Cand m-am visat Andaa

Noaptea trecuta m-am visat Andaa. Se facea ca era o ghilotina adusa in oras. Mergeam catre ea cu mintea aiurea. Era la un colt de strada si imi ziceam ca omul asta, barbatul asta, adica eu Adaam, imi va confisca toate amintirile. Ma impiedicam. Ma loveam de borduri. Ea astepta acolo, in paragina, cu lama ruginita iar eu ma gandeam la el cum se gandeste la mine. Lungeam ideile, lungeam frazele nepermis, analizam gesturile in relanti ca intr-un vis in care nu puteam sa alerg atat de tare cat mi-as fi dorit. Eram goala in centrul orasului, casele ma priveau, oamenii disparusera, intersectia se intretaia intre sanii mei cu sfarcurile intarite. Semaforul s-a aprins rosu, camioanele au ambreiat, m-au cutreierat si m-am trezit uda in mijlocul patului. Era intuneric si eram singura. Visam ca m-am trezit si mi-am amintit cum l-am intrebat pe Adaam cu o zi inainte, sa-ti spun sau sa nu-ti spun ? Spune-mi, iubito, mi-am raspuns. Numai ca eu eram Andaa, iar Adaam altcineva. Nu-ti spun. Ba imi spui, stii ca-mi spui. Vreau sa te rog ceva. Roaga-ma ce vrei, ordona-mi, comanda-mi. Daca voi muri, nu stiu cand, maine poimaine, peste o luna, un an, la 120 de ani, imi promiti ca nu ma uiti ? Promit ca nu te voi uita. Eram in mijlocul patului, sedeam in lotus si eram uda. Nu transpirata. Eram excitata cum nu fusesem niciodata. Imi pulsa tot pantecul, simteam uterul cum zvacneste.

A sunat telefonul lung. Visam ca suna telefonul iar eu am uter care zvacneste si vagin care pulseaza. Visam ca imi era frica de moarte de crapam. La telefon era Andaa. Avea vocea ei amabila si grabita…

Am intrerupt ce scriam pentru ca m-a sunat Andaa chiar acum. Se pregatea sa-mi spuna o minciuna, asa ca am luat hotararea onesta de a nu mai asculta nimic, cel putin o perioada de timp, pana se hotaraste sa inceteze sa ma minta. Cine dracu’ sunt eu sa o chem la raport ?! Ne-am invatat prost : sa ne spunem tot, sa plangem unul pe umarul celuilalt. Ne-am invatat sa ne pese unul de altul. Paguboasa relatie. Mai ales cand esti atat de departe de celalat si astepti sa se coaca strugurii. Am stiut de la inceput ca aici vom ajunge. Ca va veni vremea sa evitam sa ne destainuim sau sa uitam efectiv cati pasi facem in afara cercului. Ce va spune Andaa ? Cat de tare se va intrista Adaam ? Sunt perfecta ? Sunt fair ? Il va supara ? Nu vreau sa se enerveze.
Nimeni nu e perfect. Eu am devenit pisalog si gelos, Andaa se fute cu toti sau vrea sa o faca si nu poate de mine.

Ne laudam ca puteam sa vorbim la telefon ore in sir fara sa ne repetam. So what ? Cu ce ne-am ales ? Ceva terapie, ceva acumulari ideatice si… rani.
Am facut rana la pavilionul urechii stangi. Imi desprind usor coaja si ma uit la ea. Este galbui-rosiatica. Am mana transpirata, iar telefonul este unsuros. Il sterg ecranul pe cracul pantalonului si il pun la incarcat. Abia am terminat de vorbit cu Andaa, azi am vorbit cu Andaa, ieri la fel, etc samd. Cuvintele ei inca imi rasuna in ureche, in tampla, in creier, in plex. Trebuie sa faca aia si aia, sa plece colo si dincolo si, mai ales, sa mearga la biblioteca. A fost somata sa duca nu stiu ce carte. A insistat, ce pot face ?! Returnarea cartii nu sufera amanare, cred ca e clar. Dar dorm. Nu-mi pasa, mie sa-mi aduci cartea. A sunat o data, de doua ori, de trei ori. I-am spus ca nu va scapa usor de el. Corneliu nu face parte dintre barbatii care sa poata fi usor refuzati. A simtit cum Andaa i se scurge printre degete ca un ulei pretios si a intrat in panica. In astfel de situatii se fac strategii, se…
A facut strategii si strategiile au functionat. Andaa mea merge acum cu spatele, schiopatand, ca un rac fara un cleste. Ce poate fi mai simplu decat sa intinzi mana si sa iei ?! Intotdeauna ma enervez pe mine-insumi cand imi pun intrebari retorice. Ma uit pe « dezordinea » lui Bruckner & Comp si mi se pare o cutie de spam. Tai o felie, o apropii de nas, miroase fetid. Pun varful limbii pe ea, buzele mi se incranceneaza intr-un rictus alb. Ma imbolnavesc, Andaa. Sunt, deja, bolnav, baby. Parca ma duce Crivatul catre finish, o pala rece cu tepi de gheata ma imbranceste catre linia de final, iar tu imi fluturi mana de pe margine, parca mi-ai spune : orice sfarsit este un inceput, Adaam.

