Andaa facea castel. Pana sa o cunosc imi imaginam ca nu are inhibitii si face plaja topless. Nu. Ea facea castel de nisip, in costulul cuminte de baie maron-auriu. Ma uitam la ea prin ochelarii de soare si ma miram cat de bine se aseamana culoarea costumului cu pielea ei bronzata, parca era goala. Sunt convinsa ca toti care o priveau gandeau la fel. Era concentrata asupra gramezii de nisip, cu sprancenele incruntate si gura intredeschisa. Un copil mare care construia un castel urias, fragil, pentru care carase toata dimineata apa de mare, pentru care sapase dupa nisip umed. Din cand in cand ma privea, mandra de opera. Creneluri, ferestre, firide, coloane. Pana si stalactite si stalagmite avea castelul Andei. La un moment dat a aparut pustiul obraznic si invidios si a sarit cu ambele picioare pe castel, o singura data si… gata. Read the rest of this entry »