Frumos, generos, prestidigitez frectie cu ulei de floare

Azi m-am simtit ca o vedeta de cinema cu mana infipta in asfaltul Autostrazii Soarelui. Am zambit incontinuu, blitzurile privirii celorlalti scanteiau in caninul meu clink-clank, masinile se opreau, claxonau, difuzoarele erau pornite, iar Saligny se largea, se largea, schelaria lui se dilata cat sa primeasca palma mea agila de prestidigitator celebru invitat sa joace in filme de serie B. Aplauze, Ladies & Gentlemen, si nu calcati pe amprentele palmei mele ramase in asfalt!

Autostrada Soarelui, calea mea catre iubire.

Am constatat ca nicio alee din cartier nu este indeajuns de lata si lunga sa ma incapa. Pe mine si mana mea generoasa pe care o flutur de 4 luni cerand :  «dovada, dovada…» iubirii Andei pentru mine. M-am simtit vedeta. Si asta doar pentru ca am primit mail de la Andreea care bea Tequilla, se uita la meciul Steaua cu Arsenal si-mi scria ceva din care trag concluzia ca sunt… bun. Inca nu stiu la ce dar sunt, fara discutie, bun. Asa ca, astazi, nu am mers, am zburat printre oameni, am zambit doamnelor si cred ca as fi ajutat si o batranica sa treaca strada, daca as fi ajuns pana la intersectie. Mai bine ca nu am ajuns. Acolo, ma dezorientez cumplit, totul devine confuz, parca si semafoarele o iau razna. Cert este ca cea mai buna alegere a mea este stationarea in centru, ca un politist amnezic privindu-si manusile albe si intrebandu-se cu cine, oare, ar fi trebuit sa se poarte cu manusi in acea zi, in aceasta viata. Ii reprosez Andei ca nu este capabila sa faca alegeri dar eu sunt acela care nu poate sa ajunga intr-o statie RATB si sa urce intr-un autobuz, oricare ar fi el si sa porneasca la drum. Mama ei de viata, mama ei de alegere, mama ei de ubicuitate.

Andaa a ales. Mi-a dovedit-o. In felul ei, dar mi-a dovedit-o. Ma vrea pe mine fara drept de apel. Iar acum, cand aud despre dreptul la apel, nu ma mai incearca frustrari sau gelozii. Imi permit sa fiu generos, ii dau voie sa bage mana in borcan si sa se joace cu cobaii imaculati, sa ii inchida in roata, sa rada si sa bata din palme cand ei alearga disperati catre imaginara bucata de cascaval, sa le injecteze hormoni sau alte substante doar de dragul experimentului si al rasfatului. Cred ca amandoi avem o doza de perversitate. Ne plac complicatiile sentimentale periculoase si jucariile afective. Ia sa vedem noi cine marseaza la anuntul umanitar: donator de organe just for glory, cine este de acord sa i se atarne de glezna eticheta cu john/jane doe. Asta imi aminteste cat de aproape suntem de moarte. Bleah… ! Piei gand !

De 4 luni ma umfla cu pompa. Nu mai sunt demult zeu. Sunt WOW. Ceva – asa si pe dincolo, masura perfecta, zeppelinul, referentul, OZN-ul, stelul polar, zanul cu bagheta lunga si groasa, adica magica, creierul trez prin excelenta, bunul, blandul, frumosul, inteligentul, talentatul, etc, samd. Cum sa nu ma simt ca o vedeta, fratilor si surorilor, Andreea, mama, tata, nevasta si colegi de serviciu, draga Bill Gates si stimati iubiti ai Andei (ca doar stiti ca nu sunteti doar unul) ?!  Daca am fost frumos azi ?! Am stiut ca sunt – fara sa ma privesc in oglinda – dupa cum imi ardeau ochii, ca in timpul febrei de 40 grade de la Craciunul de pomina in care mosul a cazut peste brad, dupa ce a vomitat peste daruri si portocale. Pe atunci se numea Mos Gerila si dupa acea stranie intamplare a fost tarat in patul parintilor mei si a dormit cu sforaituri, cu gluga rosie pe cap si barba data peste fata, alaturi de mama care a plans toata noaptea. Dimineata camera mirosea a acru si tata avea ochii rosii. Asta e… Se mai intampla !

Cum spuneam, azi am stiut ca sunt frumos dupa cum lor le ardeau ochii in cap cand ma priveau. Cred ca as fi putut sa intru prin fiecare si sa ies pe partea cealalata fara ca vreuna sa se poata opune. Cu siguranta as fi produs orgasm dupa orgasm, asa cum ii produc, mai nou, Andei. Intre noi fie vorba, zilele astea, eu si ea facem o pauza de facut dragoste cauzata de marea ei generozitate. Asa e Andaa. Generoasa. Cum e cineva in nevoie, sare sa-l ajute. Poezia e totul. De data asta, excluzand felatiile poetice, sexul anal poetic si alte pozitii poetice demne de epica erotica magna cum laude. Nu am cum sa ma supar sau sa ma intristez pentru ca eu am fost cel care i-a spus suna-l si du-te. M-a sunat de la intrarea in bloc si mi-a zis acum voi urca si voi face dragoste. E in regula, bebe. Macar fa efortul si simte-te si tu bine. Chiar asa… Frectia Diana. Va mai amintiti ?! Sau cu ulei de floare. Frectia aia facuta de mama in ajunul Craciunului. Mainile ei alunecand pe spinarea mea fierbinte, tremurul din tot corpul, fara sa ma pot opri, fara sa ma pot stapani, Crivatul ca o haina grea, impachetarea in otet si tetraciclina inghitita dureros, cu iaurt din borcanul de sticla. Va mai amintiti de borcanelele alea de iaurt, din sticla ?  Cred ca mama mai are  cateva prin boxa.