Sa zicem ca acum sunt iar la start. Un start obosit, un start placebo, o minciuna grosolana fara de care mi s-ar opri respiratia brusc. Simt cum fac febra, cum mi se increteste pielea capului ca in copilarie, la gripele puternice cand deliram imaginandu-mi ca sifonierul se umfla cat camera si ma sufoca intre usile lui maron lucioase.
Pe locuri ! Ma aplec, ingenunchiez si duc mana la urechea stanga. Pavilionul ma ustura. Ore si ore de cuvinte. Numai cuvinte. Mi-ar placea sa inchei pretios cu : « la sfarsit a fost cuvantul » dar nu o fac. Astept un Fiti gata ! plin de intelesuri, aprovizionarea magazinului din colt cu iarba fiarelor si deschiderea usilor ferecate.

Mie nu mi se poate intampla. Nu mie. Cat la suta ? 98%. De ce ? Patrez o marja de siguranta. Eu de ce nu am pastrat o marja de siguranta ? Nu stiu. De ce nu ai pastrat ? Nu am incredere in oameni. Asta este foarte bine, sa nu ai incredere. Nici in mine sa nu ai incredere, orice ti-as spune.

 Start!


45 thoughts on “Cand m-am visat Andaa

  1. bebica, sunt o amarasteanca parasita de barbat ca si amica mea baraca, ca cine se aseamana se aduna, no? cre ca ma poti ajuta sa mi-o tragi tare intre urechile mele clapauge? iar pe baraca o luam sa ne tie lumanarica.

  2. “Trebuie sa ramanem langa izvorul care tasneste. Prae-sentia. (…) Cand proximitatea suprema se apropie, totul e cale. Nu m-as increde vreodata in cel care spune noi cand se bucura.
    Fara singuratate, fara incercarea timpului, fara pasiunea tacerii, fara excitarea si retinerea intregului trup, fara ezitare in teama, fara ratacire in tenebros si nevazut, fara amintirea animalitatii, fara melancolie, fara insingurare in melancolie, nu exista bucurie.
    Cincinnatus avea in minte doar un gand, sa se intoarca la ogorul lui, la fel
    sihastrul in pustiu
    pestele in apa;
    cititorul la cartea lui;
    umbra in ungher”

    Pascal Quignard

  3. domnisoara cenclista (si compania), mi-am imaginat ca ma veti vizita si pe mine, stiindu-va obsedata de scenarista. dealtfel, am facut acele comentarii la poemul ei special sa va atrag atentia, pentru ca sunteti extrem de previzibila si stiam cum veti reactiona. ne vom lamuri acum, ca sa nu va mai obositi sa veniti iar. scenarista imi este vecina si foarte buna prietena, asa ca o cunosc bine. retineti: pe ea nu o poate parasi nimeni niciodata. vad ca nici macar dumneavoastra nu o puteti parasi de atata timp. mi-a explicat cine sunteti si problemele de sanatate pe care le aveti. nu voi intelege niciodata de ce i-ar pasa ei de problemele altora, dar asa este ea, nu comentez.

    asa ca, daca vreti sa v-o trag tare intre urechi, sunteti invitata mea cand veniti in bucuresti. mai ales ca mi-a zis ca sunteti isteata si draguta, chiar daca parerea generala ar fi ca aratati destul de vulgar. despre cum dialogati, stiu deja toti ca sunteti maestra in vulgaritate. dar nu ma deranjeaza ca aveti o figura vulgara si vorbiti vulgar, atata timp cat stiti cum se procedeaza cand sunteti tinuta de urechi si nici nu veti avea cum sa vorbiti.

