Mananc si scriu. Mananc. Pui la cuptor asezonat, plus alte cuvinte si mirodenii aduse de nevasta mea tocmai din Statele Unite, iar acolo aduse din toate colturile lumii. Nu stiu de ce s-a carat cu ele in tara, ca aici sunt magazinele pline, dar ce-i pot face ?! Ea spune ca praful de usturoi este indispensabil intr-o gospodarie si nu a gasit pe nicaieri. Intre noi fie vorba, praful ala de usturoi este o chimicala imputita. Dealtfel, a fost sarbatoare in casa, pentru ca I nu gateste deobicei. A fost fatal pentru toti sa aprinda cuptorul tocmai azi, pe canicula, dar – la naiba ! – a trebuit sa-i dam Caesarului banutul si sa ramanem toti perplecsi de efortul, bunavointa si zambetul cu care ne-a blagoslovit pe toti, bucatareasa noastra de ocazie. « Sefa ! » – a corectat ea.  Read the rest of this entry »

Nu am niciun strop de inspiratie azi. Sunt frant de oboseala si de lehamite. Ma consuma teribil povestea mea de dragoste cu Andaa. Sau ce-o fi, ca nici eu nu mai stiu ce este. Noaptea trecuta iar a luat-o pe miriste iar eu desprind din ce in ce mai greu ciulinii adunati in parul ei, scot din ce in ce mai greu maracinii din talpile ei. Inca nu stiu ce reprezint pentru ea. Tata, frate, prieten, terapeut, muza, baston, carlig, cuib, colivie, dictionar, manual, pastila, vodca, ac in vena, profesor, antrenor, vidanjor, vanator, vanat, etc samd. Read the rest of this entry »

Andaa imi destainuie ab-so-lut-tot. Eu stiu ca dezastrul a inceput. Deja, am inghitit-o pe jumatate. Acum ii diger talpile si pulpele rotunde, coapsele ei fierbiti mi se lipesc de peretii stomacului. Le simt zemuinde in intestine. Nu se mai opune. Nu mai da din maini si nu mai urla, cum inca ar fi trebuit sa urle, ca din gura de sarpe. Se simte in siguranta asa, in amortire, la adapostul solzilor mei, soptindu-si respiratia in urechea mea dreapta, in craniul meu, ca intr-o cutie de rezonanta. Cine sunt eu ? Cine esti tu ? Fac bine ce fac ? Ce este viata ? Moartea ? Ce este iertarea ? Cand voi creste, cat voi trai, cati km cubi voi reusi sa sap ca sa incap cu totul, pe cine voi arunca inauntru, cine ma va… ? De ce, Adaam ? De ce nu, iubito ?! Asa trebuie sa fie. Nimic nu este intamplator. Sper sa nu alunece din mine, sa o scuip din greseala. Read the rest of this entry »