La Multi Ani Sa Fie Primit !

Joi la 4 dimineata, a murit fratele Andei. Vineri la 4 dupa-masa, Enghin a implorat-o pe Andaa sa plece cu el in Spania. Astazi, incepand de la ora 0, este ziua de nastere a Andei. A fost la inmormantare. A fost la pomana. Am incercat sa o iau de mana si simteam cum se trage, cum o inghit nisipurile miscatoare si nu puteam sa fac nimic pentru ea. Refuza sa ma apuce, sa se tina, sa lupte. Mi-o imaginam acolo, cu nodul in gat si privirea voit trufasa, tamaiata de popi si barfita de rude, privind trupul acela cianotic inconjurat de garoafe si lumanari, intrebandu-se cum va fi cand va fi, de ce si ce poate face ca sa nu, care este sensul si cat va mai dura pana atunci.

Incercam sa o imbrac in iubirea mea ca intr-o platosa, iar ea se zbatea, dadea din maini, nu ma lasa nici macar sa-i pun coiful sau sa-i lipesc pe frunte un ciob de oglinda care sa o apere de privirea celorlalti. Privirea lor ucigasa. O priveau, o condamnau, o blamau. Si asta pentru ca a fost insotita de Enghin « curvarul » litoralului, cel care le-a spurcat festinul si memoria pioasa, bomboana de pe coliva impartita intre ei, de pomana, la o carciuma luxoasa din Constanta. Sa fie primit !

Enghin o vrea cu el in Spania. Casa, masa, job, sex, amintirea “festivalurilor” de cate 3 zile, in care si-o trageau experimental incontinuu, cu mancarea, bautura si tigarile insirate pe langa pat ca sa nu trebuiasca sa iasa unul din celalalt. Ce-ti poti dori mai mult?! Restul, totul…

La fiecare doua zile, mi-a spus ca Enghin va veni in vacanta, la Constanta. Locuieste in Spania acum, mult deasupra laditelor cu capsuni pe care le culeg alti romani, si isi intretine cordial, intr-un prelung preludiu finalizat cu cate un cunilingus balos, maura principala, o evreica batrana si putred de bogata care ii cumpara haine si ii da bani de parfumuri scumpe. Pe margine, ii aplica penetrari regulamentare, in pauzele de afaceri ale domanei Ravel, maurei secundare, tanara Desdemona. Orice piscina are un ingrijitor, orice bucatarie, o bucatareasa, orice usa de mahon un valet, orice casa mare o fata tanara si frumoasa care sifoneaza si intinde patul stapanului. Sau al stapanei. Enghin, barbatul cu care Andaa mea se potriveste perfect la sex, pe care si-a permis sa fie geloasa, dupa care a plans cand el a plecat, pentru care ar fi luat drumul Europei, daca nu i-ar fi fost atat de frica de calatoriile lungi si orasele aglomerate o vrea pe baby a mea amanta de amant. 

De cand a venit, Enghin o suna din ora in ora. Andaa este trofeul niciodata vanat cu adevarat, pentru care el isi pune in fiecare zi pantofi noi, tricou mulat si ochelari de soare cu rama subtire si eticheta pe lentila stanga, coltul stang de sus, si porneste sa bantuie terasele in cautarea iubirii pierdute. Fiu de tiganca si turc, cu sarm exotic si energie sexuala, lipsit de scrupule si inhibitii, Enghin poate rupe o mare felie din Andaa chiar daca ea a apucat sa-mi promita ca nu se va mai intampla niciodata nimic intre ei. Nu eu i-am impus asta, a fost alegerea ei.

Andaa incearca sa scoata din casa intesata cu mobila si in care nu mai poate respira, cate un scaun cu un picior rupt, cate o veioza fara abatjour. Si astfel spatiul ei vital sa mareste, drumul catre fereastra se descongestioneaza, aerul se improspateaza, moliile isi iau zborul… Nu e simplu. Nu e simplu sa te acomodezi cu o mobila minimalista cand ani de zile ai trait printre cutii prafuite, sertare care nu se mai incuiau, sifoniere grele, pline de haine uzate dincolo de care peretilor igasiosi le cadea tencuiala. De fiecare data imi spune, fericita, « am mai scos si asta din casa si trebuie sa mai eliberez si camara ». Rade, ii place. Respira usurata cu mainile in sold, ca dupa o mare bravura.

