Comments on: Cand m-am visat Andaa

By: lyrics by teairra mari

lyrics by teairra mari — Mon, 15 Oct 2007 05:02:03 +0000

lyrics by teairra mari

By: lumsa

lumsa — Thu, 06 Sep 2007 10:57:09 +0000

cred ca am un deja vu… parca am mai replicat la pasajul asta. probabil ar fi fost mai trist sa am un… jaime vu si s-o iau de la capat.
si! am gresit. nu 5 nepoti. 6! pe mine m-am scapat din vedere.
ala, bala, portocala?

By: daniil sihastru

daniil sihastru — Sun, 02 Sep 2007 20:08:59 +0000

De ce ma iubesc:
Iubesc buza mea sus doar dimineata. Imi iubesc toate defectele fiindca sunt ale mele, fiindca le am si le stiu.
Ma iubesc doar cand gatesc pentru mine.
Ma iubesc fiindca ma stiu singura, fiindca nu dau mana cu oamenii, fiindca nu mi plac oamenii. Ma ador cand nu s fiinta sociala, cand reusesc sa ma fac sa sufar pentru ca trebuie sa sufar. Iubesc sa ma stiu suferinda. Iubesc mult la mine faptul ca nu ma pot ierta, ca nu mi pot ierta trecutul, chiar si dupa lingura de impartasanie. Iubesc la mine tot ce e altfel si tot ce nu intalnesc la altii, incat imi dezvolt si cultiv toate fobiile. Iubesc sa ma stiu stangace. Ma iubesc atat de mult deoarece n am avut niciodata in viata mea o petrecere de la La Multi Ani.;fiindca prefer sa stau singura de Anul Nou decat cu oameni, fiindca sunt trista atunci cand ar trebui sa rad, si invers. Iubesc sa mi se spuna Denis, desi s femeie toata ziua.
Atat de mult ma iubeam incat preferam sa ma masturbez. Mi am dat sama intr un tarziu ca mai toti fac lucrul asta, iar acum iubesc sa ma masturbez cu martor.
Atat de mult ma iubesc incat imi plac femeile.

By: lumsa

lumsa — Sun, 02 Sep 2007 15:31:53 +0000

am vorbit cu mama. am aflat!
nicolae a fost numele lui cu siguranta. a murit in 42, pe undeva prin rusia (motiv pentru care, luptand in razboiul antisovietic, mamaie nu a primit nici o pensie). mama imi spune ca ar fi existat un zvon cum ca ar fi murit curatand o arma. avea 31 de ani cand a murit. nu avea parul blond, ci saten foarte deschis. era de o blandete si bunatate deosebita, isi iubea copiii si nevasta foarte mult. ultima oara cand a venit acasa, mama, pe atunci trei ani, isi aminteste cum i-a luat pe ei trei (sora mai mare, aproape 5 ani, fratele mai mic, aproape un an) si i-a pus pe piept.
din mama romanca si tata sarb, a avut doi frati si patru surori. mamaie a suferit foarte mult pentru ca l-a iubit foarte mult. nu s-a recasatorit cinci ani. poza despre care spuneam data trecuta, este intr-adevar singura poza cu tataie pe care o avea buna. la un moment dat, mamaie a luat bataie de la unul din cumnati, pentru ca nu a vrut sa i-o dea; tocmai pe considerentul ca era unica pe care o avea.
imi este atat de ciudat sa mi-o imaginez pe mamaie tanara, idragostita si suferind groaznic ca i-a murit sotul. mie mi s-a intiparit in minte o femeie in varsta, relativ dura, care-si ascundea emotiile cu multa abilitate si care putea sa inventeze povesti nemaipomenite pentru nepotii ei (5). dar, si ea a iubit. superb.
s-a dus si ea, in 2002, la 86 de ani. acum ma gandesc ca poate severitatea care emana din ea era din cauza obarsiei – mama grecoiaca, tata macedonean. mi-i si imaginez pe mamaie si tataie la tinerete, el foarte bland, ea foarte mandra, iubind. cand s-au casatorit, aveau 19 ani, mamaie, respectiv 24, tataie. cel putin, acum, stiu sigur ca nu ar fi parasit-o pe mamaie; deci, adio mostenire…
siguuuuuur, mi-ar fi placut sa-l cunosc pe acel tataie.
***********
va dati seama ca acum m-am autostarnit sa-mi fac arborele genealogic… ce amuzant ar fi sa fim vreunii din noi, pe acest blog al indragostitului adaam, rude.

