Pizdele mele in Ajunul Craciunului (partea I)

Pe la ora asta imi amortesc degetele si creierul. Ueori, antebratul stang. Pe la ora asta ma apuc de scris si astept ca toate sa se fluidizeze, sa se descurce si sa alunece ca un penis intr-un vagin onctuos. Toate amintirile mele, toate femeile mele, toate poticnirile si cucuiele facute in pragul de sus.

Era ajunul Craciunului si tineam post. Mai aveam pana la miezul noptii. Macar atat si cateva pacate imi vor fi iertate. Altfel, tanar si ferice, cu viitoarea nevasta langa mine si creierul iesind din slitul pantalonilor. Petrecere mare, restaurant de lux, lume multa, viata buna, dementa dusa la paroxismul dementei. Aveam masa langa orchestra. Pletele imi intrau in ochi, pe gura imi ieseu flacari, nasul prindea orice miros de parfum de dama. Le simteam pe toate dupa parfum si le adulmecam pizdele aburinde sub fustele scurte si stramte. La fiecare masa era cel putin una pe care o futusem sau cu care facusem sex la un moment dat Continue reading

Marquis d’Adaam

Ma simt ca Marquis de Sade incarcerat intr-o Bastille de carti de joc. Nu ma mai pot misca intre caro si trefla de teama sa nu se darame peste mine puscaria. O spada mi se balangane deasupra capului ca o sabie a lui Damocles. Oare mai am Asul in maneca ? A alunecat ? Asul de cupa din care sorb cu grija otrava. Nu din teama de moarte. Ca sa nu pierd o singura picatura. Economisesc otrava, picatura cu picatura. Picatura chinezeasca a mortii din iubire.

- Te iubesc de mor, Andaa!
- Taie cartile, baby !
- E ca si cum mi-as reteza singur grumazul, dear Venus !

Venus iese dintre blanuri si sare pe acoperisul fragil (din septari) ca o tiganca isterica pe coviltirul carutei. Potoleste-te ii zic, altfel il chem pe Masoch sa te inghita. Imi spune ca eu sunt Masoch si uite ! acum m-am transformat dintr-unul in altul. Din porc am devenit stafia cu dubla personalitate a unor celebri de carton. De Sade si Masoch. Continue reading

One More Cup of Cofee

Andaa doarme. Am adormit-o la telefon, i-am ascultat respiratia agitata, cred ca zicea ceva in somn ce nu am inteles prea bine. I-am cantat de leagan si i-am rostit incet de tot cat de mult o iubesc, ce inseamna ea pentru mine. Un happening cu cor antic, glossolalie si basm. Realitatea este mai cruda decat fictiunea. Fara legatura mi-a trecut prin cap stirea de ora 5 de azi cu batranul violator al nepoatei pe care o lasase insarcinata. Nepoata care, de fapt, ii era fiica, pentru ca era nascuta de propria lui fiica pe care o lasase insarcinata in urma unui viol anterior. Astea sunt malformatile unei lumi atinse de cancer. Mutantii realitatii. Alte concepte… Continue reading

Man-tan-ti-ni

A ras mult si tare. Andaa rade in cascada si cand incepe stiu ca se va opri cu mare greutate. Ma pornesc si eu si radem impreuna minute bune, zeci de minute, ne curg lacrimile de ras: «Nu-i a buna». A doua zi va fi sigur festival. Rio pe garduri, priviri aruncate de dupa perdea, masina de inghetata cu clopotelul blocat pe si bemol, telefonale urland cate doua, cate trei, trompetele fanfarei crestine date la maxim si toba… da, toba spargand membranele difuzoarelor atarnate pe stalpii de telegraf. Si acum la fel ca atunci cu Baconski de care e suficent sa ne amintim unul dintre noi ca sa o luam iar de la capat. Si radem, si radem, si reluam fiecare propozitie, ne contrazicem cine ce-a zis si cand. Eu cantam Macarale rad in soare, s-a intamplat ceva anume si… am inceput sa radem, vinovati. Macarale rad in soare iar noi… vinovati.

A ras pentru ca eu am intrebat ca prostu’ daca vibratorul se fierbe inainte de folosire. M-am facut de ras.  N-am putut sa o conving ca era o gluma buna. Nici nu era. Ma gandeam ca asa ar trebui sa se intample.intr-o lume civilizata. Cum sa il introduci in pasarica plin de microbi ?!
- Bineinteles ca se fierbe, baby, mi-a zis, cu ironia aia a ei a la Moromete. Dupa care iti pui manusi chirurgicale, dezinfectezi bine cu iod pasarica, de jur-imprejur, introduci cu atentie vibratorul, apesi on si nu cumva sa il tii pornit mai mult de nustiucate minute, ca sa nu se arda. Dar trebuie sa scrie in instructiuni, nu ?!
Ce daca sunt prostut la jucarele de-astea ?! Nici dildo nu stiam ce inseamna. Mi-a explicat tot Andaa. Culmea este ca nu am avut curiozitatea sa o intreb daca a folosit vreodata un dildo si cu cine.