    daca doriti sa veniti si cu baietii sa vada si ei cum poate fi manevrat capsorul (la al dumneavoastra ma refer) sunteti cu totii invitatii mei.

    sarutari de maini si salut baietilor

  4. Anne, mi-ai adus aminte de Quignard si de cat de “teribil” poate fi frumosul, cum zicea Rilke.

    intotdeauna m-a fascinat Vila Misterelor. mi-ar placea sa o pot recrea in urma unui tzunami.

    sarut mana, Anne

  5. inteleg ca tu esti un amorezat fara scapare. :) imi era dor de o poveste de dragoste, in care nu se stie cine-i cine, caci treceti unul prin altul intr-un continuu avatar, agonizant de placut. sa fie doar cuvintele drama? fara ele ne-ar exploda creierii – cu ele, expoldam creierii altuia.
    indreapta-ti urechea catre mine. o sa-ti suflu incet, fara sa auzi nici macar tu: fii fericit ca inca nu a spus nimeni “stop!”
    ***
    sunt mandra de andaa.

  6. catre cenaclista zisa si:
    ciripoi naparlit

    nu mai zgurma cu gherutele colbul din dosul casei, ca faci o mizerie, de ma doare mintea. mai bine aventureaza-te afara din ograda. iesi si tu la sosea, soro! sa mai vezi lumea. si poate, cu putin noroc, te calca naibii vreo caruta si scapam de tine!

  7. L, imi place cum le-ai denumit, cuvintele drama, cu ele explodam creierii altora, creierul, cel mai erogen organ. si eu sunt mandru de andaa si nu va zice stop nimeni. se va auzi, mai intai, s, apoi, dupa mult timp, t, un o dupa alt timp, iar p-ul se va lasa asteptat. este clar ca Dumnezeu este alb si totul in el se va albi ca o lumina. urechea este acolo si aude chiar ce nu a fost soptit. la inceput a fost cuvantul, la sfarsit a fost cuvantul, mean while cuvantul. trei stele.

    in ceea ce o priveste pe domnisoara respectiva, nu este decat o bucata de carbune care doreste sa se transforme in diamant dar care va ajunge, probabil, combustibil sub gratar, asa cum ajung aproape toti necajitii.

    memmories, am trecut pe la tine. esti ok. carte scriu. poate si o alta. astept opinii pe text.

  8. Opiniile unui clovn:
    In asta scriere faci aceeasi greseala as same: aici ai trei povestiri ce ar fi putut fi individual ceva bunisor. Visul, de ex, merita detaliat. sa zicem ca de la “Am intrerupt ce scriam …” nu e prea mare legatura cu ce urmeaza. Iar ” Sa zicem ca suntem iarasi la strat..” e alta povestioara.
    Oricum, mi se pare bine prima parte. chair ma prinde, f faine dedublarea. Aminteste de visul lui …(am uitat cum il cheama), filosoful chinez ce-a visat ca e un fluture si a doua zi s-a intrebat de e un om ce viseaza ca e fluture, sau un fluture ce vizeaza noaptea ca e om. Deci tu esti Adam ce noaptea e Anda, sau Anda ce viseaza ca ar fi Adam? Glumeam prosteste.

    N.B. Mersi mult pt Chambao. Dupa 2 zile de la citirea postului m-am intalnit cu un tip ce-i cunoaste personal pe ei+Manuchao. Pacat ca numai sta prin tara!

  9. mi-ai lipsit, denis. tare, tare. ii ador pe chambao. vreau sa stiu ce stii. promit ca vom completa cu ajutorul tau articolul. dealtfel, dau si linkul pentru cine vrea sa asculte, macar: http://www.nasii.ro/2007/08/16/chillout-chambao/

    ai dreptate cu postul. ma voi gandi serios la ce mi-ai spus (stiu, doar dojeneala…).

    pe unde mi-ai umblat, de fapt?

