scheletul din dulap

Pe stancile de la Termopile soparlele stau la plaja iar arma mea nu a slobozit nici macar o petala de maces. Macar a ramas curata. E lucioasa si inutila ca un pistol de plastic cu apa, in perioada in care se schimba tevile in cartier. Sunt cavalerul tristei figuri care continua sa se bata, in plina canicula, cu elicele aparatelor de aer conditionat, intuind ca nu are sorti de izbanda. Nu recunosc nimic. Voi invinge inamicul public numarul unu, pentru ca sunt Cavalerul Tristei Figuri. Cel care face si accepta figurile pe care i le fac ceilalti. Veselii. Figuri, figuri si iar figuri. Dincolo de fiecare figura, un craniu. Inauntrul fiecarui craniu, un creier. Cel mai erogen organ.

Inca ma resimt dupa noaptea trecuta. A fost un adevarat calvar. Poate exagerez, dar asta a fost perceptia mea. Nu am facut decat sa discutam despre stil, sintaxa, semantica, lexic, intertext, paratext si pozitia scheletului din dulap. Al meu era asezat intr-o rana, se uita pe gaura cheii si fuma o havana printre blanurile nevestei. Nu stiu de ce-i plac ei blanurile atat de tare. Doar face parte din categoria ecologistilor adevarati. Si nici macar nu sunt ironic. La blanuri si la incaltaminte de piele nu cred ca va rezista vreodata, chiar daca ar fi sa ma despieliteze pe mine, sotul, prietenul si iubitul ei de atata timp. Cred ca scheletul ranjea satisfacut. Dealtfel, nu exista schelet care sa nu ranjeasca, indiferent in dulapul cui s-ar afla. Poate il gadila coada vulpii siberiene. 

Clar si cuprinzator: nu cred ca Andei i-a placut foarte tare ca m-am reapucat de scris si, mai ales, ca scriu despre ea. Dar nu mi-a spus-o explicit pentru ca ea nu poate fi decat generoasa. Indiferent cat de meschina ar fi, Andaa este simbolul generozitatii. Iubeste si daruieste cu obstinatie. De ce nu ramai cu nimic din ceea ce ofera precum cornul abundentei, asta este alta poveste. Voi aborda subiectul, la un moment dat. Una peste alta, m-a scos din minti. Daca ar fi fost cu mine in camera, as fi inghesuit-o intr-un colt si as fi strans-o tare de sani. As fi strans-o de sfarcuri pana ar fi tipat de durere. I-am spus, la un moment dat, ca o doresc si vreau sa facem dragoste in draci si ma gandesc si acum de ce i-am spus-o, pentru nu asta doream. Ce-a facut Andaa atunci ?! A dat o raita, cu o sabie Ninja, prin cimitirul elefantilor, a luat colti cat sa incapa intr-un TIR si si-a construit un imens iglu de fildes, un Taj Mahal ivoriu al iubirii in solitudine. S-a asezat langa foc si a inceput obisnuitul ei spell pe care, deja, il stiu pederost. Faptul ca ma las vrajit de fiecare data este numai vointa mea proprie si personala. Imi place cand vrea sa ma « vrajeasca ». Este de o stangacie cuceritoare faptura asta. Ma trec fiori din varful unghiilor de la picioare pana in fontanela. Ma electrizeaza cu muzica sferelor ei, Andaa mea. Pentru ca va fi a mea, mai devreme sau mai tarziu.  

Macar am ajuns la o concluzie. Eu am un schelet ascuns in dulap, iar ea le tine la vedere, la poarta, sa alunge strigoii si maidanezii dar si pe cei care vor sa o zareasca vie si plina de viata printre ele. Spre dimineata m-am culcat trist, trist. Nici pasta de dinti si nici apa de gura nu au putut curata de pe limba mea gustul de tutun si de amaraciune. Am patit ceea ce patesc rar si, ca atare, mereu consemnez : m-am enervat si m-am necajit in acelasi timp. Andaa a reusit performanta. Ii raman recunoscator pentru cum ma face sa simt o urma de disperare de care trag, pe care o intind pana ma acopar cu ea si, asa ghemuit, infasurat, imi ascult inima cum pulseaza.