Nu pune lupa pe mine, pls ! Indiferent de distanta vei vedea doar un por deschis nascand o picatura de transpiratie si un fir de par negru si cret. Daca vrei sa ma cunosti, inghesuie potcoava norocoasa in manusa de box a lui Edwin Hubble, imprieteneste-te cu el, ia-l la o tuica fiarta si la o bucata de slana. El iti va explica diferenta dintre acest ring si celalalt, cum poti lovi sub centura carul mare fara ca Dumnezeu sa intrerupa partida. Te va invata sa faci KO steaua polara cu un tac simplu, din lemn de artar, din doua loviri simple, fara explozii galactice, fara sa se afle in oras, fara vecini soptind pe garduri. Este sfatul meu pentru tine, amice. Ca sa vezi cat de generos sunt azi…

Dar nu ma lua in seama. Sunt doar in imaginatia ta!:)

7 thoughts on “Frumos, generos, prestidigitez frectie cu ulei de floare

  1. “Dar nu ma lua in seama. Sunt doar in imaginatia ta!:)”m-a dus in “fight club”[bun film]. Felicitari! Generos! Foarte Tare!

  2. Lupta cu febra

    naparleam la fiecare
    doua saptamani
    apoi, langa pazitoarea carnii mele,
    traversam tremurand mii de lacuri sarate

    la fiecare trei zile
    sangele se schimba in solzi
    adunand maruntaiele risipite la loc

    el cutriera coridoare intunecate
    si isi sfasia hainele in cutie

    el o lua la dreapta
    ca sa scape de rani
    aprindea o bricheta
    ca sa vada mai bine
    calca pe umbra lui si tipa
    o lua in brate ca sa nu ramana acolo
    si sa-i sclipeasca oasele pentru altii
    ea avea oasele fosforecente
    el o impingea inainte

    sangele obosea cateodata
    picioarele il dureau
    si ar fi stat pe o banca
    dar cum stiti
    asa ceva nu se poate
    alerga si sub el ma inchegam la loc
    pe coridoarele intunecoase

    dar undeva se gasea o iesire
    pe care el o largea cu unghiile
    o umezea cu lacrimi si o largea cu unghiile
    dormea ziua si noaptea muncea
    pana ce ar fi putut iesi la lumina

    insa afara aerul era luminat
    era alt aer nu era acelasi
    in el umbra nu avea ce cauta

    el se gandea numai o clipa
    ma privea cu ochii tuturor stramosilor mei
    prin vinele carora isi risipise veacurile
    si imi spunea incercand sa nu tipe:

    sarpele n-are ochi ca sa vada

  3. adaam, as fi vrut sa zic ceva, dar ceva-ul mi-a luat mintile si le-a dus la naiba-n praznic. imi place textul. mai coerent decat altele, mai altfel. oare ce-o fi in mintile tale? ce fel de om? ce fel de drame? nu-mi raspunde…

    denis, si tu scrii poezii! misto. :)

  4. lupta cu febra II

    imi ard talpile
    tacut mainile-mi atarna de propria lor gheata
    zac nemiscat in propria-mi balta de febra

    nici o anda, nici un adam
    sa-mi striveasca paduchii din crestet

    nici o anda, nici un adam
    sa-mi transeze din carne mandra mea boala

  5. adonis, dragule, am ars mocnit. plasticul din fibre s-a ghemotocit diform, iar cenusa mea s-a lipit ciorchine de tot ce-a putut. astept sa redevin pasare de prada, poate lebada din mitologia altcuiva, si sa nu renasc, ci sa re-mor si o noua istorie sa fie scrisa, cu alte litere, in alta directie, niciodata aceiasi. astept vantul sa vina sa ma risipeasca, sa intru inochii oamenilor si sa-i dor, nu mult, doar un pic, cat sa se prinda ca un corp strain a intrat in ei. era al meu.

  6. dragele mele, iubitele mele, mi-ati facut ziua. am, totusi, un norisor deasupra capului dar asta vine din astral, nu am ce face. cu astralul nu te joci. cand il simt aproape merg in varful degetelor, poate nu ma observa. sunt sigur ca voi lua nobelul pentru descoperirea dopului de gauri negre. incerc sa zambesc cu voi.

    si eu te iubesc, bebe. bebe bebe al meu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>