  10. Hiiim, cum sa incep? referitor la articolul de la nasii (acum te cert) mi se pare mie,sau ai tradus cuvant cu cuvant ce scrie pe Wikipedia?? Albumele, aparitia, bla, bla, in fine pe marie as vedea-o cu Diego el Cigala, nu cu r. martin, dar asta e, chestiune de P.R. probabil pt ea…Imi place de ea mai mult tunsa scurt, astea-s amanunte ieftine oricum. De adaugat nu stiu ce sa zic, muzica o asculti, o simti, apoi, in f de caz, baila con ella, si e cam greu de spus in cuvinte lucrurile astea. Asa ca pt cei ce au urechi, sa asculte.
    Iara mie tipii si Bebe, mi-aduc aminte de o vacanta in Toscana, de niste mexicani ce jucau fotbal, si de-un spaniol ce vorbea romana…
    De ce n-am mai umblat pe acilea? Sa zicem ca am fost dezamagita de nasii. Nu de calitatea post-urilor, etc, ci de faptul ca te vedeam cast, imun, la astfel de lucruri. Stiu ca intelectualii, din Grecia pana in Peru-ul lui Llosa, frictioneaza si cu chestiunile politice, dar, te vedeam altfel… INDIFERNT, IGNORANT (“Libertatea este sclavie,Ignoranta este putere, Razbouiul este pace”).

  11. Iar “dealtfel” se scrie dezlegat!!!! Dar te iert, la cate tampenii scriu eu,…

  12. hey, draga mea, sunt exact cum ai presupus tu ca sunt, cu o exceptie. de aici, mai departe, te las sa te gandesti singura.
    altfel, eu functionez, inca, pe Dex-ul ala verde care presupun ca nu mai era demult in librarii cand ai inceput sa cumperi tu carti:) acolo este chiar “dealtfel”. daca, mai nou, s-a mai schimbat ceva, promit ca o sa ma pun la punct pentru tine.

    ma bucur ca te-ai intors.
    si, la naiba, nu sunt cast. leitmotif-ul asta ma scoate din minti. sunt un pervers incorigibil. bleah…

  13. Nu trebuia sa te superi din cauza corectie, de altfel, cast am pp ca esti referitor la perversiunile politice, nu la alea de natura animalica…
    Ma bucur ca te bucuri ca m-am intors. Ma bucur sincer. Si nu uita: “Y a mi me gustas como te mueves tu”…

  14. acum, nu incerca sa ma rasfeti…! u did it again! inca sunt nespus de si foarte foarte suparat din cauza corectiei:)

  15. Dar de unde stii tu ca Dex-ul tau cu coperti rupte si prafuite spune adevarul, caci atata timp al meu e gresit, pare-mi-se, desi mi s-a spus ca el e adevarul, calea, si lumina, de ce-ar fi al tau cel bun? De unde? Cum vezi tu adevarul asta?

  16. idealismul meu exacerbat ma situeaza in afara conceptului. raman pe palierul consistentei reciproce a ideilor, adica sunt oarecum adeptul teoriei coerente a adevarului. si asta doar teoretic. practic, adevarul nu ma intereseaza atat de mult cat faptul de a nu fi mintit:)

    nu-mi pasa neam care este dex-ul ok. uite, daca imi voi aduce aminte, voi licentia in urmatorul text “d ealtf el”. il voi considera in concordanta cu realitatea mea, deci adevarul meu propriu si personal.

  17. Imi pare bine de ast raspuns. Fiecare are propriul lui adevar, nu ? Al tau o fi dealtfel, al meu e deasemnea, care cica nu se se scrie legat.

  18. tot legat se scrie si “deasemenea” in DEX-ul meu, denis. iata ca am coincis intr-un adevar, finally. avem si noi un adevar in comun…:) splendid!

  19. esti un rau mic in sara asta, dar de te-am provocat, ce sa cer, nu? tot ai zis ca esti un perves incorigibil.. incet incet s-ar putea sa nu ti mai para asa bine ca am scos capul in lume.
    Apropos, in textul cu bucatareasa, de ce mai toti barbatii, adica si tu, va doriti fetite cu parul cret si ochii verzi?

  20. sincer, habar nu am avut ca toti barbatii isi doresc astfel de fetite. la mine este simplu: imi doresc ce pot avea. eu am ochii verzi si nevasta mea parul cret. daca pun la socoteala ca si andaa are tot ochii verzi, mama mea albastri si bunicul meu, dat disparut in razboi, tot albastri s-ar putea sa iasa un baiat cu par saten deschis, direct cu barba si mustati pestrite si gropita in barbie (chiar daca nu s-ar vedea, din prima). cert este ca ar fi un copil destept si talentat. tu ce crezi?