Dimineata m-a trezit o erectie dureroasa. Fireste ca m-am trezit cu imaginea Andei strabatandu-mi fiecare vas capilar, fiecare por. O vedeam ca in fotografiile pe care mi le-a trimis ; rezemata de stanca, in tricou si jeans, cu marea in spate si ochii aproape inchisi de la soarele puternic. 

La Termopile se face noapte. Stanca este calda, inca. Maine ma va suna la mobil iar si totul va intra in normal, cu amnezia de rigoare, ca in Ziua Cartitei.

11 thoughts on “scheletul din dulap

  1. Aici n-am ce comenta…pfuuui:scheletul din dulap e prea personal!Ca si dulapul…

  2. lalique, iti pregatesc ceva. sper sa-ti placa… (imi face placere sa produc placere).

    n.b. toate scheletele seamana unul cu altul. nu mai e absolut nimic personal…
    dulapul, da. el inca e personal. dar pe tine te invit la un ceai in dulapul meu.:)

  3. Adaam, asadar mi se pregateste ceva…..brrrrrr….
    Reply la n.b: macar numarul de schelete difera si densitatea osoasa…unele au osteoporoza…ma si vad la ceai in dulap intre schelet si blanuri…ranjind , ca deh, coada vulpii siberiene e inca acolo…
    Glumesc, Adaam…in contrapartida – sunt numai trista de neputinte, lua-m-ar dracii!

  4. vorbesti cu un profesionist al neputintei, draga mea. dar ce poate fi mai intens decat sa te lupti cu imposibilul si mai nebunesc decat sa te lupti cu morile de vant?!

    ii tai coada ca sa incapi. scheletul nu-l pot scoate. este din constructie.:)

  5. Oooo,dar ma pricep de minune sa o fac …cum sa nu stiu …cum sa nu iubesc intensitatea?…cum naiba sa nu-mi placa aruncatul in gol? Numai ca era tristea unui acum nepuitincios…al naibii de profesionist…de la vinul cel mai rar…deh…sau mai degraba “hac”:)

    Sa nu mutilezi vulpea, ce vrei, sa-mi dispara si ultimul ranjet?

  6. lalique, sper sa-ti placa. nu ramane decat sa cauti.

    denis, daca esti barbat, sa stii ca nu esti primul care imi face curte. poate ne vom vedea si te voi gadila cu buzele mele senzuale. doar ca nu renunt la trabucul aprins. ok?

  7. nu, nu s barbat, deci s ar putea sa nu ma mai gadili in situatia asta? iar la trabuc nici n am spus sa renunti, ca e el face tot farmecul… poate invat sa fumez si eu, ca un barbat…

  8. te-am cautat la termopile. nu erai. si nici cele 300 de cranii ce-au purtat odata un creier pasional. cineva mi-a spus ca inca vii uneori, doar seara, la stanca. nu-i calda pentru ca a rezemat-o andaa. ti-ai imaginat-o tu trofeu, asteptand invingatorul – pe tine. dar ei nu i-ar fi pasat cine ar fi fost. important era sa fie cineva care s-o culeaga de pe campul de bataie. cineva viu, caruia sa nu-i opuna rezistenta.
    *********
    si acum: care este secretul, adaam? si de ce sta in blanurile nevestii? inteleg ca andaa are multe, si nu numai ca le expune, dar se si faleste cu ele (am mai citit un entry), dar tu, subtire, doar unul si ala arogant si cu un ranjet care parca insinueaza ca tu esti secretul lui?
    and, adaam, you do want her. i-ai si spus-o si ai si gandit-o, chiar daca ai infirmat-o mai tarziu. nu stiu cum te imbrobodeste cu vraja ei, dar nu stiu de ce o lasi. din cauza unei conventii prestabilite? crezi ca perpetuarea acestei dorinte ca si cum nu ar fi depasit niciodata stagiul zilei intai te salveaza de la un final mai mult sau mai putin previzibil?
    ar fi bine sa fie asa. sa te trezesti in fiecare dimineata pornind la aceiasi lupta pe care ai planificat-o ieri, alaltaieri, acum o suta de ani. ca un caz de short term memory loss. vei fi vesnic in asteptare. dar n-o sa ai tu norocul asta. intr-o buna zi cimitirul elefantilor va fi inchis si iubirea in solitudine va deveni brusc un nonsens.
    ps sa nu-ti mai cureti arma aia ca deja luceste de-mi ia ochii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>