termopile remake

O iubesc pe Andaa. Sau nu o iubesc pe Andaa. Nu stiu precis. Cert este ca, de cand ne cunoastem, la orizont au aparut un dromader si crucisatorul Potemkin. Nu ma intrebati de ce, pentru ca nu stiu. As fi preferat un vas de croaziera care sa mearga la Polul Nord si o trasura la care sa fie inhamat un Gelderlander tanar. Sau chiar o juninca Baltata Romaneasca, cu descendenta Simmental, in pauza de rumegat. Acum se lasa seara peste oceanul dunelor si cerul este din ce in ce mai rosu-mov. Le privesc siluetele cum se apropie, cum se transforma din puncte in umbre si apar, din ce in ce mai mari, pana vor navali pe terasa. Nu mai e mult pana atunci. In timpul asta imi curat arma, cu migala. Am programat pentru maine Termopile remake. Anda merita tot ce e mai bun. Asta este cusurul ei. Merita.  

Am cunoscut-o pe messenger, absolut banal, absolut intamplator si, brusc, a devenit pentru mine o oferta de destin, vorba lui Plesu. Destinul care iti da tarcoale ca un sarpe pamantiu si abia astepta sa-l calci pe coada ca sa ti-o coaca. Mie imi plac serpii si nu imi displac cutremurele. Andaa imi spune ca ii e frica de cutremur, dar e bine pentru ca asta inseamna ca nu are probleme cu orgasmul, adauga. Oare eu am probleme cu orgasmul pentru ca nu imi e teama de cutremur ?! Ma intreb retoric pentru a-mi putea raspunde : Nu ! Stau bine cu orgasmul, cu toate ca, in ceea ce o priveste pe Andaa, mi-am promis prohibitie totala. Am stabilit impreuna ca nu ne vom intalni niciodata fata’n fata iar eu singur am stabilit ca nu ma voi masturba niciodata gandindu-ma la ea, oricat de tare m-ar excita. Pentru ca ma excita. Trebuie sa recunosc. Nu este o noutate. Andaa excita o Romanie intreaga. Dar asta nu inseamna ca nu imi curat arma. Pentru ca fata asta merita ce e mai bun. O sa-i adun pe cei 300 a lui Miller si o sa incep fantastica batalie care, cu siguranta, va mai produce inca o controversa internationala, in afara de cea intre USA si Iran.  

Ma trezesc cu ea in gand, ma culc, frant, dupa ore de tastat. Noroc ca munca mea se desfasoara la computer si cei ai casei ma ignora. Eu nu ii ignor. Ii iubesc. Am o sotie ca un inger si un pusti destept. Trec pe langa mine si, din cand in cand, imi fac cu ochiul. Oare ce va fi insemnand ? Cu toate astea, eu ma trezesc cu Andaa si ma culc cu Andaa. Ziua imi lipseste. Uneori vorbim la telefon. Este incurcata, vad clar ca nu vrea sa-mi dea.apa la moara. O rog sa nu rupa magia. « Andaa, da-mi ce vreau, draga mea ! Ia-ma cu tine in reverie. Mangaie-mi cel mai erogen organ, creierul, si excita-ma pana la disperare ! » O rog sa ma lase sa o iubesc. Sa ma lase sa o posed. Opune rezistenta Andaa mea. Pentru ca va fi a mea, cu siguranta. Mai devreme sau mai tarziu. Eu continuu sa-mi lustruiesc arma. Oare imi va tine piept mai mult de trei zile… ?!    

37 thoughts on “termopile remake

  1. Aveam in cap o insemnare care incepea asa: “Cand ieream io paznic la cherhana…”. Dar acum s-a dus draq. Iubeste-o, mă, tu pe Andaa. Imi iau cherhaneaua si ma mut pe alta plaja.
    In alta ordine de idei, abia astept sa vad cum o iubesti tu, mai departe, pe Andaa. Baga mare!

  2. Ei, Adaam, ce iubesti domnia ta e ideea de iubire …pe alocuri si nu odata ti s-a mai parut…:)…
    Un “cautator” e intotdeauna un iubitor de futai intelectual, deh!…Si ii este , de altfel, suficient…

  3. pe mine de ce nu ma baga , anda, in seama pe mesenger deloc…iar pe tine prea mult?

  4. lalique, am de-a face cu un “cunoascator” sau cu un “cautator” in persoana domniei tale? ambele…??
    onorat de vizita si intuitie si iti urez degustare de vinuri rare!

    atelierul, nu cred ca esti in pattern-ul andei. poate va veni o vreme cand iti voi da cateva sugestii…

  5. Semnele de intrebare sunt mai degraba “!” si ce e intre ghilimelele feed-back-ului necesita acord de gen …:)
    Ca sa fac o analogie la urare: aveti de grija la pipeta cu care dozati vinul rar…mahmureala de dupa betia cu asa ceva e un mare gol…
    Desi dupa marele gol e o alta cautare…:) Numa’ ca dupa exercitii repetate vinurile rare o sa fie tot mai slabe ca toti degustatorii obosesc .Amin!