  21. Adame, din experienta mea proprie si personala, daca va avea parul cret, negru, si ochii verzi va avea o depresie continuua toata viata, doar din cauza acestor 3 elemente. daca mai adaugi si “gurita rosie”, s-ar putea sa te urasca doar pt ca ti-ai imaginat-o asa. Sa te intersezi si de genealogia socrilor. E un must!
    Destept si talentat? Daca spui tu…Deja ceri prea multe de la ea.
    Si bunicul meu a murit, de fapt e disparut, in razboi, ca sa vezi ce adevar comun mai avem in afara de deasemenea.

  22. din experienta mea personala, denis, daca va avea acele trei elemente de care zici, plus gurita rosie, va fi, cu siguranta, al cincelea element. ceea ce va insemna depresie pentru toti cei din jur, mai putin pentru ea:)

    depresiva va fi doar daca, cu sau fara elementele de mai sus, ar fi si desteapta si talentata. trebuie sa ma gandesc ce vreau, indeed…

    mi-e imposibil sa cred ca avem in comun un bunic disparut in razboi. ma gandeam la varsta, acum. a ta.

  23. ai uitat sa te gandesti la varsta mamei mele, si la varsta la care de obicei se casatoreau femeile de la tara…

  24. Pentru lamuriri superioare: mama e nascuta la inceput de ’40, fara sa-si fi cunoscut tatal. Avea doar cateva luni de viata intrauterina……

  25. mai avem ceva in comun, denis. asta este un adevar, in cazul in care chiar este. altfel, minciuna ta poate fi adevarul tau pentru mine, chiar daca nu corespunde cu realitatea. bruneta, creata, cu ochi verzi zici…? parfait.

  26. mai ce-mi place ca sunteti patimasi.
    nu stiu ce v-ati face daca v-as zice ca si unul dintre bunicii mei a disparut in razboi; celalalt, pe scarile pasajului de la lipscani, de mi-a fost mereu teama sa calc pe ele.
    mai lucrati la formula fizica pentru depresie. este mult prea subtire.
    altfel, dealtfel este legat fara scapare, doar daca nu cumva se fac insinuari… “de alt fel”. de dragul contrazicerii, sau doar a zicerii.
    adaam, ai scos o perla super. iti dau brevet, fara compensatie – artistii nu fac bani.
    “adevarul nu ma intereseaza atat de mult cat faptul de a nu fi mintit”
    *********
    citesc romanul de la cap. trebuie sa vad cuvintele – de la inceput… incepand. vreau sa vad cat de alb este albul si de ce nu ti-e frica de sfarsit. voi reveni pe teme abstracte. nu te amenint- te previn. andaa este genetic aproape…

  27. Trebuie musai sa facem un club, cei ce au disparut prin razboaie.
    Adame, ai afirmat la un moment dat ca acest blog, sau mai bine zis, blogosfera, este pt toti un loc in care devenim niste conventii. Niste naluci adaug eu. Dar, te inseli amarnic, pentru mine, acest spatiu este singurul loc in care pot fi eu. fara minciuni ieftine, fara, falsitati, nici o frica in fata portarului de la 11 metri adam. Spune-mi tu, de ce ar trebui sa mint. pentru simplul fapt ca nu ma stii fizic pot sta acilea despuiata. teama de fi privita, judecata, simtita, nu ma apasa. Aici ma intalnesc cu mine.
    “Si-n fata celei mai mari mimuni am stat asa cum se cuvine”, spune poetul.

  28. Doamnele nu merg la meci, poate doar la tenis… Da’ pentru ca nu-s doamna accept invitatia, de dragul fratelui ce-i stelist. Hai Lazio!!!

  29. a fost odata ca nici o andaa. a fost adaam si meciul lui. imparatia lui era marginita doar de borcanele pentru muraturi si trei camasi scorojite. companioanele lui, doamnele, s-au lasat asteptate, dar au venit treptat, cu fiecare ratare de gol. lui nu i-a mai pasat.
    denis a fost alta data, cand se intalnea cu ea insasi si noi priveam si nu vedeam.
    tot ce avem sunt cuvintele si golurile si raguseala de maine dimineata.
    eu n-am fost inca.