By: lumsa

lumsa — Sun, 02 Sep 2007 13:34:10 +0000

… mi-ai facut dor de “la tara” si de must; de sarmale, nu mai zic.
misto chestia asta cu vesnica pomenire; suna maret.
****
ce iubesti cel mai mult din tine, daca tot sustii ca esti narcisista? si in care club al eu-lui te-ai bagat?

adaam, te-ai gandit ce sa faci cu membrii? ca, uite, ne adunam.
ps o sa o interoghez pe mama sa-mi mai dea detalii, ca stiu prea putin despre acest bunic. daca si capat, revin pe aceiasi tema.

By: daniil sihastru

daniil sihastru — Sun, 02 Sep 2007 06:31:02 +0000

Sunt cam narcisista de fel: imi plac cluburile doar cu mine, dar fie, o sa fac o exceptie de dragul celor ce numai sunt, si care ar fi putut sa fie, ca s-o zic precum Parmenides.
Detalii despre Dumitru, asa il cheama, mai tarziu, nu atat de tarziu… insa. La 26 octombrie mama o sa faca acasa o pomenire frumoasa dupa 50 si ceva de ani, o sa puna o masa mare in ograda, sub via uscata, o sa scoata mustul, si niste sarmale aburinde din ceaune, borsul cel de toate zilele iar popa o sa cante cu jale Vesnica Pomenire!
Vesnica Pomenire pentru toti mortii nostri, pentru toti mortii din noi….

By: lumsa

lumsa — Sun, 02 Sep 2007 01:34:40 +0000

denis, era o gluma. in mod sigur fizicul nu are de-a face cu depresia. poate avea de-a face cu tot felul de frustrari, inhibitii etc., dar nu depresie, sau nu depresie patologica, caci eu despre asta vorbesc. depresiile “de primavara”, sau mai stiu eu ce anotimp, le are tot omu’; alea grele le au mai putini si sa hotarat ca pornesc de la imbalansuri chimice la creieras – deci nici intelectul nu are prea mare importanta (cu toate ca stii tu cum se mai zice – fericiti cei saraci cu duhul!… iar depresivii nu sunt niciodata fericiti).
oricum, enough cu depresiile ca ma …deprima.
altfel, te inscrii la club sau nu?

By: daniil sihastru

daniil sihastru — Sat, 01 Sep 2007 15:21:24 +0000

@ adam:
Tu vorbesti serios, sau inca n-ai uitat chestiunea DEX?

By: daniil sihastru

daniil sihastru — Sat, 01 Sep 2007 15:15:46 +0000

@lumsa:
Un fizic neplacut poate crea oricand depresii, depresia nu tre sa fie doar de sorginte intelectuala sau mai stiu eu ce. Definitii pentru depresie, nu cred ca e nevoie, experimentarea ei e mai profunda…

By: lumsa

lumsa — Sat, 01 Sep 2007 02:22:09 +0000

sunt pentru! si stiti de ce? pentru ca mi-ar placea ca peste o suta de ani, un stranepot de-al meu sa povesteasca despre mine cuiva de care nu are habar, sau mai simplu: sa se gandeasca ca eu am existat, chiar daca voi fi murit de batranete si nu eroic.
nu am mania cublurilor inca dar pretuiesc maniile tale.

incep eu, ca n-am ce face, sunt “nevorbita”, ca orice femeie care se respecta, si nici n-am somn.
pe bunicul meu il chema nicolae, cred; in mometul asta nu sunt sigura. era blond cu ochi albastri; era foarte tanar, imbracat in uniforma si avea un zambet discret in singura poza pe care o avea mamaie. nu are mormant. nu ca ar conta, dar din cauza asta mi-a placut sa-mi imaginez, cand eram mai copil, ca nu a murit, ci ca fie si-a pierdut mintile si a uitat de buna si cei trei copii, fie s-a indragostit nebuneste de altcineva – si asta era varianta preferata, caci acea “cineva” ar fi putut fi putred de bogata (poate la posta va veni intr-o zi o scrisoare de mostenire).
imi pare rau ca nu l-am cunoscut, ca stiu atat de putin despre el si mai ales ca a murit atat de absurd.
************
uneori lucrurile simple sunt cele care functioneaza cel mai bine.