  6. lalique, stii si tu foarte bine ca ca enologia este o stiinta dar si o profesiune. totul pana la pensie. dupa, nu mai conteaza. ceaiuri, laptic si iaurt de casa… :)

    marele gol… despre asta trebuie sa vorbim. oricum, nu ar fi de sesizat decat dupa un mare plin. de acord?

  7. De acord, Adaam…dar ultima senzatie e cea a marelui gol…stii cum e?…dupa ce ai marele plin e ca si cum de-a dracului iti darami icoanele…sisa stii ca nr. de altare de inchinaciune, ca si numarul “sfintilor” e limitat. Si daca ajungi sa nu mai gasesti,cautatorule, vinuri rare.sau cand oboseala cautarii o sa le aduca si pe cele rare la stadiul de ‘am mai baut asta”..ai sa mori inauntr-ti de inutilitate.
    Oricum, tot nemultumit ai fi, ca ti-e in fire…

  8. lalique, asculta-ma, te rog! deja il simt cum balteste in mine ca un small bang. sunt sigur ca, mai devreme sau mai tarziu, ma voi ineca eu in el. am facut tampenia sa ma uit prin crapatura buncarului. si, oricum, de mult timp, totul este de o inutilitate sfasietoare. iti spun tie asta, pentru ca intelegi. andaa, de exemplu, nu va intelege curand. sau, poate, niciodata. mi-as fi dorit sa ma pot entuzia epidermic, ori de cate ori se anunta la stiri ca planeta mea se apropie de gauri negre. va trebui sa consum episodul asta cat se poate de repede. important este ca m-am reapucat de scris. sau nu este important… nici eu nu stiu. multumesc pentru ca incerci sa faci ceea ce incerci sa faci.

  9. Adaam, nu incerc sa fac ceva anume…Doar ca mie mi-au zburat cuiele de la icoane de cateva ori…si din disperarea cautarii adesea m-am izbit voit…Si gravitatea vine asa: intr-o zi, cand dai peste vinul cel mai rar, nu mai stii cum sa-l bei desi asta ai cautat in toate celelate mai putin rare…
    Stiu ca pentru tine cautarea e mai importanta decat vinul in sine, dar daca n-o sa poti face diferenta?
    Cat despre scris, inteleg ce zici…dar daca a fost nevoie sa te uiti prin crapatura buncarului ca sa poti REFI, e ceva de scurta durata, nu-i chiar din tine…
    Spune-mi faci si depresii autoinduse ca sa poti fi creativ?

  10. Imi cer scuze, Adaam, poate ca ar trebui sa-mi cenzurez vorbele, dar recent “vinul cel mai rar” mi-a dat o lectie…pe care n-o pot duce!

  11. adaam eu cred k tu iubesti femeile in general….sorbi ceea ce ele iti pot darui….poate ca le golesti sufletul si apoi te plictisesti si pleci mai departe….iti place sa fii dorit…ai acasa persoana care-ti da sigurantza,stabilitate,ekilibru……so,in tine salasluieste dorintza sufletului de a primi o “hrana”spirituala si nu neaparat dorintza trupeasca……virtualul e extraordinar dar golul pe care-l lasa e mai mare decat cel al realului!!!……..

  12. nici eu nu reusesc sa invat bine lectiile. si nu e problema de memorie. doar rebeliunea simturilor. inca sunt in adoratie pentru acea… Maya. stii tu la cine ma refer.

    incep sa ma tem de intuitia ta. ia-o ca atare!

  13. adda, acum am descoperit ca mi-ai scris. ma iarta.
    nu! eu nu ma plictisesc niciodata de oamenii vii. nu vreau sa ai prejudecati in ceea ce ma priveste. pornesc la drum impreuna cu voi, oglinzile mele. tuturor ne-a intrat in creier sintagma: “cunoaste-te pe tine insuti”. ma veti ajuta sa ma cunosc. poate, sa si ocolesc acel gol. despre virtual nu stiu prea multe. am citit, in schimb, tratate si eseuri. sper sa nu devin o victima a lui…

    comentariul anterior este pentru lalique

  14. adaam,in spatil virual ne luam diferite “nume” care ne reprezinta intr-un fel…poate ca aici e locul unde ne putem descoperi cel mai bine pe noi cei ce ne aflam in interiorul mintii noastre….dar virtualul e butonul gresit pe care l-am apasat….dak ai intrat pe aceasta “usa”….e ca un drog…te cheama sa descoperi tot mai mult….si simturile se trezesc….mintea-ti naste fantezii tot mai placute …….so,poti trai kestii mai misto decat in real uitand la un momentdat de cei de langa tine……..incepi sa traiesti de unul singur,frumos ce-i drept…dar cum mai iesi????te-ai gandit la asta??