Cum spuneam, nu e simplu. Eu am rabdare pentru ca si ea sa aiba rabdare. Am incredere in ea pentru ca si ea sa aiba incredere in ea. Ii car cutiile, curat tavanul de panze de paianjen, pun curse la gaurile de soareci, dar nu-i arunc niciodata pozele vechi. I-am cumparat albume mari, legate in satin imprimat si i le-am dus in dar. Acolo le va aseza ea, cu manuta ei, in ce ordine va dori. Cu siguranta va pastra doar fotografiile cu adevarat importante chiar daca va aplica, la fiecare, « politica faptului consumat » cum ii place sa spuna. Andaa va trebui sa aleaga singura si o va face, asa cum s-a intamplat si in cazul lui Enghin. Ieri s-au intalnit sa vorbeasca. Stiam ca nu va fi usor pentru ea sa-l refuze. Stiam ca el va pleca inapoi in Spania marti si, ca atare, am sunat-o si i-am spus ca trebuie sa plec peste week-end la vulcanii noroiosi si nu voi avea acoperire la mobil. Nu stiu de ce am zis tocmai vulcanii noroiosi si nici nu stiu daca ar fi contat explicatia. Cert este ca ea trebuia sa fie atunci singura si sa indrepte singura mana spre una sau cealalta dintre variante, ca un prunc la taierea motului. Numai ca ea alesese, deja, si mi-a spus si ce anume alesese. Daca nu mie, atunci cui ?

Stiu multe despre Andaa. Uneori am senzatia ca o cunosc mai bine decat proprii ei parinti, chiar decat ea insasi. Ea parea a fi eroina mea de roman, un persoanaj dar si un om absolut real care ma lua peste tot in drumurile ei. Trece-ma de caini, imi spunea. Du-ma acasa. Ia-ma de mana si du-ma acasa, baby. Eram departe unul de celalalt, nu ne puteam atinge, mirosi, gusta. Am insotit-o peste tot, am mancat impreuna, am dormit impreuna, am baut impreuna, departe fiind. Intr-o zi eram sa ma impiedic pe strada si sa cad cand mi-a spus ca tocmai face un pipi mic vorbind cu mine, dar iata ca sta cuminte, cu genunchii lipiti ca sa nu aud nici macar cel mai mic zgomot. Prezenta ei in mine este totala. Este limpede ca o iubesc. Chiar si cand se lasa ceata totul este clar si limpede ca o apa de parau de munte pe albia caruia se vad pietrele dar si sticlele goale de vodca.

Andaa a ales, asa cum face oricine cand sarbatoreste ceva important. Cum ar fi implinirea a inca unui an de viata. La inmormantarea fratelui sau, Andaa si-a facut bilantul, si-a spart porcusorul si si-a numarat argintii. Oare pe cati ma va vinde ?!

La Multi Ani, baby, oriunde te vei afla ! Acesta este darul meu pentru tine.

 The Ground Beneath Her Feet by U2 – OST.Million Dollar Hotel

18 thoughts on “La Multi Ani Sa Fie Primit !

  1. I loved that movie.. I even have the soundtrack… “…after I jumped…… life is beautiful…”
    imi pare rau pentru tine, pentr ea.

  2. bravo mah… ChiaR m-aI facut Si pe mine curios cine dreaq se ascundea in spaTele andeI si mAi Nou in spatele lui adaam.

    tot respectu pentru poveste, insa tot nu intaleg pentru ce ai pierdut atat timp scriind povestile?? ce ai vrut sa demostrezi?

    p.s. “ti-am lasat mail-ul meu”. daca esti baiat destept o sa dai tu de mine…

  3. multumesc in numele andei, scenarista.

    nu trebuie sa-ti para rau. e ok, lumsa.