*

Acum e 3:04 si Andaa e trista. O privesc la webcam si scriu. Si-a pus castile si asculta muzica. Ii e dor de plecatii ei. E imbracata in negru si aerul din jurul ei in haloul de doliu al tacerii. Eu nu nu mai exist pentru ea, asa ca raman sa-mi curat trompeta ca pe o arma de colectie prin care nu voi mai sufla niciodata nici macar un glonte orb. Flinta aceasta, dragii mei cititori, pe care am gasit-o in podul acelei case parasite, o ruina in care sobolanii isi facusera galerii si serpii cuiburi cu oua, va dormi multe generatii sub patul meu cu rama de fier, infasurata in pijamaua cu mingi a Andei. Usa a scartait si vrabiile au zburat pe gaurile ferestrelor, stoluri de vrabii in nori de fulgi. Paianjenii au escaladat peretii si panzele lor minunate, paltinii crescuti din ziduri au fosnit in vantul toamnei. Pe deal, la o fosta rascruce. Imi placea sa cred ca acolo ar fi putut fi o statie de postalion, acum sute de ani, iar la fereastra s-ar fi aratat in fiecare zi un chip tanar de fata, s-ar fi ridicat o mana alba si ar fi fluturat un salut calatorilor. La revedere, Andaa. Adio, Andaa. Adio, iubito. Ma intorc, draga mea. Asteapta-ma ! Era viata acolo. Da. Era mai plina de viata acea ruina decat Casa Poporului, decat cladirea Pentagonului, decat Istambulul la ora de varf, decat Maracana in timpul meciului Brazilia – Argentina din 1974. O privesc pe Andaa, ii privesc nasul si gura, ochii mari si calzi, pletele care ii acopera partial figura. Acum fumeaza si asculta Lady in Black. Frumoasa este fiinta asta. Perfecta. Al cincelea element al salvarii mele.
- Iubiroaica mea, frumoasa mea, bebeloaica mea, dragaloaica mea, dragostea mea, maaa baby maaa…

- Ce ma fac eu fara tine, maaaa…? Sa ma ia dracu’ daca stiu.

Uriah Heep – Lady in Black(1977)

Cand strugurii lui Zully se limpezesc in vin de podgorie



Strugurii s-au copt in lipsa ei

Noaptea trecuta am terminat de citit romanul lui Zully. L-am citit impreuna cu Andaa cu care am stabilit ca, de acum inainte, vom citi totul impreuna, mai putin cartile ei de avocatura si scrisorile romantice de la Victorita, cele scrise cu mana stanga si in care nu mai poti strecura nicio virgula – atat de incarcate sunt de inimioare, pansele si ghirlande.

Am baut romanul lui Zully ca pe o cana cu apa de delta care se limpezea, treptat, in creierul meu si devenea Lacrima Chiristi. Ca pe un must tulbure care devenea vin de podgorie. Un vin bun si curat, tare cat se te ia ameteala, la final. Aceasta a fost senzatia care m-a strabatut in timpul lecturii : de limpezire matura a experientelor.

Am citit romanul unui «martor», chiar daca, in prim-plan, avem de-a face cu o poveste de dragoste. Romanul oglinzii intoarse catre noi intai cu stratul de smoala, apoi cu argintul. Pe parcurs, ea se roteste – sau ne indeamna sa ne rotim noi in jurul ei – pana chipurile noastre ne apar in fata si ne iau prin surprindere. Oare eu asa arat ? Semanam ?

Autoarea nu ne informeaza si nu deformeaza. Ea reformeaza. Ia persoanjele de umeri, ia obiectele in maini si ni le arata incarcate de amprentele ei. Le umbreste sau le lumineaza. Se joaca serios cu ele, apoi le sorteaza si le pune in album sau in cutia de pantofi pe care o leaga cu funda rosie. Cum sunt ele in realitate ? Si, pana la urma, care este realitatea si cat conteaza ea ? Din primele pagini am stiut ca voi cunoaste cel putin un personaj pe care mi-l voi dori de prieten.

Acum va scrie Andaa. Am citit romanul in format electronic si, cu siguranta il voi cumpara curand. Menirea unei carti este aceea de a fi citita dar si cumparata. ”Strugurii s-au copt in lipsa ei” va fi pe un raft al bibliotecii mele.

Povestea lui Zully e simpla, complexa, epidermica si adanca, calda si rece, umeda si uscata. Este povestea fetei care merge pe camp, pe langa linia ferata in timp ce trenul trece. Face cu mana pasagerilor, le zambeste si tipa dupa unul care a aruncat o cutie goala de bere. Iata ca incepe sa alerge ! Trenul trece. Ea sta pe ultimele tampoane, cu pletele in vant, si canta. A prins trenul, cititori. A prins avionul, a prins vaporul, visul, esenta si tot ce poate fi prins cu palma perfect intinsa.