  15. Adda…sunt convinsa ca Adaam zambeste…(intuitiv-intelegator)…si posibilitatile de “iesire” ale unui cautator sunt nelimitate…nici macar nu e vorba de vreun real sau virtual aici…e vorba de un inauntru si atat.

  16. lalique,povestea lui adaam si a andei este una virtuala….nu-i asa???adaam iubeste ce primeste de la ea in acest plan….nu o cunoaste real….adaam o cunosti pe andaa???ai mers de mana cu ea pe strada???…….lasa-l pe el lalique sa dea raspunsul …oricare ar fi acesta….

  17. Adda, discutia e ALTA…TOTAL alta…nah, nu mai zic nimic…vinul poate fi oricare, numit sau nu, real au ba , daca s-ar reduce totul la ceva asa simplu…….si daca erai atenta la Adaam, ai fi stiut deja raspunsul…:)

  18. Adaam, ce sa ne raspunzi? :)
    Cat despre tristete – e ca o presimtire a marelui gol, cand inca mai esti in degustarea marelui plin…
    Ei, hai, Adaam…merita!

  19. adda, lalique, este o iubire virtuala, cat se poate de reala, mai mult de atat si mult mai putin.

    iulica, traim intr-o lume de degenerati. ai punctat bine.

  20. Adaam…tocmai mie imi explicai ?…zambesc…si cum ramane cu marea intuitie..intuita ca sa zic asa?

  21. da, ai drepatate, lomea virtuala dar reala.
    cu persoanele de pe net, vreau deoar sa ma fut cu ele , sigur virtual, pacat ca e o lume de degenerati, dar de degenerati inhibati.

  22. generalizare si marturisire, eu cred ca sunt ambele. Marturisire nu e , pentru ca nu am facut nimic, aproximativ nimic.

  23. Iulica, nu ca m-ar interesa, dar contradictiile flagrante ma fac sa zambesc…tu vezi ce scrii?…Si nu exista “aproximativ nimic”…:))..Aoleuuuu!

  24. :) ), contradictiile arata multe :) ))) ca s-o zic pe sleau, aproximativ adica nu total, nimic adica nu zero “:)))))

  25. chiar in acest text de mai sus, scriam ca eu si andaa ne-am facut o promisiune, iar eu inca una, mie-insumi. sper sa ne tinem de ele.

  26. e greu cu greu abstractie sa faci de realul care vine capos din urma si te bate pe umar a neintelegre. nu-i nimic, realule – nici eu nu te inteleg, am zis.
    eu stiu ce stiu, dar pe tine totusi nu te stiu – macar o carte in avantajul meu care atat astept: sa ma implic inrt-o alta irealitate. am fost facuta pentru asta, caci realul este prea mereu si prea aici ca sa nu vreau cu convingere opusul. povestea-i noua, voi sunteti vechi – voi fi impartiala, darnica in senilitatea impusa. jocul este o necesitate, imi spunea cineva demult.
    *********
    filmul a inceput. camera porneste de sus, imaginea unei lumi cibernetoide (am preluat cuvantul de la alt virtual) populata de suflete fara carapace, libere sa spuna adevarul sau minciuna, sau amandoua fara sa dea socoteala. coboram mai jos, unde realul este folosit doar ca repere istorice si si mai jos, in iubirea noua a unui virtual real si mai apoi suntem luati in strana de confesii – esti un om ca toti oamenii, iubindu-ti nevasta si copilul! aici atingi un punct sensibil, caci ar fi fost ok sa te indragostesti de andaa, chiar daca este andaa, dar sa te indragostesti de andaa si sa fii un om normal este un mare no-no. (dar am inteles de unde subtitlul “barbat cuminte”.)
    prea mult scris este ca si prea mult citit – dezvolta prea mult acel organ, care nu este erogen per se, dar care devine erogen atata timp cat i se refuza ceva, orice. refuzul este cel mai puternic afrodiziac. in plasa andaai, atat de versata in a excita si mai ales in a incita, ai picat usor si de inteles, dar vad ca stii deja ce te asteapta – o noua batalie la termopile! nu stiu pe care parte a campului vei fi, caci la inceput pari de partea care trebuie sa reziste pana la moarte (si andaa merita), iar la finalpari sa fii de de cealalta, care stie cu siguranta ca opozitia ar trebui sa reziste nu mai mult de trei zile. indiferent de situatie, faci bine ca-ti cureti arma – iti va trebui chiar daca sigur viu nu vei scapa, sau nu intreg. sper sa-ti mai ramana macar vederea ca sa-i mai vezi pe ai tai facandu-ti cu ochiul ghidus, semn ca esti inca atat de real incat sa ii ai (asta inseamna).
    am citit un entry al andaai – baietas, esti in mare pericol daca tu chiar te-ai indragostit de ea. simpla moarte ar fi sublima, dar mi-e teama ca si pana si dupa moarte chinul tau va fi cumplit. andaa nu se va lasa posedata vreodata. tu esti cel care va fi posedat. deja esti. mintile o sa ti le pierzi. ma voi ruga pentru tine sa te indragostesti de altcineva.

