe ? In ce volum i-am vazut, ultima data, poza ? Asa ceva era in capul meu atunci cand ma apropiam de femeia care ma astepta sa intru in ea, cu ochii pironiti in scurgatorul de pahare de deasupra. Uite cum fac: o fut daca nu vorbeste si nu o fut daca vorbeste. Nu vorbea, nu ma privea. Continua sa geama strangand din ce in ce mai puternic marginile blatului aluia imputit. Am ajuns langa ea si i-am bagat doua degete in pizda umeda. Au alunecat imediat inauntru, parca le-ar fi supt. Ea a tacut brusc. Nici nu mai respira. M-am pipait. Eam in erectie de zile mari, cu glandul iesit peste curea. M-am descheiat la slit, penisul s-a eliberat in stransoare. Era pana mai sus de ombilic. Ma simteam bine asa, puternic, gata sa sparg cu el muntii. Acum imi doream sa o posed, sa o fac sa geama iar, sa urle pana se clatina toata vesela. Am tras-o la margine, m-am catarat peste ea, intre coapsele ei fierbinti, si am patruns-o tare din prima, pana la capat. O data, de doua ori, de trei ori… de nenumarate ori, ore in sir. De fiecare data tipa, iar eu ii acopeream gura cu mana.

Se lumina de ziua. Strada incepea sa fie populata. Din cand in cand, cate unul, asmutit de tipetele Corinei, se oprea sa priveasca prin geam, incercand sa zareasca ce se intampla in local. Eu contiunam sa o penetrez ca o masina nou-nouta, de ultima generatie. Eram amandoi transpirati, alunecam pe tablia barului. Nu stiu de cate ori a avut ea orgasm, dar eu nu am reusit sa ejaculez. Cand a sunat mobilul eram in pragul lesinului, altfel, treaz-trezut.

- He, he ! Ce-i faci, ma? O omori ? radea Bebe. Hai ca vin sa iau cheia si sa va duc dracu’ acasa…

Cand a venit Bebe, Corina disparuse demult. Eu fumam o tigara la bar si imi priveam mana stanga care pulsa, plina de muscaturi. Localul mirosea a trezie de femeie si a bucuria sexului. As fi putut sa imbrac in fresce palate intregi cu orgasmele ei de atunci. Dupa cateva luni, cand l-am vazut pentru prima si ultima oara pe Bebe beat turta, am aflat ca el mai sunase in acea dimineata de pomina «ca sa ne dea viteza din localul lui», mobilul meu se deschisese in buzunarul pantalonilor, fara ca eu sa-mi dau seama, si bunul meu prieten auzise cu lux de amanunte tipetele Corinei si gafaielile mele si, mai ales, soaptele mele inepte si amenintatoare de care eu nu-mi aminteam nimic : «taci ca te fut, taci ca te fut daca nu taci…». Eu cred ca a inventat chestia asta. Dealtfel, sunt sigur ca a inventat-o. Era gelos.

*

Da, da da ! Bravo, fata mea, asa te vreau ! Corina s-a ridicat de la masa si, fara un cuvant, i-a aruncat in fata barbatului ei cognacul din pahar. Cred ca s-a oprit si orchestra pentru o secunda. Figura tipului era un adevarat spectacol, trebuie sa recunosc. O masca rosie ranjind, un exponat de ceara care se incalzeste si incepe sa  curga, sa se descompuna. A privit stanga-dreapta, toti zambeau cu ochii pe el, unul a dat tonul la ras, barbatul Corinei a inceput sa rada si el, mandru de ce nevasta are. Culmea e ca a ras si ea, femeia visurilor mele. A facut plecaciuni publicului, a trimis cateva bezele, a zis un merci graseiat si… Doamne Dumnezeule… s-a asezat pe acelasi scaun ??

Si acum ma mai intreb de ce nu a schimbat locul cu al idiotului ei sot. Oare Corina P. era proasta si nu mi-am dat eu seama ? Sartre in postludiu te prosteste, mai ales daca te mariti cu un idiot. Sau eram doar gelos… ?

28 thoughts on “Pizdele mele in Ajunul Craciunului ( partea a II-a – Sartre in postludiu )

  1. adaam?

    intre “pizdele” tale din ajunul craciunului si ,existentzialismul lui j.p. sartre …??? este o “sfoara” foarte lunga !!! sunt prea mahmura in aceasta dimineata pentru polemica. polemica ??? …mai degraba un “monolog” !!!

    spune-i andei ca …!!! sorry.. ochi lui dobrin mi-au placut mai mult … habar-n-am cum este sa “te futi eludat “( evitat) !!!

  2. adaam ,

    o exclamatie cu urmare :

    “ah, wie süss…” hihihi… delicios !

    nu am reusit in urma lecturii, sa descoper unde l-ai lasat pe jean-paul ? dar nu este relevant .

    1.arata-i ca si “fantoma lui poe” ? etwa ?… egar allan poe , scriitorul american? oh adaam, nu este deloc magulitor ( era tare , tare oribil .. si chiar dupa o betie nu ai voi sa arati asa, nobles obligee ) .ok !
    .
    2.”behavioorism antropologic “??? hmm …dulce !!! intre psiho si stiinta … studiul individului in forma sa complexa ??? ok !

    3.”sex inteligent, de calitate” ?… un soi de …hmmm “coitus pentru omul intelectual ” …??? da ? sau ceva in genul la care se referea woody allan : “nu exista sex murdar , dar il faci cu trebuie ” . ok !