    3magD, domeniile sunt luate printr-o firma.

    sarutari de maini si salut

  4. Bonjour Adaam si LMA iubitei tale!

    Mai trec rar, episodic pe-aci, din lipsa de timp… Daca e adevarat ceea ce postezi, pacat… banuiesc ca era tânar!:-(

    Desi suntem aproape toti virtuali(unii va cunoasteti pe viu…), moartea unui semen de-al meu, nu ma lasa rece(sic!), chiar daca nu-l cunosc personal…

    Cuvintele mele nu pot alina durerea în aceste momente triste si nu pot
    schimba nimic… Trebuie sa fim lucizi si constienti ca fiecare clipa din viata
    noastra e un pas spre aceeasi “destinatie” finala…

    Moartea NU e acel întuneric total de care sa ne fie teama, ci o lampa care
    se stinge în zori, “o iluzie optica”, cum sustinea Einstein…

    Albert Camus spunea ca “nu exista dragoste de viata, fara disperarea de-a trai… Am citit undeva, de mult, ca viata noastra e ca o carte, un fel de roman, care se scrie singur… noi si semenii nostri suntem personajele acestui roman, care nu înteleg(em) mereu ce vrea “autorul” de la noi…

    Absentza fizica a celor pe care i-am iubit si ne-au iubit, plecati brusc sau
    lent, se transforma într-o prezentza constanta, indestructibila, fidela,
    adica… VIE!

    Condoleante virtuale, dar sincere!

  5. adaam, te rog sa-l provoci pe 3magad!!!!
    si, apoi, 3magad, de ce ai vrea tu sa strici basmul?ce-ai cu noi? suntem oameni buni in felul nostru; ne vedem de vietile noastre, contribuim la poluarea planetei, platim taxe la guvern, ne spalam pe dinti la culcare etc. atata bucurie avem si noi sa citim povesti, caci vietile noastre nu sunt suficien de interesante si nu ne satisfac pofta de imposilbil. ce-ti veni?

    caramel,
    “autorul” nu stie ce vrea nici de la el insusi, daramite sa stim noi ce vrea de la noi…
    viata este o serie de intamplari in mijlocul carora te intampli sa fii, la intamplare. a intamplare faci pasul la stanga cand se putea si la dreapta; la intamplare prindem din zbor un gand nerostit cand puteam sa-l prindem pe urmatorul, si poate ala ar fi dezlegat secretul existential.

  6. “The Ground Beneath Her Feet”/U2

    All my life, I worshipped her.
    Her golden voice, her beauty’s beat.
    How she made us feel, how she made me real.
    And the ground beneath her feet.
    And the ground beneath her feet.

    And now I can’t be sure of anything.
    Black is white and cold is heat.
    For what I worshipped stole my love away.
    It was the ground beneath her feet.
    It was the ground beneath her feet

    Go lightly down your darkened way.
    Go lightly underground. I’ll be down there in another day.
    I won’t rest until you’re found.
    Let me love you, let me rescue you.
    Let me bring you where two roads meet. Oh come back above.
    Where there is only love. Only love…
    Let me love you true, let me rescue you.
    Let me bring you to where two roads meet

    Let me love you true, let me rescue you.
    Let me bring you to where two roads meet

  7. I love U2… Thanx!

    Lumsa, ai dreptate… uneori “hazardul” fait bien les choses, alteori… nu!
    Viata noastra e cladita din alegeri, alternative, choices… cu exceptia ultimatumurilor, modesta mea parere… ah, notre condition humaine…

  8. daca o mai iubesti mult pe andaa o s-o sufoci… si o sa ma faci si foarte geloasa si o sa-mi aduc aminte de toate disperarile pamantului, si toate mortile, si toate sufletele, si de mine. si nu, nu, nu, asta nu-i bine. prefer niste erotism encefaleic in care nu recunosc altceva decat senzatii straine, imaginate in copilarie, cand imi iubeam pisica acordeon din plastic albastru

  9. Pingback: IMI PLAC BARBATII » Blog Archive » Asta la vista, Romeo

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>