  27. uite, analiza pe text. andaa este oximoronica, deci paradoxala. fara pattern. dealtfel, prima mare cearta a fost de la faptul ca mi-am permis sa intreb daca ma percepe ca pe psihoterpistul ei. uraste sa fie psihanalizata. acum s-a mai obisnuit. cand am intrat in conventie am stiut ca nu vreau sa o posed pe andaa in niciun mod, chiar daca ea nu poate trai fara a fi posedata de cineva, ceva, orice. asa e ea, asa functioneaza. nedorind sa posed, nu pot fi posedat. am trecut de aceasta baza si asta o scriu cu majuscule. daca de acolo, de la brain, nu coboara, nu pleaca, nu zboara haotic, e perfect. sunt si eu, ca si cealalta ea pentru tine, un toiag. uneori, bara pe care andaa danseaza, alteori un batac de turca, o carja sau un fluier. totusi, vreau ceva de la andaa. sa reuseasca sa se posede pe sine in mod direct si plenar, fara incursiuni in ceilalti. eu si andaa suntem identici. absolut identici, doua oglinzi paralele. dar nicunul alice. nu vrem sa trecem prin celalalt, pentru ca nu asta este scopul nostru. scopul nostru este sa putem pastra un paralelism discret si sa ne permitem sa vietuim impreuna cu garda jos. ea a reusit asta, eu inca nu. i still need my helmet, chiar daca face eforturi uriase sa nu ma raneasca. iar ea raneste foarte usor, din neglijenta. si eu ma abtin. nu mi-as dori ever sa o ranesc eu. ar fi definitiv si adanc:(
    cert este ca eu am inteles cu ea ceva iar ea a simtit cu mine ceva. sau invers. oricum nu conteaza. curand ne vom muta pe http://www.andaa.ro si http://www.adaam.ro . sa fii acolo. povestea noastra intra in alta era.

    yours

  28. asadar, daca extrapolez, si tu esti paradoxal. iti dai interiorul pe tava, la discretia noastra, sa ne bagam degetele in el, sa il intoarcem pe partea cealalta si sa il disecam daca trebuie, ca sa te gasim pe tine, cel adevarat, inghitit si digerat de tine, cel virtual. sau invers? interesant este ca in acest proces noi nu mai stim cu cine vorbim. totusi, ca sa fiu safe si ca sa-mi placa mai mult, imi voi imagina ca realul si virtualul si-au pierdut intelegerea, precum cuvintele pe care le spui de multe, multe ori, pana isi pierd absolut orice noima.
    daca recitesc mai sus, tu vrei sa o posezi. sau vroiai. sau vroiai pentru ca vroiam noi. sau vroiai pentru ca vroiai sa vrem noi. vezi? ce inseamna “vroiai”? :)
    imi aprind o tigara. fumez in casa. “pisica” este la biblioteca. cainele isi citeste in palme. esti sucit si tuuuuuuuuuuuuuuu. nici nu ma mir. cum altfel sa fi fost?
    deci.
    nu mai vrei sa o posezi? nu ai vrut niciodata dar ai sustinut-o de dragul audientei? trebuie sa ajung cu povestea “la zi” ca sa inteleg nuanta? vroiai sa o posezi doar ca sa se poata poseda ea insasi?
    e clar ca o iubesti pe andaa, dar ma intreb de ce. o iubire narcisistica, pentru ca este perfecta ta imagine in oglinda? o iubire pentru un egal?
    vorbim de doua lucruri diferite? deja stiu prea mult.
    ce-mi place ca nu stiu ce stii ca stiu. ce-mi place sa am drepturi infinite asupra cuvintelor tale, sa le rastalmacesc pana epuizez orice permutare si sa-ti las si tie acelasi drept pe cuvintele mele. ok. ia-le! sunt ale tale. dar din dar, zicea scenarista in ultima ei poezie. fa ce vrei cu ele, leaga-le la ochi si arunca-le oriunde, fa-le gemotoc si arde-le cu tigara, calca-le-n picioare cu ghetele de schi, arunca-mi-le peste fata in semn de provocare. iti urez inspiratie vesnica!
    ******
    voi fi acolo, evident.
    ps si tu urasti sa fii psihanalizat?

  29. Pingback: sunt FEMEIE « j o c · u r b a n

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>