  30. subscriu la clubul “insinuat” de daniil, bunic disparut in razboi. chiar s-a intamplat de i-am luminat o lumanare anul asta chiar la mormantu-i dupa poate mai mult de 15 ani. copil fiind i-am vorbit prin lumea mea de multe ori. dar am avut si fericirea ca bunicul reales de bunica sa- i tina locul ireprosabil. tiiii copilarie, ce-am mai furat la floarea soarelui idin ogorul partidului.

    intreb numa’ adaam, ai simtit asa un iz amarui de zadarnicie? sau e doar o iluzie imprimata la text?

  31. adaaaaaaaaaaaaaaam, nu mai suferi c-au pierdut ai nostri. sau te-a suparat andaa din nou? nu-i face jocul; da-te vesel, va innebuni pe loc.

  32. dragii mei, popun sa facem clubul celor cu un bunic (cel putin) disparut in razboi. nu aiurez, nu glumesc. strang adeziuni. am mania cluburilor. cine mai are mania cluburilor? pentru toti dusi ai nostri, sa le fie bine acolo unde sunt!

    nu functionam asa. ar fi prea simplu…

  33. sunt pentru! si stiti de ce? pentru ca mi-ar placea ca peste o suta de ani, un stranepot de-al meu sa povesteasca despre mine cuiva de care nu are habar, sau mai simplu: sa se gandeasca ca eu am existat, chiar daca voi fi murit de batranete si nu eroic.
    nu am mania cublurilor inca dar pretuiesc maniile tale. :)

    incep eu, ca n-am ce face, sunt “nevorbita”, ca orice femeie care se respecta, si nici n-am somn.
    pe bunicul meu il chema nicolae, cred; in mometul asta nu sunt sigura. era blond cu ochi albastri; era foarte tanar, imbracat in uniforma si avea un zambet discret in singura poza pe care o avea mamaie. nu are mormant. nu ca ar conta, dar din cauza asta mi-a placut sa-mi imaginez, cand eram mai copil, ca nu a murit, ci ca fie si-a pierdut mintile si a uitat de buna si cei trei copii, fie s-a indragostit nebuneste de altcineva – si asta era varianta preferata, caci acea “cineva” ar fi putut fi putred de bogata (poate la posta va veni intr-o zi o scrisoare de mostenire).
    imi pare rau ca nu l-am cunoscut, ca stiu atat de putin despre el si mai ales ca a murit atat de absurd.
    ************
    uneori lucrurile simple sunt cele care functioneaza cel mai bine.

  34. @lumsa:
    Un fizic neplacut poate crea oricand depresii, depresia nu tre sa fie doar de sorginte intelectuala sau mai stiu eu ce. Definitii pentru depresie, nu cred ca e nevoie, experimentarea ei e mai profunda…

  35. denis, era o gluma. :) in mod sigur fizicul nu are de-a face cu depresia. poate avea de-a face cu tot felul de frustrari, inhibitii etc., dar nu depresie, sau nu depresie patologica, caci eu despre asta vorbesc. depresiile “de primavara”, sau mai stiu eu ce anotimp, le are tot omu’; alea grele le au mai putini si sa hotarat ca pornesc de la imbalansuri chimice la creieras – deci nici intelectul nu are prea mare importanta (cu toate ca stii tu cum se mai zice – fericiti cei saraci cu duhul!… iar depresivii nu sunt niciodata fericiti).
    oricum, enough cu depresiile ca ma …deprima. :)
    altfel, te inscrii la club sau nu?

  36. Sunt cam narcisista de fel: imi plac cluburile doar cu mine, dar fie, o sa fac o exceptie de dragul celor ce numai sunt, si care ar fi putut sa fie, ca s-o zic precum Parmenides.
    Detalii despre Dumitru, asa il cheama, mai tarziu, nu atat de tarziu… insa. La 26 octombrie mama o sa faca acasa o pomenire frumoasa dupa 50 si ceva de ani, o sa puna o masa mare in ograda, sub via uscata, o sa scoata mustul, si niste sarmale aburinde din ceaune, borsul cel de toate zilele iar popa o sa cante cu jale Vesnica Pomenire!
    Vesnica Pomenire pentru toti mortii nostri, pentru toti mortii din noi….

  37. … mi-ai facut dor de “la tara” si de must; de sarmale, nu mai zic.
    misto chestia asta cu vesnica pomenire; suna maret.
    ****
    ce iubesti cel mai mult din tine, daca tot sustii ca esti narcisista? si in care club al eu-lui te-ai bagat?

    adaam, te-ai gandit ce sa faci cu membrii? ca, uite, ne adunam.
    ps o sa o interoghez pe mama sa-mi mai dea detalii, ca stiu prea putin despre acest bunic. daca si capat, revin pe aceiasi tema.