strugurii_mic.jpg

Cantecul ei ca un claxon de inger

Uite o intrebare decenta : daca existe sirene de ce nu ar exista si sireni ?! Eu cred ca ei exista si ca Andaa tocmai a dat peste unul. Acum este cu sirenul Mircea. Ii pieptena cositele brunetele dupa ce a intrat ca un kamikaze in stanca pe care acesta facea plaja la lampa cu ultraviolete. Imi zice leaga-ma de catarg, Adaam ! Eu am ras si inca rad. Cred ca este pentru prima oara cand rad liber, lejer, cu toata gura si tot sufletul. Andaa, Andaa ! O si vad incercand sa reziste eroic cicatricei principale sub forma de inimioara de pe spinarea masculului in calduri. Andaa isi arata si ea ranile, urmele de cutit si zgarieturile, ca in filmul ala – cum se numeste ?! – cu Mel Gibson. O sa-mi amintesc titlul, la un moment dat. Se vede treaba ca ingerul meu, care imi imbunatateste memoria, este la pascut azi. O sa pun eu biciul pe el intr-o buna zi… Nu pe siren, pe inger. Ce am eu cu sirenii ?! Ei isi fac meseria lor de sireni, emit sunete si hormoni, au o situatie buna financiara, locuiesc a cote si sunt si frumusei foc. Brunetei, asa cum ii plac Andei sirenii, cu doar cateva exceptii. Si trebuie sa recunosc ca tot ce este si a fost siren blond in viata Andei mi-a placut si imi place si mie intr-un anumit fel… Continue reading

Frumos, generos, prestidigitez frectie cu ulei de floare

Azi m-am simtit ca o vedeta de cinema cu mana infipta in asfaltul Autostrazii Soarelui. Am zambit incontinuu, blitzurile privirii celorlalti scanteiau in caninul meu clink-clank, masinile se opreau, claxonau, difuzoarele erau pornite, iar Saligny se largea, se largea, schelaria lui se dilata cat sa primeasca palma mea agila de prestidigitator celebru invitat sa joace in filme de serie B. Aplauze, Ladies & Gentlemen, si nu calcati pe amprentele palmei mele ramase in asfalt!

Autostrada Soarelui, calea mea catre iubire.

Am constatat ca nicio alee din cartier nu este indeajuns de lata si lunga sa ma incapa. Pe mine si mana mea generoasa pe care o flutur de 4 luni cerand :  «dovada, dovada…» iubirii Andei pentru mine. M-am simtit vedeta. Si asta doar pentru ca am primit mail de la Andreea care bea Tequilla, se uita la meciul Steaua cu Arsenal si-mi scria ceva din care trag concluzia ca sunt… bun. Inca nu stiu la ce dar sunt, fara discutie, bun. Asa ca, astazi, nu am mers, am zburat printre oameni, am zambit doamnelor si cred ca as fi ajutat si o batranica sa treaca strada, daca as fi ajuns pana la intersectie. Mai bine ca nu am ajuns. Acolo, ma dezorientez cumplit, totul devine confuz, parca si semafoarele o iau razna. Cert este ca cea mai buna alegere a mea este stationarea in centru, ca un politist amnezic privindu-si manusile albe si intrebandu-se cu cine, oare, ar fi trebuit sa se poarte cu manusi in acea zi, in aceasta viata. Ii reprosez Andei ca nu este capabila sa faca alegeri dar eu sunt acela care nu poate sa ajunga intr-o statie RATB si sa urce intr-un autobuz, oricare ar fi el si sa porneasca la drum. Mama ei de viata, mama ei de alegere, mama ei de ubicuitate. Continue reading

Penis – rest la tigari

Am buzunarele pline cu bomboane si un penis de 20 cm in erectie. Andaa mi-a zis ca nu trebuie sa ma laud cu asta pentru ca nu e meritul meu dar ca, totusi, marimea conteaza al dracului de mult. In functie de ce mai cumpar pe langa tigari mi se da rest o bomboana drops cu fructe, un fel de jeleu impachetat, una de ciocolata cu aluna in varf, etc, samd. Asta din urma e cea mai scumpa. Costa 4 bani, sau asa ceva, inca nu m-am invatat cu ronii astia. Oricum, 4 000 lei vechi. Nu il poti cuprinde cu mana. Specific: cand este in erectie. Nici macar Andaa nu poate, iar ea are degetele lungi si subtiri si incheietura mobila si fina. Zilele trecute am constatat ca palmele noastre sunt identice si toate liniile din ele se intretaie cam in acelasi la fel la amandoi. Intr-o lume ideala asta ar putea sa insemne ca vom muri impreuna, cu creierii amestecati, precum Elsa si Jernie, la ultimul mare cutremur din LA cand a cazut o felie de tavan pe capul lui Jernie care parea ca o saruta pe Elsa. La autopsie s-a constatat ca erau amandoi in timpul orgasmului – oh my godness – in pozitia clasica el peste ea si sa ma ia dracu’ daca imi aduc aminte cum se numeste, de fapt, pozitia asta, in cartile de specialitate. Gata ! Este pozitia misionarului (am cautat pe Google si, daca tot m-am uitat, am citit si despre variatii ale pozitiei misionarului, tehnica alinierii si ce se intampla daca femeia isi ridica picioarele pe umerii partenerului). Continue reading