    4.ai avut o “erectie de zile mari” ??? asadar ,… la craciun , revelion si la pasti ..esti pur si simplu .. ca sio “lada plina de dinamita” ? da , adaam ?
    pentru ca daca ti-a atins usor ombilic-ul , wow adaam ! este de-a dreptul uriasa . cum sa fac sa te cuceresc ma intreb ?

    acum plec din camera ta de zi ! te rog sa m-ai scrii , incepe sa imi placa mult … si da drumul la caldura , revin plina de curiozitate .

  3. ar fi trebuit sa faci mai frumoasa trecerea la acea amintire fara stelute, fara alte subterfugii; chiar ar fi fost ceva literar si o dovada de pana…
    cred ca erai doar gelos, Sartre n are cum a prosti.

  4. lara, n-ai fi nici prima nici ultima care ma paraseste… multumesc pentru lectura si opinii, anyway. mi-au prins bine. aceasta este singura forma de voyeurism care ma satisface.

    denis, acesta era postludiul nostru: sartre. poate ar fi trebuit sa insist, in text, asupra “discutiilor”. oare acele stelute scad atat de mult din valoarea textului?

  5. asadar …iti este indiferent ? lapidar , laconic , arogant ?…voyorism zicea-i? NU !!! asa ceva se cultiva !

  6. cred ca este o anumita blazare si ceva tristete de seara. nimic mai mult. sunt obosit si fara… sens. usile mele au fost mereu deschise. mi-e prea greu sa le incui.

    mda…:(

  7. imi place.ai un stil total diferit fata de andaa.e mai interesanta partea II-a.tu pastrezi ce-ai mai bun pentru sfarsit?

  8. oricum,felicitari.imi place ce scrii tu aici.multa vreme te-am neglijat,in favoarea andeei,dar acum nu o sa mai fac greseala asta.tu sper ca nu vrei sa renunti,ca andaa.bravo si felicitari!

  9. blogul andei implineste azi un an. nu o voi lasa sa renunte. acum suntem ok. multumesc, dimi.

    lara, turn back, baby.

  10. de ce ? .. prefer sa te ignor, dupa eject-ul de aseara. esti amorezat in tine, arogant ..in sartre si in “bine alese-le” conve… amen !

  11. adame..lichiorul de craciun pe care l-ai primit mi-aminteste de unele momente mai..sanguine un pic.. :D ..tot a portocale imi miroase, a saxofon si contrabas..spor la..?

  12. chapeau, traviata!

    lara, te vreau back pentru ca esti dracoasa.

    vollard, miroase a saxofon cu siguranta. a saxofon si a picaturi de transpiratie pe frunte. ne stim?

  13. adame,brobonele de transpiratie, nu te-as fi crezut atat de indarjit… te stiu cum ma stii si tu, din cuvinte,poate cunoastem aceleasi lucuri… mai mult nu-mi trebuie
    on a personal note, am nevoie de consolare am pierdut un obiect integrat :(

  14. ad…(ed)

    11 zile on… the roxxxxx – rezumat :

    acelasi sablon; – iesi scurt la aer, iti arati scufita si te retragi timid ..”de unde ai venit”!
    intrebare : sa inteleg acest lucru ca fiind o “motivatie publicitara” sau mai bine lasa-ma sa ma exprim usor flapsic … “clientela” trebuie inbunatatita , altminteri nu m-ai vrei sa “te joci” ?

    der leser ist könig , der “schriftsteller” ist kaiser !!!

  15. nu incerca sa raspunzi din nou in maniera ta laconica , care imi merge pe nervi. abtine-te ! acceptat anticipat!

    alles gute !

  16. vollard, un obiect poate fi inlocuit. ai grija sa nu pierzi subiectul si, mai ales, predicatul. nu e ok, anyway…

    lara, nu-mi e bine. laconic, dar asta e.:(

  17. nu si daca-i integrat adame… dar am avut noroc…a inviat a treia zi dupa scripturi…asta si pt ca l-am reparat:D…subiectul nu l-am pierdut, predicatul e o problema unicef. azi ma trezii cu gandul la craciun :) )..mersi de fantezie

  18. uite, invent pentru voi, cititori ai mei

    am pus o stea in varf
    pe varfuri
    ingeri beteala si nuci
    clinck aluatul creste
    clinck ochiul tau adormit
    un dar tomnatic
    sub creanga cea mai de jos
    desfac hartia plange
    rosu, iubito
    in cutia cu talas
    o matroska vie
    de sticla

  19. la locul intalnirii
    am asteptat.
    de un timp
    oare trec
    dezolant.
    aceasta gandeam.
    iar despre tine.
    mi-am zis
    ca ma duci
    intr-o lume
    care tine mult,
    ca intr-o camera cu carti,
    din tot ce se vorbeste
    pe atat se tot scrie.
    si-n limba
    care o cunosc,
    sunt multe teme
    cu stiinta versificarii.
    descrie tu,
    cand dezolant ,
    oare trec .

  20. ad…( lectura dupa miezul noptii )

    ma prafuise timpul dormind peste hartii..
    se intindea noianul de unde nu mai vii…
    o umbra, in odaie, pe umeri m-apasa-
    vedeam ce nu se vede , vorbea ce nu era.
    poti sa te culci, e ora si noaptea-n`tirziata.
    vei scrie alta data, orice, si tot nimic..
    o umbra esti acum si pot sa te ridic,
    lasand odaia goala si lampa afumata…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>