  38. am vorbit cu mama. am aflat!
    nicolae a fost numele lui cu siguranta. a murit in 42, pe undeva prin rusia (motiv pentru care, luptand in razboiul antisovietic, mamaie nu a primit nici o pensie). mama imi spune ca ar fi existat un zvon cum ca ar fi murit curatand o arma. avea 31 de ani cand a murit. nu avea parul blond, ci saten foarte deschis. era de o blandete si bunatate deosebita, isi iubea copiii si nevasta foarte mult. ultima oara cand a venit acasa, mama, pe atunci trei ani, isi aminteste cum i-a luat pe ei trei (sora mai mare, aproape 5 ani, fratele mai mic, aproape un an) si i-a pus pe piept.
    din mama romanca si tata sarb, a avut doi frati si patru surori. mamaie a suferit foarte mult pentru ca l-a iubit foarte mult. nu s-a recasatorit cinci ani. poza despre care spuneam data trecuta, este intr-adevar singura poza cu tataie pe care o avea buna. la un moment dat, mamaie a luat bataie de la unul din cumnati, pentru ca nu a vrut sa i-o dea; tocmai pe considerentul ca era unica pe care o avea.
    imi este atat de ciudat sa mi-o imaginez pe mamaie tanara, idragostita si suferind groaznic ca i-a murit sotul. mie mi s-a intiparit in minte o femeie in varsta, relativ dura, care-si ascundea emotiile cu multa abilitate si care putea sa inventeze povesti nemaipomenite pentru nepotii ei (5). dar, si ea a iubit. superb.
    s-a dus si ea, in 2002, la 86 de ani. acum ma gandesc ca poate severitatea care emana din ea era din cauza obarsiei – mama grecoiaca, tata macedonean. mi-i si imaginez pe mamaie si tataie la tinerete, el foarte bland, ea foarte mandra, iubind. cand s-au casatorit, aveau 19 ani, mamaie, respectiv 24, tataie. cel putin, acum, stiu sigur ca nu ar fi parasit-o pe mamaie; deci, adio mostenire…
    siguuuuuur, mi-ar fi placut sa-l cunosc pe acel tataie. :)
    ***********
    va dati seama ca acum m-am autostarnit sa-mi fac arborele genealogic… ce amuzant ar fi sa fim vreunii din noi, pe acest blog al indragostitului adaam, rude.

  39. De ce ma iubesc:
    Iubesc buza mea sus doar dimineata. Imi iubesc toate defectele fiindca sunt ale mele, fiindca le am si le stiu.
    Ma iubesc doar cand gatesc pentru mine.
    Ma iubesc fiindca ma stiu singura, fiindca nu dau mana cu oamenii, fiindca nu mi plac oamenii. Ma ador cand nu s fiinta sociala, cand reusesc sa ma fac sa sufar pentru ca trebuie sa sufar. Iubesc sa ma stiu suferinda. Iubesc mult la mine faptul ca nu ma pot ierta, ca nu mi pot ierta trecutul, chiar si dupa lingura de impartasanie. Iubesc la mine tot ce e altfel si tot ce nu intalnesc la altii, incat imi dezvolt si cultiv toate fobiile. Iubesc sa ma stiu stangace. Ma iubesc atat de mult deoarece n am avut niciodata in viata mea o petrecere de la La Multi Ani.;fiindca prefer sa stau singura de Anul Nou decat cu oameni, fiindca sunt trista atunci cand ar trebui sa rad, si invers. Iubesc sa mi se spuna Denis, desi s femeie toata ziua.
    Atat de mult ma iubeam incat preferam sa ma masturbez. Mi am dat sama intr un tarziu ca mai toti fac lucrul asta, iar acum iubesc sa ma masturbez cu martor.
    Atat de mult ma iubesc incat imi plac femeile.

  40. cred ca am un deja vu… parca am mai replicat la pasajul asta. probabil ar fi fost mai trist sa am un… jaime vu si s-o iau de la capat. :)
    si! am gresit. nu 5 nepoti. 6! pe mine m-am scapat din vedere.
    ala, bala, portocala?

  41. Pingback: lyrics by teairra mari

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>